Arhiva categorie ◊ Paris ◊

Autor:
• Duminică, Iulie 14th, 2013

Daca vreti sa sarbatorim impreuna ziua Frantei, va puteti planifica o plimbare duminica in parcul Titan. Evenimentul “Paris, ieri si azi”  cuprinde spectacolul “Monsieur Choufleuri” al Operei Comice pentru Copii si filmul francez  “Paris, je t’aime”.

In timpul zilei va rasuna muzica franceza interpretata de  formatia “Truverii” iar seara se va incheia cu minunatul „Paris, mon amour”, spectacol al Teatrulului Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

Iar daca aveti chef doar de cumparaturi, puteti alege Sun Plaza pentru a vedea si o expozitie de masini de epoca, o adevarata atmosfera pariziana prin expozitia de fotografii din capitala franceza si numeroase delicatese pentru gurmanzi.


Categorie: Paris | Etichete: , , , , ,  | Un comentariu
Autor:
• Marţi, Februarie 19th, 2013

M-as trezi in sunet de pasarele si as respira aer boem.

M-as da jos din pat, as deschide geamul si mi-as da seama ca sunt in paradis.

As pleca de acasa, mi-as lua ziarele de dimineata si m-as opri in prima cafenea intalnita pe drum. As savura un espresso scurt care m-ar aduce la viata. Fara cafea o dimineata nu poate incepe.

Mi-as scoate agenda si as face planuri. Pentru o zi, o saptamana sau un an. M-as intreba ce as vrea sa revad intr-o zi de primavara. Ar fi pe lista Jardin des Plantes, as lua apoi pranzul pe terasa Institutului Lumii Arabe de unde as putea admira orasul, as continua sa lucrez cateva ore apoi si as face planuri pentru seara.

Poate un concert la Garnier? Sau unul de jazz intr-un club? Sau o cina si un cocktail ulterior? Si unde sa fie?

As avea de ales intre barul Hemingway  si cel de pe Champs Elysees unde am baut un Martini delicios.  Dar cina? Cu siguranta la restaurantul Kong unde s-a filmat un episod din “Sex and the City”. Alt prilej sa admir Parisul de sus, restaurantul fiind situat la ultimul etaj al unei cladiri frumoase care apartine lui Kenzo.

Da, asta as face azi daca as fi in Paris.


Autor:
• Vineri, Februarie 15th, 2013

Da, este numit “orasul indragostitilor”, este clar ca vrei sa te plimbi de mana cu persoana cea mai draga tie, ca vrei o cina intr-un resturant cu vedere spre Turnul Eiffel sau catre o straduta mica si cocheta din Cartierul Latin.  Poate o plimbare romantica pe Sena sau o cerere in casatorie pe Champ de Mars? Oricum ar fi, toate poate am visat la romantisme din astea cu cel mai vizitat oras din lume.

Dar oare nu ascundem o dorinta secreta? Nu avem vreun gand de care nu stie nimeni? Poate vreo iubire adolescentina si mare care si-ar fi gasit clar locul acolo? Sau o alta mare dragoste care s-a dus? Nu ne-am fi dorit sa mergem cu cineva anume in toate acele locuri incarcate de magie?

Pe langa aniversarile casatoriei pe care le-am petrecut in Franta (sa-mi amintesc intr-o zi  sa va povestesc cum au decurs), din ziua in care prietena mea a spus ca pleaca la Paris pentru prima oara, nu am mai putut dormi. Da, vazusem Parisul inaintea ei si clar urma alt oras european pe lista. Da, nu trecuse chiar atat de mult timp de atunci si poate nu era vremea unei alte vacante. Da, trebuia sa-mi conving Vulpoiul ca… trebuie sa revenim. Ea vedea Parisul meu fara mine. Era ca si cum venea la mine acasa si eu lipseam. Intelegea cineva asta? Plus ca fusesem impreuna cand se indragostise ea de Praga cu un an in urma. Cum as fi lasat-o acum singura? Daca ii fura inima de tot “orasul natal al sufletului meu“? Am aflat mai tarziu ca ma ingrijorasem degeaba, prima dragoste turistica nu se uita niciodata.

Desi sceptica, nu a fost asa greu cu convinsul. Aici a contribuit si marele meu noroc ca am alaturi un om indragostit si el de Paris. Nu mi-a iesit chiar tot gandul de o saptamana, dar patru zile tot ne asteptau. Fiind plecata cu mult inaintea noastra, ne-am dat intalnire la Luvru. In fata la piramida, ca sa fie cat mai romantic. Ne-am bucurat de parca nu ne vazusem de luni de zile, parca si fetele noastre erau altele. Fotografia de mai sus este chiar din momentul intalnirii.

A urmat un periplu prin locurile pe care nu le-au vazut ei si unul prin locurile mele preferate. Le-am aratat prea putine, dupa parerea mea de acum. Am facut o plimbare pe Sena, am strabatut marile cafenele, am dat iama in Lafayette si ne-am bucurat ca doi copii la Disneyland. Eu in cescutele pentru bebelusi si ea in bazaconiile cele mai periculoase. Ramane una dintre cele mai dragi amintiri impreuna. Pe locul doi dupa un revelion petrecut singure cuc.

Si mai stiu o persoana care vrea sa vedem Parisul impreuna. Vorbim despre asta de cand ne-am cunoscut si tot speram sa ni se implineasca visul intr-o zi.  Ce sa facem acolo? Totul si nimic in mod special. Sa lenevim pe strazi, sa mancam macarons de la Pierre Herme in Jardin de Luxembourg, sa-i vizitam pe Cioran si Brancusi in Montparnasse (tot nu-mi vine sa cred ca nu a fost inca) si sa ne imbatam cu o sticla de Veuve Clicquot pe cheiurile Senei.

Tu cu cine-ai vrea sa vezi Parisul?

 

 


Autor:
• Joi, Februarie 14th, 2013

Stau la birou si in fata am un  geam mare de unde vad Piata Unirii in plina ploaie. Oameni zgribuliti merg cu umbrelele in mana, unii la alte birouri, altii spre casa. Bucurestiul e cenusiu astazi dar inauntru e miros de cafea proaspat facuta. Atmosfera de visare, nu? Cel putin pana vine cheful de munca.

Parisul era exact la fel pe timp de ploaie. Singura diferenta era ca in cafenele nu puteai arunca un ac. Toate mesele ocupate, scaune in plus asezate in colturi, la bar plin de parizieni care-si savurau cafeaua. Pana si in picioare erau unii care comandau la pachet. La fel de zgribuliti ca si bucurestenii de azi. De ce oare e asa trist cand ploua? Daca si Parisul e trist pe timp de ploaie inseamna ca e ceva in aer, nu? Oare ce ne face din procesul ploii sa avem o asemenea stare?

In zilele ploioase din Franta alegeam muzeele ca sa ne petrecem timpul liber. Aveam vreme sa cutreieram toate incaperile, sa citim toate inscripitiile sau sa cautam ghizii pentru explicatii. Ieseam de acolo in pauza de pranz si nu de multe ori aveam surpriza sa ne astepte o raza de soare afara. Pe asemenea vreme era si un avantaj, nu trebuia sa stai prea mult la coada, turistii se speriau si se refugiau si ei prin taverne sau mici cafenele.  Am vizitat asa faimosul muzeu Orsay de care tot citisem. La prima vizita in Paris nu rezistasem sa stau doua ore ca sa procur biletele si ramasese nevizitat.

Intr-o alta zi de martie ploios am fost la cel mai vizitat muzeu de arta din lume pentru a doua oara. Era o zi de duminica si puteam intra gratis. Am profitat sa revedem celebrul zambet  si Venus din Milo.  Cand am iesit din Luvru era ora de varf si am preferat sa intram la un ceai decat sa luam metroul spre casa. Intre 17-19 este o provocare sa mergi cu metroul sau RER-ul. Daca nu te grabesti undeva e mai bine sa iei o pauza si sa astepti sa se elibereze traficul.

Ce mai poti face in Paris pe vreme ploioasa? Sa-ti petreci o dupa-amiaza in celebrul Lafayette. Dupa ce ai obosit bine de atatea cumparaturi si preturi, poti lua masa la restaurantul de sus. Bonus este privelistea, daca gasesti masa la fereastra ai in fata ta Turnul Eiffel in toata splendoarea lui. (Credit foto)

 

 


Autor:
• Miercuri, Februarie 13th, 2013

Era primavara si era cald. Lasam in urma 20 de grade, fericire si amintiri de neuitat. Eram la un sfarsit si totusi  un alt inceput. Nu stiam pe atunci, dar ne astepta acasa in acel an un alt proiect de care trebuia sa ne ocupam. Ceea ce parea inainte un vis, deja se incheia ca o realitate. Parisul fusese al nostru. Si vrem sa credem ca va ramane mereu.

Ultima oara cand am vazut Parisul, stiu exact cu ce eram imbracata. Aveam un fular albastru, pantofi negri si pantaloni de culoarea prunelor de toamna. Ochelarii de soare cumparati cu Valen dintr-un magazin din spatele catedralei Notre Dame. Taram dupa mine un troller urias din care oricum aruncasem jumatate. Doar ca sa-l pot inchide.

Ultima oara cand am vazut Parisul, era o vreme atat de frumoasa de parca vroia sa ma pedepseasca ca plec. Casuta noastra ramanea singura si cu obloanele trase. Micuta gara de trenuri era parca mai pustie ca altadata. Sau poate asa vroiam noi sa credem?

Ultima oara cand am vazut Parisul, lasam in urma oameni dragi si ma intorceam la altii. Plecam cu tristete in priviri dar nerabdare in suflet. Coboram dintr-un tren ca sa ma urc intr-un avion spre casa.

Ultima oara cand am vazut Parisul, mi-am luat la revedere de la locurile dragi mie. I-am soptit malului stang al Senei o mica declaratie de dragoste, am imbratisat cafenelele mele preferate, am rostit o ultima rugaciune in micuta biserica romaneasca din cripta de la Saint Sulpice si am trecut sa savurez ultimele macarons de la Laduree. M-am oprit la capatul strazii pe care am locuit si am salutat pisicile vecinilor. Ele s-au lipit de picioarele mele si cred ca mi-au spus ca ma asteapta.

Ultima oara cand am vazut Parisul, magnolia din parc era inflorita ca niciodata. Ii fusesem alaturi inca de la aparitia primilor boboci si acum o paraseam in deplina ei stralucire. Am trecut pe langa ea si am mers pentru ultima oara la boulangeria din sat sa cumpar doua croissante si o bagheta. Le-am asezat pe masa, le-am fotografiat, am luat bagajul si am inchis usa.

Ultima oara cand am vazut Parisul mi-am promis ca voi reveni.


Autor:
• Sâmbătă, Ianuarie 26th, 2013

Ca si Bucurestiul din acea perioada,  Parisul degaja un aer misterios cu strazile lui, oamenii,  interioarele sau arhitectura. Este altfel dar parca la fel:

Puteti vedea mai multe imagini din acea perioada aici.


Categorie: Paris | Etichete: , ,  | Comentarii inchise
Autor:
• Vineri, Noiembrie 30th, 2012

O cititoare a Ioanei Budeanu m-a rugat sa-i recomand cateva locuri bune pentru a cina in Paris. Si cum isi petrece acolo Anul Nou, nu puteam s-o refuz si am facut o mica lista cu cateva localuri tipic frantuzesti. Apoi mi-am dat seama ca pot folosi multor calatori care ajung in Paris si am decis sa fac publica micuta lista.

Multe dintre ele mi-au fost recomandate de M, prietena mea draga care imi intelege pasiunea si care are grija sa ma sune des si sa imi aprinda dorul de “paradis”.

Astazi va prezint cateva bistro-uri sau restaurante tipic frantuzesti, cu meniuri intre 20 si 40 de euro (entrée+plat+dessert, fara vin):

1. In Arondismentul 1
Au pied du cochon
E o braserie tipic pariziana, destul de ieftina (20 de euro meniul complet) pe langa Les Halles.
Adresa: 6, Rue Coquillière. Statie metrou: Louvre

Au chien qui fume
Restaurant tipic cu bucatarie traditionala
Adresa: 33, Rue du Pont Neuf. Statie metrou: Pont Neuf

La toque Saint Germain
Local foarte intim si romantic
Adresa: 4 Rue Bertin Poirée. Statie metrou: Pont Neuf

2. In Arondismentul 2

Brasserie Gallopin
Adresa: 40, Rue Notre Dame des Victoires. Statie metrou: Bourse

Le tambour, bar de vin
Adresa: 41, Rue Montmartre. Statie metrou: Les Halles

3. Arondismentul 13
Au temps des cerises
Linga Place d’Italie, local  intre bistro si cantina
Adresa: 20, rue de la Butte aux Cailles. Statie metrou: Corvisart

4. Arondismentul 14
La coupole
Braserie istorica pariziana, local unde pierdea vremea Hemingway
Adresa: 102, Boulevard du Montparnasse. Statie metrou: Vavin

5. Arondismentul 18
Le Basilic
Adresa: 33 , Rue Lepic. Statie metrou: Blanche

 

 

 


Categorie: Paris, Recomandari | Etichete: , , ,  | Comentarii inchise
Autor:
• Vineri, Martie 09th, 2012

Daca aveti cateva zile libere si doriti sa ajungeti in Paris, am gasit urmatoarea oferta last minute cu plecare din 11 martie 2012:

  • Perioada: 11 martie-14 martie
  • Pret: 239 EUR/persoana
  • Servicii incluse: cazare hotel  Euro Sovereign St Denis (3 nopti cu mic-dejun inclus), bilet de avion din Bucuresti, taxa de aeroport si bagaj de mana.
  • Servicii neincluse: bagaj de cala, asigurari medicale

Sfatul Vulpitzei: Pentru o mica diferenta de pret alegeti Vila Saint Martin sau hotelul Ambassadeur.  Eu am fost in zona Saint Denis si nu era tocmai potrivita pentru turisti.

Mai multe detalii privind oferta gasiti aici.


Categorie: Paris | Etichete: , , ,  | 2 comentarii
Autor:
• Luni, Martie 05th, 2012

Am o matusa care mereu imi spunea sa nu mai visez cai verzi pe pereti ca o sa am timp toata viata sa-mi implinesc visele. Eram adolescenta si eu vroiam sa vad Parisul. Si Roma. Si Venetia. Si ea ma punea cu picioarele pe pamant si imi spunea ca acum trebuie sa invat, apoi sa muncesc, sa ma casatoresc, sa fac o casa, o masina. Si mai spre varsta a doua sau a treia sa calatoresc si sa vad lumea. Eram eu mica dar stiam ca nu asta e drumul. Nu vroiam nici casa, nici barbat sau cariera dar visam la locurile minunate ale planetei din cartile lumii.  Degeaba ii explicam ca eu vreau atunci sa ma plimb, nu aveam pe cine convinge.

Si am facut ca mine. Am muncit pentru bilete de avion si nu pentru case. Luam salariul si achitam cazari pe booking si nu puneam parchet in casa. Fiecare ban castigat in plus inseamna doar planuri noi. Orice suma destul de buna pentru o masina insemna doar cate orase puteam vizita. Si as repeta asta la nesfarsit. Poate ca vine timpul si pentru lucrurile materiale, fiecare varsta are nevoie de altceva.

Dar… ma bucur ca am vazut Parisul la 20 si ceva de ani si ca eram indragostita. Ca aveam varsta la care iti dau lacrimile si te mai emotionezi inca. Ca am baut  sampanie direct pe trotuar si nu imi era rusine. Ma bucur ca eram tanara si puteam sa ma trezesc la 8 dimineata si sa pornesc pe strazi, sa vizitez muzee, sa caut drumuri si alei si sa revin fara sa-mi simt picioarele intr-o camera de hotel la ore tarzii din noapte. Ca ma intorceam acasa fara niciun ban, doar cu dorinta de a reveni sau a explora noi locuri. Ca am fost la Disney si m-am bucurat cat trei copii la un loc, ca am ras pana m-au durut falcile si nimic nu mi s-a parut ca trebuie sa fie altfel. Ca am vazut Venetia cu bani putini, ca am cutreierat orase cu mancare la pachet, ca am admirat Londra in plinatatea vietii. Ca nu am zacut la soare in statiuni all-inclusive, ca am lasat Grecia, Bulgaria sau Turcia pentru viitor si ca mereu am amanat destinatii care pareau pentru trei si nu pentru doi.

dsc05049-small

Atunci cand m-am casatorit am primit doua sfaturi de la doamna ajunsa la varsta batranetii: mi-a spus ca in viata asta sa fac un copil si sa vad lumea. Ca in rest nimic nu conteaza. Odraslei mele i-as spune exact acelasi lucru, cu o mica completare: sa inceapa sa vada lumea mai devreme.

Asa ca, duceti-va la Paris cat sunteti tineri, cat viata va mai impresioneaza. Numai la o anumita varsta suntem in stare de sacrificii mai mari, numai in anumite perioade suntem mai toleranti si mai dispusi spre lipsa de confort. Trebuie sa mai simti inca un fluture in stomac cand pasesti intr-un loc romantic, sa poti sa-ti amintesti peste timp de fiecare traire, sarut sau lacrima.


Autor:
• Marţi, Februarie 21st, 2012

Daca va place personajul, daca cartile ei v-au facut sa pierdeti nopti intregi sau daca ati fost fascinati de povestea legendara cu J.P. Sartre, trebuie sa vizitati in Paris pasarela care ii poarta numele si care a fost inaugurata pe 13 iulie 2006.

Aceasta face legatura dintre Biblioteca Francois Mitterrand si Parcul Bercy. Nu strica sa le vizitati pe toate trei in aceeasi dimineata. Puteti incepe cu biblioteca unde ajungeti cu metroul (linia 14) sau cu RER C, sa traversati pasarela si apoi sa va odihniti la umbra unui copac in Parcul Bercy.

Simone de Beauvoir, eseista si scriitoare franceza, reprezentanta de marca a feminismului, mare iubire a lui J. P. Sartre, s-a facut cunoscuta prin eseul ei feminist “Al doilea sex“,  apoi “Memoriile unei fete cuminti” sau “Sangele Celorlalti“. Absolventa de filosofie la Sorbona, are numai 21 de ani cand il intalneste pe marele Sartre.

simone-beauvoir-3w-simonebeauvoir-kit-net-maestri-w

Relatia lor era cunoscuta de toata lumea, cu impacari si certuri multiple, cu promisiuni si infidelitati de ambele parti, cu plimbari pe strazile Parisului. Puteau fi vazuti regulat pe bulevardul Saint Germain si apoi scriind amandoi la o masa din cele doua celebre cafenele pariziene: Les Deux Magots sau Cafe de Flore. Calatoresc impreuna in SUA, China, Cuba sau Brazilia.

Simone il ingrijeste pana la moarte pe Sartre care se stinge orb si il urmeaza sase ani mai tarziu; vor fi inmormantati unul langa celalalt in cimitirul Montparnasse. Nu au fost casatoriti niciodata.

Daca traversati pasarela Simone de Beauvoir, amintiti-va celebrele ei cuvinte: “Femeie nu te nasti, ci devii“.

Sursa foto Simone de Beauvoir.