Am o duzina de carti despre Franta si Paris de recomandat. Voi incepe cu ultima citita dintre toate, “Un an in merde” de Stephen Clarke. Bianca mi-a trimis-o saptamana trecuta si nu am dormit o noapte intreaga dorind sa-i prelungesc paginile cat mai mult. Cam cum mi se intampla cu romanele lui Virgil Gheorghiu sau ale Ilenei Vulpescu.

“Un an in merde” (traducere aproximativa “un an in rahat“) este povestea calatoriei de un an de zile a unui tanar englez (Paul West), in varsta de 27 de ani, care este trimis de catre compania unde lucra in Paris. El ne poarta prin tenebrele vietii frantuzesti, ne invata cum se lucreaza in companiile din Paris, ne explica de ce nu le plac francezilor vorbitorii de engleza, cum sa cerem o cafea, cum se face amor in Franta, cum se cumpara o casa, cat de mici sunt apartamentele si cat de greu este sa le inchiriezi, ne poarta prin tenebrele sistemului medical, ne face o paralela intre bucataria frantuzeasca si cea britanica, ne invata ca salata se rupe cu mana si nu se taie cu cutitul, ne explica de ce adora francezii week-end-urile, cate zile libere au pe an si cum sa traiesti la Paris in general.

Paul West descrie cu mare umor relatiile dintre francezi si englezi, obiceiurile, ticurile si racelile lor. Pana la sfarsit personajul nostru ajunge sa adore Parisul si Londra i se pare dintr-o data straina. Minunata scena din carte in care revine acasa  la o masa in familie si  i se pare ca parintii mananca fara pic de fast si gust.  Si cum se intreaba retoric cum a putut trai pana acum fara bagheta si  cum de si-a cumparat painea din supermarket toata viata.

Cartea este savuroasa, daca o cititi in avion spre Franta veti iesi zambind din aeroport si cu siguranta veti saluta cu Bonjour in loc de Hello!