O cunostinta de-a mea tocmai a primit o oferta de a lucra in Paris.  Pe care a si acceptat-o, cum era si normal. Ca nu putea refuza asa ceva, nu? Si a si plecat intre timp.

Tot conversandu-ma cu el despre orasele de locuit langa Paris, despre francezi, despre vreme, m-a apucat asa o nostalgie dupa acel locuri.  Stiu ca nu-i este prea usor de Craciun, singur in mijlocul unei capitale imense, dar totusi. Cum sa astepti Craciunul acolo si cum sa nu faci altceva decat planuri de cautat case? Si in timpul liber sa hoinaresti prin Paris facand poze, incercand vinuri noi, feluri de mancare si locuri de distractii?

Ce sfaturi sa-i dau eu referitoare la Paris? Deja este expert, poate sa ma invete el cate ceva de acum incolo. Toate vizitele mele in capitala Frantei, cele doua luni petrecute in casuta minunata din Bures sur Yvette, toate palesc acum. Nu-mi mai ajunge nimic. Oare un an ar fi suficient? Sau este nevoie de o viata?

L-as sfatui sa nu se sperie de francezi. Ei nu au nimic personal cu el si in timp isi va da seama ca sunt chiar draguti.Trebuie doar sa te cunoasca.

Sa incerce sa se integreze intre locuitori, sa le cunoasca obiceiurile, sarbatorile, tabieturile.

Sa ceara pareri atunci cand nu stie ce sa comande. De la un francez de langa el sau macar de la chelneri. Ei se pricep sa-ti recomande si chiar vor fi incantati de asta.

Sa invete franceza cat mai bine. Ii va fi si lui usor si celorlalti.

Sa nu rateze viata culturala a Parisului. In fiecare zi ai ceva de facut, un film de vazut, o opera, un spectacol.

Sa citeasca “Un an in Merde” de Stephen Clarke. Este un fel de biblie pentru  expati.

Voi va doriti un oras anume? Sa-l luati acasa sau macar sa plecati un an de zile?

Mormintele a doi oameni care s-au iubit. Crematoriul  cimitirului Pere Lachaise, Paris.

Daca ajungeti saptamana asta in Paris ati putea sa:

• vedeti inca din primele zile strazile luminate cu ocazia Craciunului:  Avenue Champs-Elysees, Bulevardul Saint-Germain, Avenue Montaigne.
• luati bilete la un spectacol Cirque de Soleil care va avea loc intre 4 noiembrie si 18 decembrie.
• vizionati o expozitie de zile mari la Grand Palais.  O colectie impresionanta de arta moderna: Matisse, Cezanne, Picasso, pana pe 16 ianuarie 2012.
• pe 2 decembrie gasiti un concert sustinut de Orchestra Filarmonica Radio France.
• pe 3 decembrie vizitati neaparat La Sainte Chapelle. Puteti vedea pe larg aceasta mult laudata biserica si asista la un concert intitulat “Christmas Concerts at La Sainte Chapelle“.

Draga Mosule,

Am fost inspirata de catre Sana sa-ti scriu, daca pe ea o vei asculta poate am si eu o mica sansa, nu? Iti scriu asa, ca nu uiti de mine. Sunt eu, Vulpitza, cea careia anul trecut i-ai adus multe daruri. Printre ele era si unul mare, cel impachetat cu funda rosie pe care scria “Paris” si cu care te tot bateam la cap de multi ani. Nu stiu ce oi fi facut eu bine inainte de acel Craciun de te-ai indurat de mine, cred ca am fost tare cicalitoare. Sau poate mi-am dorit eu atat de puternic Parisul incat te-am impresionat? Ori venise randul meu dintre muritori? Nu stiu si nici nu mai conteaza acum. Ma tot gandesc daca sa-ti scriu de vreo cateva zile. Nici nu stiu cand sa o fac, acum cand ai mai mult timp liber sau sa astept ajunul magic? Cred ca mai bine acum, sa ma asigur ca-mi citesti scrisoarea.

Nu-ti mai multumesc inca o data pentru cadoul de anul trecut, am facut-o doua luni in fiecare dimineata pe drumul spre boulangeria din Bures sur Yvette si in fiecare seara linistita cand ascultam pasarile in curte. Ma gandeam sa-mi fac lista pentru acest Craciun, chiar daca este prea devreme. Poate trebuie sa mai astept cativa ani pana sa-mi vina randul din nou, dar eu ma pregatesc. Ca sa nu regret ca nu ti-am spus ca:

• daca mai merit ceva, adu-mi doua bilete de avion, macar DUS. De intors ma descurc eu, cand mi se face dor.
• trimite-i o scrisoare proprietarului casutei inchiriate si spune-i sa ne anunte daca se elibereaza. Si ca suntem chiriasi buni si ne-a placut mult acolo. Ii matur si curtea aia mare a lui de frunze verzi si galbene, daca ma lasa sa mai stau acolo.
• spune-i Parisului ca mi-e dor de el si sa nu ma uite.
• transmite-le oamenilor de la biserica  din cripta ca mi-e dor sa slujbele duminicale in romana si franceza. Si ca le simt lipsa, chiar daca nu am intrat niciodata in vorba cu ei.
• ca sa ma iubeasca mai mult de data asta francezii, as mai nota pe lista si un curs de franceza la Institutul Francez. Unul intensiv, in cazul in care as pleca in primavara. Nu ti-am spus? Daca as avea de ales, as vrea sa plec primavara. Este minunat Parisul in mai.
• cu franceza la nivel mai avansat, mi-ar trebui si niste accesorii tipic frantuzesti: o geanta de mers la piata, inca o doza din Mademoiselle,  esarfe in toate culorile (stii doar ca sunt un must-have acolo?) si un Mini rosu cu capac negru.  Stiu ca sunt cam obraznica dar nu este asa ca acolo se potriveste de minune?

Daca ti se pare ca am exagerat, ma multumesc si cu un Iphone. Stii tu, din ala vechi si frumos, nu-l vreau pe asta performant cu care ma zapaceste toata lumea. Sunt pe jumatate blonda si conteaza cum arata un telefon, nu?

Cu mult inainte sa ajung in Paris, ma visam la o cafea de dimineata in Des Deux Moulins din Montmartre, celebra cafenea a lui Amelie, cum ii spune azi toata lumea.  Vazusem filmul cu ceva vreme in urma si vroiam sa plimb pe urmele lui Audrey Tautou, sa vad toate locurile unde fusese filmata pelicula. Dupa ce am savurat un mic-dejun delicios in cafenea, intr-o zi cu ceva vant ne-am aventurat in partea de nord a Parisului sa vedem Canalul Saint Martin, unde Amelie arunca pietre in apa, unde visa la un univers al ei si facea planuri in legatura cu cei din jurul ei si cu destinul lor care trebuia schimbat.

Desi zona de nord nu este atat de spectaculoasa, partea aceasta chiar avea un farmec deosebit. Nu erau prea multi turisti in acea perioada din an dar totul spre bine. Am putut admira in voie, am facut poze, am traversat poduri si ne-am asezat pe bancute sa privim lumea. Trecatori spre birouri, oameni grabiti, bunici ducandu-si odraselele la diverse activitati, parizeni care isi citeau ziarul pe canale.

Daca ajungeti in Paris si mai prindeti si o zi cu soare, dati o fuga in nord-vest si relaxati-va de-a lungul Canalului. Si ganditi-va ca exista acolo de la inceputul secolului 19 cand a fost construit la ordinul lui Napoleon.  Astazi este extrem de folosit pentru fotografi, lumina de dupa-amiaza de-a lungul canalului este foarte buna.

Puteti cobori la statia de metrou Republique si sa o luati de-a lungul apei pana la Parc de la Villette. Si daca vi se face foame, purtati-va ca un francez adevarat, cumparati un sandwich si o cafea si luati pranzul pe unul dintre maluri.  Repet, daca este soare, va fi o experienta de neuitat. Noi am prins o zi cu vant si am preferat caldura unui restaurant. Asta ca pentru ca nu am inteles cum stateau oamenii aceia la asemenea temperaturi scazute pe terase sau in parcuri. In toata perioada pariziana am vazut multi care nu aveau o problema cu frigul de afara sau cu vantul. Ocazia de a sta la taclale cu o cafea in fata nu era ratata sub nicio forma.  Inca unul din multele farmece ale acestui oras.

Nu ar fi rau sa aiba si Vulpitza recomandarile ei pentru cei care vor ajunge saptamanal la Paris. Fara a ma declara vreo cunoscatoare in alte orasului, ma incumet doar sa va propun lucruri pe care le-am incercat sau de care am auzit, mancaruri care mi-au ramas la suflet sau senzatii traite in vreun colt frantuzesc.
Pentru saptamana aceasta, recomandarile mele merg catre:

• Un pranz cu vedere la Turnul Eiffel. In Champ de Mars, pe o patura, cu o bagheta, putina branza Camembert si o sticla de Bordeaux.
• La Opera Garnier nu toate biletele ne ruineaza. Exista preturi intre 12-25 EUR la loje si putem astfel avea parte de un spectacol pe cinste. Plus ca putem admira Opera in liniste si ne putem plimba pe urmele marilor artisti ai lumii.
• Luati masa intr-un restaurant prezentat in ghidurile Michelin. Veti avea parte de o masa tipic frantuzeasa si daca luati varianta de meniu de pranz, nici nu veti lasa sute de euro din bugetul de vacanta.
• Muzeul Rodin este destinatia ideala pentru a visa, a respira arta si a ne plimba prin gradini pline de opere cunoscute in toata lumea, Ganditorul sau Portile Iadului fiind printre cele mai admirate.
• Intr-o pauza dupa vizitarea tuturor muzeelor, traiti o clipa de liniste cu o cafea in fata in gradina de la Petit Palais.
• Intr-o seara din cele macar cinci pe care le veti petrece in capitala Frantei, cautati evreii din cartierul Le Marais si mancati un falafel facut de ei. Sunt acolo an de an, asteptand turistii, rabdatori si perfectionisti.

PS: De azi avem un mic retus in header. Este o solutie temporara pana cand o fata talentata va lucra la noul design al Vulpitzei. Multumiri vesnice pleaca catre Claudiu care a muncit ceva pentru a avea si noi o fata de Paris . Clau, raman datoare cu o rata de Craciun!

Eram in Paris de o luna deja si ma intreaba intr-o seara M daca mi-a placut Ratatouille. Ii raspund ca nu l-am vazut,  stiam de el dar inca nu ma preocupasem indeajuns  sa-l caut. M,  afectata a spus: “Nu se poate, trebuie sa vezi Ratatouille, este despre Paris, despre mancare, despre tine!“. Atata mi-a trebuit si mie si ei. In week-end-ul urmator ne-a invitat la ea la cina si la vizionat Ratatouille, povestea unui soricel indragostit de Paris si care visa sa devina bucatar. Pe nume Remy, soricelul ajunge la Paris, chiar in restaurantul idolului sau culinar, Auguste Gusteau.  Aici se imprieteneste cu Linguini, baiatul care ducea gunoiul si care primise misiunea de a-l arunca in Sena.

Povestea este frumoasa, cum sunt toate cele marca Disney,  soricelul isi exerseaza talentele culinare pentru Remy, cu imagini uimitoare ale Parisului si cu unele savuroare ale mancarurilor gatite exemplar de catre cei doi.  Filmul este facut dupa dictonul lui Auguste Gusteau, “Oricine poate gati“.

Mi-am amintit de acest film acum, cu atat mai mult cu cat am vazut o reclama azi la Prima TV, se pare ca il vor difuza curand.  Daca nu l-ati vazut, vi-l recomand pentru o seara romantica sau macar pentru seara de Ajun. Cu un pahar de vin rosu si neaparat satui, filmul este plin de mancare. Si de magie.

Daca aveti drum prin Paris in aceasta perioada sunteti norocosi sa vedeti una dintre frumoasele piete de Craciun ale Europei. Chiar daca mergeti intr-o mica vacanta, chiar daca v-a trimis seful intr-o delegatie, va puteti bucura de frumusetile acestui oras care s-a impodobit deja de vacanta.

Dupa ce va cazati la hotelul dorit sau oferit, vizitati cate putin  aceste zone:

• In Saint-Germnain-des-Pres, unde puteti bea o cafea la Cafe de Flore si admira luminitele de pe bulevard.  Cumparati  obiecte de Craciun din piata pana pe 29  decembrie.
• Pe Champs Elysees faceti cumparaturi intre 18 noiembrie si 2 ianuarie 2012. Magazinele sunt deschise si ticsite cu cadouri, cafenelele ofera bauturi de sarbatoare iar strada are propriul ei  spectacol.
• Urcati-va in Arcul de Triumf, beti un vin fiert in zona Defence si cautati piata de Craciun de acolo. Este deschisa intre 23 noiembrie si 26 decembrie.
• In Montparnasse gasiti produse alimentare pentru toate gusturile si buzunarele.  Este piata in care veti gasi branzeturi, vinuri delicioase, dulciuri si alte preparate specifice Craciunului.
• Daca va duceti cu cei mici trebuie sa amintim de Piaţa de Crăciun Disney Village. Acolo tot ceea ce va trebuie este un buzunar plin de bani si mult zambet.

Parisul nu face rabat de la nimic in perioada sarbatorilor. Se gasesc din plin luminite, brazi impodobiti peste tot, turta dulce, vin fiert la colturi de strada si multa veselie. Parizeni alergand dupa cadouri, turisti dornici de cumparaturi pentru acasa, veselie si lumina.  Parisul de Craciun este minunat!

Inspirata de geamul unui compartiment de tren in care sunt si profitand de linistea gandurilor pe care ti-o ofera o asemenea calatorie, ma apuca nostalgia dupa aceeasi perioada a anului trecut. Deja in noiembrie stiam ca voi pleca in Paris. Luasem biletele de avion si speriati putin de ceea ce urma sa facem, ne pregateam pentru primavara care urma sa vina mai devreme. Iarna parea mai scurta si noi mai nerabdatori. Aveam planuri, liste cu obiective si locuri marete de vizitat.

Tocmai ce am citit lista lucrurilor pe care nu le-a facut Bianca in Paris. Asta m-a pus pe ganduri si am tot incercat sa-mi dau seama ce mi-a ramas de facut pentru data viitoare. S-au adunat cam asa:

• Nu am fost la un musical, oricare ar fi fost el.
• Nu am luat cina pe Bateaux Mouches, doar ne-am plimbat la ceas de seara pe Sena cea minunata.
• Nu am vizitat Sorbona.
• Nu am ajuns sa vad castelul Chenonceau, unul dintre cele mai frumoase de pe Valea Loirei. Este un castel daruit de Henric al II lea al Frantei amantei lui, Diane de Poitiers. Nu s-a bucurat Diane prea mult de el deoarece Caterina de Medici si-a exercitat drepturile de regina si i l-a luat dupa moartea regelui.  A primit in schimb unul mai mic, castelul Chaumont.
• Nu am ajuns la un targ de vechituri mai mare. Doar cate unul mic in orasele de langa Paris.
• Nu am baut un cappuccino la Cafeneaua Puskin din magazinul Les Printemps.

Si daca imi mai amintesc ceva, voi trece toate aceste locuri in agenda special facuta la plecarea in Paris. Si sper ca voi reveni sa va povestesc in amanunt ceea ce am vazut si trait acolo.

Cu dedicatie pentru Mihaela!

Ea imi cerea un sfat in cadrul unui comentariu despre un hotel sau o zona unde sa se cazeze in Paris. Tot scriindu-i un mesaj mi-am dat seama ca poate interesa pe mai multa lume subiectul. Nu sunt deloc o cunoscatoare a locurilor de cazare din Paris, pot doar sa va spun ce am observat eu in decursul vizitelor in capitala Frantei:

• oriunde aproape de o statie de metrou este foarte bine.
• pretul cazarii in Paris este destul de ridicat si standardele mai mici decat in alte capitale europene. In Viena sau Roma poti sta la un hotel de 4 stele cu pretul pe care il dai in Paris la unul de 2 sau 3 stele.
• camerele de hotel pariziene sunt mici, nu va asteptati la spatii generoase ca in Romania sau alte orase din Europa. Asta este specific Parisului, chiar si hotelurile de 4 sau 5 stele nu sunt cunoascute prin dimensiune.
• eu as evita zona de nord a orasului, inclusiv aproape de Montmartre. Stiu ca se gasesc hoteluri mai accesibile dar chiar si in timpul zilei este o zona destul de periculoasa. Am trait asta pe pielea mea si au patit lucruri urate si prieteni veniti in vacanta.
• eu mi-am gasit toate cazarile pe www.booking.com, plus alte recomandari ale celor care au stat acolo. De fiecare data a contat foarte mult cat de aproape eram de metrou si mai putin confortul camerei.
• cu un hotel din laturile cunoscute nu am dat gres niciodata. Ultima oara am stat la un Ibis foarte frumos, aproape de Turnul Eiffel. Nu aveam chiar priveliste direct spre luminite dar camera dubla a fost in jur de 85 EUR/noapte si era foarte curata. Este vorba despre acest hotel. Amplasare foarte buna, chiar langa statia de metrou Cambronne.

• prima oara cand am vizitat Parisul am stat la Jardins de Paris Nation Bercy, un hotel de 3 stele, modest dar situat intr-un cartier ok. Era pe linia de metrou nr. 1, cea care facea legatura directa cu centrul orasului si faceam 2 minute pana la intrarea in hotel. Nu mi-a fost frica niciodata sa ma intorc la 11 seara din oras, lucru care nu s-a intamplat in Roma, de exemplu. Am platit pe vremea aceea 70 EUR/noapte, pret care includea si mic-dejun. Este un hotel des vizitat de romani.

• primavara asta, tot plimbandu-ma intr-o duminica prin Cartierul Latin, am dat peste un hotel minunat. Se numeste Dacia Luxembourg si este intre Jardin de Luxembourg si Saint Germain. Chiar la bulevard, intr-o zona de cafenele si turisti. La doi pasi de Sorbona. Nu am vazut camerele in interior dar exteriorul m-a convins. Pret intre 100-130 EUR,  in functie de sezon.

• o prietena a fost foarte multumita de Hotel de l`Exposition – Tour Eiffel, amplasat la 15 minute de mers pe jos de turn, pe malul stang al Senei. Pret nerambursabil in noiembrie: aproximativ 80 de EUR/camera.
• cu cat rezervati mai din timp cu atat pretul poate fi mai bun, lucru valabil de altfel pentru multe orase.
• este aici o harta a metroului din Paris, ca sa puteti vedea mai bine in ce zone se gasesc diferite hoteluri.
• dupa ce am stat doua luni intr-o suburbie sudica a Parisului, va recomand din inima sa incercati si varianta de cazare in afara capitalei, mai ales daca stati mai multe zile. Pentru doua, trei zile nu se merita ca si transport. Dar pentru o saptamana in Paris puteti avea parte acolo de un pret foarte bun (ramanand bani astfel pentru alte minunatii ale orasului), de liniste si de posibilitatea de a intelege putin si din viata francezilor in afara capitalei.  Trenul are legaturi extrem de bune cu centrul si cu un abonament saptamanal iesiti si mai bine financiar.

Pentru mine, intoarcerea in camera de hotel seara era o pierdere de timp, ma odihneam numai pentru a o lua de la capat in dimineata urmatoare. In Paris este pacat sa dormi prea mult!