Arhiva categorie ◊ Franta in carti ◊

Autor:
• Marţi, Februarie 12th, 2013

Va povesteam acum doi ani cum am vazut eu Salonul de Carte de la Paris.  Inca de cand am ajuns in Franta si mi-am dat seama ca voi fi acolo in perioada aceea, mi-am propus sa ajung. Nu a fost foarte greu, Institutul Cultural Roman te ajuta daca vrei sa vezi si sa scrii despre targ. Mi-a placut ce am vazut acolo, de la organizare si pana la aspect, totul este o adevarata experienta.

Va scriu din nou despre asta pentru ca am aflat ieri de la Kadia ca in 2013 Romania va fi invitat de onoare al Targului. Asta dupa ce in 2011 s-a aniversat Centenarul Cioran in acelasi loc.  Daca cumva sunteti in vizita in Paris in perioada 22-25 martie va recomand sa vizitati targul.  Are loc la Porte de Versailles si ajungeti foarte usor cu metroul. Si iubitorii culturii spaniole vor avea de castigat, orasul invitat in acest an fiind Barcelona.

Va las cu imagini surprinse in 2011:

 

 


Autor:
• Joi, Iunie 07th, 2012

UPDATE:

Cele doua volume oferite de catre Libraria Atlas pleaca catre Francinne si Mamuska. Felicitari, fetelor! Va astept pe mail adresele pentru a intra in posesia premiului.

 

V-am povestit ieri  ce carte minunata am citit in week-nd si cum te invata ea despre joie de vivre. Ca sa fie in spiritul blogului, Libraria Atlas doreste sa ofere doua exemplare  ”Bonjour, fericire” pentru doi cititori ai Vulpitzei.

Tot ce trebuie sa faceti este sa-mi povestiti ce v-a placut cel mai mult in Franta (daca ati vizitat-o) sau care este locul in care veti ateriza prima oara (in cazul in care va propuneti pentru viitor o vizita). Aveti timp pana luni cand voi face tragerea la sorti. Castigatorii vor primi acasa cartea si le garantez ca o vor savura cu mare drag!

 


Autor:
• Miercuri, Iunie 06th, 2012

Chiar daca nu va vine sa credeti, acesta este titlul unei carti recent aparute la Editura Ponte.  Este scrisa de Jamie Cat Callan si am auzit de ea la emisiunea “Omul care aduce cartea” de la PRO TV. Mi-am comandat-o a doua zi la Libraria Atlas si de cum a sosit nu am mai putut sa o las din mana.

In primul rand este o carte pentru francofili dar si pentru orice cititor interesat de viata, fericire sau cum sa-ti imbunatatesti stilul de a trai. Subtitul cartii este “Micile secrete ale marilor bucurii si este in mare o carte despre la joie de vivre (bucuria de a trai). Scriitoarea are 57 de ani, o bunica frantuzoaica si  pleaca cu o bursa in Auvillar- un satuc din sud-vestul Frantei pentru a studia si a scrie despre l`art de vivre (arta de a trai).  Ne propune apoi o paralela intre stilul de viata american si cel frantuzesc. Mi-a adus aminte de Frantuzoaicele nu se ingrasa  a lui Mireille Guiliano, cartea vorbind despre cum mananca francezii, cum se bucura de o cina, cum isi fac piata sau cum se imbraca.

Volumul este haios scris si plin de mici invataturi. In mare face parte din seria cartilor educationale, uneori exagerata, alteori motivanta. Dar cu siguranta te face sa te opresti pentru o clipa si sa-ti analizezi viata. Sa te intrebi daca tu “muncesti ca sa traiesti” cum fac francezii sau “traiesti ca sa muncesti” cum practica des americanii.

Gasim redate retete delicioase pentru o cina acasa, sfaturi despre cum sa asezam mancarea in farfurii chiar daca o gatim la microunde, despre flirt, despre cum sa ne alegem lenjeria intima, cum sa ne accesorizam tinutele sau cum sa ne oprim pentru o jumatate de ora doar cu noi la cafeneaua din colt.

Cautati cartea si nu veti regreta, macar pentru o seara sau doua veti visa la personajele din ea, la cum se plimba pe Rive Gouche “la femme d`un certain age” (o doamna de varsta mijlocie) sau la cum isi usuca chiloteii in aer liber :) .

“E adevărat.

Ești femeie!

Și nici destul de deșteaptă, nici destul de bogată, nici destul de eficientă, nici destul de realizată, nici destul de zveltă și, cu siguranță, nici destul de tânără.

Ce mai e de făcut?

Iată o idee simplă, oprește-te din goana cotidiană și încearcă să o înțelegi: viața e mult prea scurtă ca să dai deoparte tot ce îți dorești mai mult, mulțumindu-te doar să îți plătești facturile. Nu are importanță câți ani ai, nu are importanță cum arăți, acordă-ți un respiro și descoperă-ți propria joie de vivre.”

 


Autor:
• Luni, Septembrie 26th, 2011

Am o duzina de carti despre Franta si Paris de recomandat. Voi incepe cu ultima citita dintre toate, “Un an in merde” de Stephen Clarke. Bianca mi-a trimis-o saptamana trecuta si nu am dormit o noapte intreaga dorind sa-i prelungesc paginile cat mai mult. Cam cum mi se intampla cu romanele lui Virgil Gheorghiu sau ale Ilenei Vulpescu.

coperta_1007_big-small

Un an in merde” (traducere aproximativa “un an in rahat“) este povestea calatoriei de un an de zile a unui tanar englez (Paul West), in varsta de 27 de ani, care este trimis de catre compania unde lucra in Paris. El ne poarta prin tenebrele vietii frantuzesti, ne invata cum se lucreaza in companiile din Paris, ne explica de ce nu le plac francezilor vorbitorii de engleza, cum sa cerem o cafea, cum se face amor in Franta, cum se cumpara o casa, cat de mici sunt apartamentele si cat de greu este sa le inchiriezi, ne poarta prin tenebrele sistemului medical, ne face o paralela intre bucataria frantuzeasca si cea britanica, ne invata ca salata se rupe cu mana si nu se taie cu cutitul, ne explica de ce adora francezii week-end-urile, cate zile libere au pe an si cum sa traiesti la Paris in general.

Paul West descrie cu mare umor relatiile dintre francezi si englezi, obiceiurile, ticurile si racelile lor. Pana la sfarsit personajul nostru ajunge sa adore Parisul si Londra i se pare dintr-o data straina. Minunata scena din carte in care revine acasa  la o masa in familie si  i se pare ca parintii mananca fara pic de fast si gust.  Si cum se intreaba retoric cum a putut trai pana acum fara bagheta si  cum de si-a cumparat painea din supermarket toata viata.

Cartea este savuroasa, daca o cititi in avion spre Franta veti iesi zambind din aeroport si cu siguranta veti saluta cu Bonjour in loc de Hello!