Arhiva categorie ◊ Interviuri pariziene ◊

Autor:
• Marţi, Februarie 26th, 2013

Am uitat sa va semnalez o serie de mici interviuri despre Paris gazduite de Kadia. Kadia este biolog, locuieste in Elvetia si este pasionata de carti si calatorii.  Spune ca pentru ea “timpul se contracta si se dilata, iar ceea ce s-a intamplat acum un an pare acum un deceniu, iar altele mult mai indepartate s-au intamplat ieri. De aceea am agende, calendare, liste si nenumarate notite“.

Ea si-a propus sa prezinte lumii parerea celor care locuiesc sau iubesc un anume colt de lume. Puteti citi lucruri interesante despre capitala Frantei sau va puteti inspira pentru urmatoarea calatorie de aici, unde am fost rugata si eu sa raspund la cateva intrebari.

Iar daca va plictiseste Parisul, il puteti citi pe sotul Kadiei care foarte frumos se descrie prin cuvintele: “ Citesc, scriu, joc si iubesc. Fiecare pe rand si toate dintr-o data. Pasiuni am multe dar ratiunea mea de a trai e sotia mea. Scriu despre ea in limba ei care a devenit si a mea.”

 


Categorie: Interviuri pariziene | Etichete: , , ,  | 3 comentarii
Autor:
• Miercuri, Octombrie 19th, 2011

Inca de cand am decis sa transform Vulpitza intr-o calatorie vesnica in Franta, am visat la interviuri cu oameni iubitori de locuri si imagini frantuzesti. In capul listei era M. O stiti pe M de aici, este prietena care a facut posibil trairea unui vis si care ramane pentru mine imaginea unui parizian care cunoaste orasul cu bune si rele si care m-a purtat cu sfaturi prin minunatele locuri din Paris. Am rugat-o sa ne povesteasca cate ceva despre orasul care a adoptat-o de peste zece ani si care ii ofera si acum noutati sau ii infrumuseteaza zilele cu locuri vechi si incarcate de mister.

Vulpitza: Cum e Parisul tau, Madalina?

M: Parisul meu e orasul in care traiesc de zece ani! Nu-l idealizez si nici nu-l urasc, il iau asa cum e, cu calitatile si defectele unui mare oras turistic. Parisul meu inseamna metroul aglomerat cu statii imputite, dar si bulevardele haussmanniene, largi si aerisite. Inseamna bistrouri zgomotoase cu fete de masa vichy, paté de tête si vin de Beaujolais, dar si cafenele cu fotolii mari si captusite cu catifea, in care te scufunzi cu un café-crème si o carte. Parisul meu e plin de librarii, piete de fructe si legume, florarii, brutarii si patiserii. Parisul meu e un oras viu, in care se intimpla mereu concerte, festivaluri, expozitii, greve si manifestatii. E un oras universal impinzit de oameni veniti din toate colturile lumii si, in acelasi timp, un oras foarte frantuzesc, plin de istorie.

dsc04415-small

V: Cum a fost acomodarea initiala?

M: Acomodarea n-a fost usoara, mai ales ca veneam in Paris dupa o perioada petrecuta pe tarimuri andaluze, unde vremea era mai frumoasa si oamenii mai prietenosi. Am ajuns in toamna 2001 si, dupa citeva zile, a fost 11 septembrie. Primele saptamini au fost impregnate de teama, recunosc, mai ales ca Parisul suferise deja de atentate in 95. Imi aduc aminte citeva frinturi de imagini de atunci: primul apartament, in 20ème, pe rue Planchat, in spatele cimitirului Père Lachaise. Imi aduc aminte de preturile in franci, de cit de mult imi placea atunci brinza emmental, de frunzele uscate de pe bulevarde, de Alain Suchon care cinta “Le Baiser” la radio, de primele croissante, de prima plimbare in curtea mica a Luvrului, intr-o noapte, in sunetul unui violoncel. Imi aduc aminte ca nu vorbeam franceza prea bine si ca asta ma frustra foarte mult si imi aduc aminte si ca preturile la restaurante, afisate la intrare, mi se pareau nesimtit de scumpe si nu-mi imaginam sa intru intr-unul si sa imi platesc o masa cu bursa mea de student.

V: Sunt francezii asa reci precum se spune?
M: Nu-mi place intrebarea asta!:) Ma simt la fel de stinjenita ca atunci cind vreun prieten francez ma intreaba daca toti romanii sint tigani. Mi se pare dificil (si periculos) sa caracterizez o natie intr-un adjectiv. Francezii sint si ei oameni si oameni. E adevarat ca intre cei din Marseille si cei din Paris sint ceva diferente, dar chiar si asa, depinde peste cine dai. Ceea ce e iar adevarat e ca mi-am facut mai greu prieteni francezi decit spanioli, de exemplu, dar, pe de alta parte, m-am imprietenit mai repede cu francezii decit cu finlandezii. Pe scurt, dau din colt in colt pentru ca nu prea stiu ce sa raspund! Singurele caracteristici flagrante pe care le-am remarcat la francezi, amuzante dealtfel, sint circotasenia si faptul ca vorbesc numai despre mincare! Oriunde ar fi in lume, sigur vor fi nemultumiti de ceva! Iar cind stau la masa, sigur vor discuta despre ce au mincat in nu stiu ce restaurant sau ce vor minca peste doua zile in alt restaurant la moda.

V: Trei locuri preferate din Paris…

M: Doar trei? Bine, fie! Imi place pe Pont des Arts, mai ales in diminetile de iarna, cind bruma se ridica de pe Ile de la Cité, iar soarele cu dinti se reflecta in apele Senei. Imi place in Jardin de Luxembourg toamna, cind castanii devin ruginii, iar ghivecele mari de piatra sint pline de crizanteme si tufanele. Imi place un colt de pe Ile St-Louis, cel din capatul insulei, un colt intim (“intim pentru ca mic, si nu pentru ca secret”) acolo unde Cortazar a plasat actiunea uneia dintre cele mai frumoase nuvele ale sale.

paris2-527-small

V Ce crezi ca face asa special acest oras?

M: Cred ca daca ai citit Hemingway sau Fitzgerald sau, mai nou, daca ai vazut ultimul Woody Allen, visezi sa mergi in Paris si sa regasesti macar o farima din atmosfera de la inceputul secolului trecut! Sa asculti jazz in Saint Germain des Près si sa te imbeti cu champagne in Montparnasse. Parisul e special pentru ca iti ofera posibilitatea unui vis. Si chiar daca orasul de azi e foarte diferit de imaginea ideala pe care i-o construim “din carti” inainte de a-i calca strazile, nostalgia Parisului de altadata te cucereste iremediabil.

V: Dupa cat timp ne putem plictisi de Paris?

M: Cred ca depinde de fiecare. Eu, de exemplu, dupa zece ani, vreau sa plec din Paris. Nu m-am plictisit, probabil nu m-as plictisi niciodata. In schimb, dezavantajele vietii intr-un oras prea mare si cu transporturi saturate incep sa ma apese tot mai mult.

V: Spune-mi trei lucruri mai putin placute din acest oras.

M: Parisul devine tot mai mult un oras fantoma, golit de locuitorii sai. In locul parizienilor, au venit turistii si miliardarii. Orice milionar care se respecta are un apartament in Paris, chiar daca nu sta in el decit o saptamina pe an. Din cauza asta, preturile din imobiliar au explodat, iar parizienii sint expulzati la periferie. Cu timpul, macelariile, brutariile sau magazinele de brinza se inchid. Se deschid chioscuri de kebab si cafenele Starbucks. Librariile din arondismentul 5 se inchid in favoarea magazinelor de haine si accesorii, iar Parisul, incet, isi pierde sufletul…

V: Care sunt locurile favorite pentru cumparaturi in Paris?

M: Imi place sa merg in 16ème, pe rue de Passy. Sint multe magazine, de la banalele Zara, Mango sau H&M, pina la buticele la moda Kooples, Zadig&Voltaire sau Comptoir des cotonniers. Cartierul e aerisit si, cel mai important, nu e aglomerat. Cind am mult timp liber, imi place sa merg in centrul comercial de la Défense. Daca ma grabesc, atunci merg in Place d’Italie, sau, in zilele cind am curs in Cartierul Latin, pe Saint-Michel.

dsc07751-small

V: Care este suburbia favorita a Parisului?

M: Locuiesc de ani buni in sudul Parisului, asa ca Vallée de la Chevreuse mi-a devenit din ce in ce mai draga. E o zona mai valurita, cu multe paduri si parcuri, perfecta pentru cei care se simt bine in aer liber. Centrul Parisului e la o jumatate de ora. In week-end, ajungem intr-un sfert de ora fie la vreun castel, fie la vreo abatie, fie la vreo ferma cu produse “conventionally grown”. Avem senzatia ca locuim intr-un satuc idilic, din care putem oricind evada spre agitatia pariziana.

V: Parcul preferat din Paris?

M: Jardin de Luxembourg, fara nici o ezitare!

V: Ce are asa deosebit bucataria frantuzeasca de o iubim cu totii? Care este felul preferat de mancare?

M: Foarte mult unt!:) Exista cel putin doua tipuri de bucatarie frantuzeasca: cea rafinata, garnisita cu foie gras, trufe si stridii pe care o degusti in restaurantele purtatoare de stele din ghidul Michelin si cea populara, de “comptoir”, “la cuisine entre amis” sau “la cuisine populaire” unde maninci in picioare rinichi de vitel cu sos de mustar sau pâté de cap de porc.

Sint mare amatoare de brinzeturi! Dar probabil ca felul de mincare preferat e “pot-au-feu”. Si, cum imi place mult bucataria populara, cea in care se maninca orice si mai mai ales diverse maruntaie, ador “pot-au-feu” din limba de vaca, insotit de un sos “gribiche”. “Pot-au-feu” e o mincare foarte simpla, doar carne si legume fierte, dar secretul e timpul, totul se lasa la fiert ore in sir, minim cinci, la foc foarte mic. Si se degusta a doua zi, fireste, cind toate ingredientele si-au impletit aromele.

V: Ne poti spune care este cantaretul francez pe care il asculti si reasculti?

M: Ascult multa muzica frantuzeasca, de la Brel (chiar daca nu e francez), Brassens, Renaud sau Boris Vian, pina la Benabar, Alain Souchon sau Anaïs.

V: Care este expresia frantuzeasca favorita?

M: Cind am auzit prima data expresia “enculer les mouches” (“a sodomiza mustele” a.k.a. “a despica firul in patru”)  m-a amuzat foarte tare!
Si, ca sa fiu in ton cu tema si citindu-l pe Henri IV, “Paris vaut bien une messe“.

V: Regiunea preferata din Franta?

M: Probabil Dordogne. Pentru mincare, vinuri de Sud-Ouest, castele medievale, Lascaux, Sarlat si paduri dese in care cresc ciuperci si alearga mistretii.

dsc07720-small

V: Ce nu fac turistii in Paris?

M: Nu ies din cartierele foarte turistice descrise in ghiduri.

V: Ce-i recomanzi unui turist care vine pentru 5 zile in Paris?

M: Sa nu se grabeasca si, mai ales, sa nu incerce sa bifeze cit mai multe obiective turistice. Cinci zile inseamna foarte putin. Daca vine doar ca sa faca poze in fata fiecarui monument important, cinci zile sint suficiente, va bifa tot, dar va pleca fara sa fi inteles nimic din spiritul parizian.

Ii recomand sa fie lenes si sa-si dea timp. Sa nu ia micul dejun la hotel, ci sa comande un croissant si o cafea la bistroul din colt. Sa se plimbe agale pe strazi,  prin parcuri, pe cheiurile Senei. Sa viziteze citeva muzee, dar fara excese. Sa evite restaurantele “capcana” din Cartierul Latin. Ar putea, in schimb, sa-si cumpere o bagheta de la brutarie (de preferat, o “tradition”), niste brinza si o sticla de vin si sa manince in Jardin de Luxembourg sau sub turnul Eiffel, pe iarba. Sa faca o croaziera pe Sena, de preferinta noaptea. Daca are cu ce, sa-si ofere o cina intr-un restaurant gastronomic. Sa mearga intr-o piata pariziana,  cum e cea din josul Rue Mouffetard. Sa se impregneze de ritmul orasului, marcat de cafele baute repede sau pe indelete intre o vizita la muzeu, o sedinta de shopping sau un concert de jazz.