Nu ma asteptam si credeam ca o sa-mi placa mult. Iubesc Italia si toate orasele pana la el mi-au ramas in suflet. Am ajuns sa-l vad ca ultima destinatie intr-un mini circuit care a inceput in Venetia. Am stat doua zile intregi si nu mi-am dorit sa prelungesc vacanta. M-am intrebat de multe ori de ce am simtit asta si am incetat sa o fac cand am auzit ca si ceilalti 5 prieteni cu care am fost au avut aceeasi parere.

Ce merita vazut in Milano este Domul, constructie fenomenala care a durat in jur de 430 de ani si care este a treia catedrala din lume prin dimensiuni.Toata constructia este gotica si trebuie neaparat sa urcati in varf, privelistea va va putea dezveli chiar si Alpii daca nu este ceata. Este locul care mi-a placut cel mai mult din acest oras si pot sa spun ca este locul unde se intampla totul.

Ce trebuie sa mai stiti este ca in Milano se afla Cina cea de Taina a lui Leonardo, pentru ea am si inclus acest oras in circuit. Am avut ghinion. Ca sa puteti admira celebra panza, trebuie sa faceti rezervare cu minim doua saptamani inainte. Eu credeam ca doua-trei zile sunt suficiente. Am cautat biserica Santa Maria delle Grazie unde se afla “cea mai trista opera de arta din lume” (Scriitorul Aldous Huxley) si am pupat usa.  Nu va incredeti in ce scrie in ghiduri, experienta mea spune totul.

De tristete am vizitat Castelul Sforzesco si  La Scala. In Sforzesco l-am regasit pe celebru pictor Archimboldo, pictor pe care l-am descoperit la Paris cand i-am vazut aproape toata colectia.  El si-a dezvoltat un stil absolut ciudat de a picta portrete din fructe, flori, pesti, pasari.

Opera La Scala este cel mai celebru teatru de opera din lume si aici au avut loc premiere faimoase. Se poate vizita si va sfatuiesc sa o faceti, cel mai bine fiind totusi sa va luati un bilet la vreun spectacol. Tot asa, cu rezervare inainte, nu cum am facut noi .

In rest, ne-am plimbat pe strazi, am luat un pic orasul la picior, am vizitat cafenelele din Galeria Vittorio Emanuele si am intrat in magazine. Nu am facut cumparaturi asa cum am auzit prin tara dar am vazut foarte multi compatrioti cu pungi la tot pasul. Am vrut sa gasesc altceva in acest oras dar nu am gasit. Sa-i mai dau o sansa in viitor?

Ma gandesc de mult timp la un week-end petrecut in Amsterdam impreuna cu finii. Era in luna mai, in apropierea zilei Reginei si cand am rezervat biletele nici nu ne inchipuiam ce oras aveam sa descoperim. Eram pregatiti pentru relaxare si multe vizite culturale. Si mai stiam ca ne asteapta acolo o prietena draga noua, Miruna.

Imediat ce am aterizat pe unul dintre cele mai mari aeroporturi din lume, am realizat ca suntem intr-un loc pe care il vom adora. Am ajuns in orasul relaxarii pe pamant si asta am si facut in cele trei zile olandeze. Am trait din terasa in bar, din piata la restaurante, de la bere pe malurile canalurilor la croaziere cochete si nu incetam sa ne uimim. Acolo am vazut ca oamenii se pot relaxa intr-un mod pe care noi nu il cunoastem si imi place sa cred ca toti patru ne-am schimbat dupa acesta experienta.

In mare am batut la picior tot orasul, am petrecut  o seara in Cartierul Rosu unde am vazut niste fete extraordinar de frumoase, am vizitat Rijksmuseum, Muzeul Van Gogh si Madame Tussaud. Poti vedea aici canale superbe, flori de toate speciile, cladiri cu fatade vechi si  deosebite si enorm de multe terase. Regret ca nu am vazut Casa Annei Frank, dar o las pentru data viitoare.

Amsterdamul este un oras de care te indragostesti la prima vedere si care noua ne-a ramas in suflet pentru mult timp.

Aseara ma intreba Vulpoiul care dintre calatoriile noastre mi s-a parut cea mai impresionanta sau in care nu credeam ca voi ajunge. Fara sa stau pe ganduri am raspuns ca Londra. M-am mai gandit un pic si tot Londra mi-a iesit.

Desi visam de mica sa vad Parisul, sa-l simt, sa-l miros, nu credeam vreodata ca voi ajunge la Londra. Mi se parea ca este un loc mai departatat, mai scump si mai greu de atins. Mai contribuiau la asta si cei din jur care aveau doua mai probleme: ca ploua mereu si ca este extrem de scump.  Printr-o decizie de moment si o oferta foarte buna de la WizzAir am ajuns si cele doua probleme au ajuns de fapt niste mituri. Nu ploua tot timpul si nu este atat de scump.

Am stat 5 zile si a plouat. Dar nu m-a deranjat deloc. In primul rand pentru ca acolo ploaie nu inseamna stropi de dimineata pana seara si in al doilea rand, dupa o ploaie de 10 minute iesea un soare care te facea sa uiti de toate. Am prins o zi in care am experimentat toate fenomenele posibile: soare, ploaie apoi, lapovita pentru 10 minute, vant si apoi iar un soare care te facea sa ramai doar in tricou. Mi-a placut, nu cred ca apuci sa te plictisesti de vreme in orasul asta.

In  legatura cu preturile, nu este atat de rau. Daca gasiti bilete de avion la vreo companie low-cost, puteti ajunge in Londra cu 100-200 EUR/ persoana. Cazarea este un pic mai scumpa decat in alte orase europene dar nu exagerat. Noi am platiti 90 lire/noapte intr-un hotel nou, dragut si situat intr-un cartier linistit al orasului. In legatura cu mancarea nu mi s-a parut ca este scump, la fel si bautura (1.5-2 lire/cafeaua).  Trebuie sa aveti in schimb bani pentru  obiectivele turistice, preturile sunt destul de mari.

In rest, Londra este fascinanta. Aici am vazut cele mai frumoase cladiri din lume, cele mai ingrijite strazi, pub-uri, bere multa si oameni foarte eleganti. Am fost pe urmele printesei Diana, a casei regale, m-a impresionat Catedrala Westminster Abbey si nu in ultimul rand Palatul Buckingham.  Londra nu poate fi vazuta in 5 zile, cred ca trebuie sa stai vreo doua saptamani ca sa o simti si sa o vezi pe toata.  Dar va recomand macar o zi in acest loc fascinant, veti dori sa va intoarceti.

Imi amintesc mereu si mereu de o vacanta minunata pe care am avut in Berlin. Am ajuns in orasul acesta dintr-o intamplare, mergeam in vizita la niste prieteni in Lyon si ne-am hotarat sa vedem si ceva din Germania daca  tot eram asa aproape. Am planuit 5 zile si din Lyon am zburat cu emotii spre orasul care ne-a facut o mare surpriza.

Pe drumul spre hotel am fost tristi vazand marginile orasului in ruina, erau blocuri pe jumatate daramate, arata destul de rau. Ne-a trecut repede cand am realizat ca orasul asta isi revine pe zi ce trece, isi sterge lacrimile si construieste totul din nou. Centrul Berlinului este refacut total, cladirile sunt noi, spatii verzi mai multe decat am vazut oriunde si extrem de putine masini. Parca in fiecare zi era duminica. Erau atat de putine masini in Berlin incat pe multe portiuni nu exista trecere de pietoni. Puteai sa treci pur si simplu.

In Berlin am facut de toate si am trecut prin toate starile. Ne-au dat lacrimile cand am intrat la Memorialul Holocaustului, ne-am cutremurat in fata ramasitelor din zidul Berlinului, ne-am bucurat de cumparaturi  bune la preturi mici, am baut extrem de multa bere (cu lamaie, fara, cu capsuni, cu sprite, filtrata, nefiltrata, etc), am mancat cei mai buni carnati din lume si ne-am relaxat in multe terase si parcuri.

Oamenii sunt foarte draguti si petrecareti. Incepand de dimineata si pana seara peste tot vei vedea turisti si localnici odihnindu-se cu o halba de bere in fata. Parca ar bea cafea .

In Berlin poti sa faci de toate: sa te plimbi, sa faci croaziere, sa mananci bine, sa vezi una dintre cele mai mari gradini zoologice, sa-ti inveti copiii istorie pe viu si sa iei toate pub-urile la picior. Orice ai face, iti vei dori sa revii.

Cred ca este cel mai fascinant oras in care am fost vreodata. Nu am apucat sa povestesc atunci cand am fost despre dimensiunea frumusetii acestui oras unic in lume. Stiam ca o sa-mi placa Venetia asa cum stiam ca voi ramane vesnic indragostita de Paris inca de cand eram mica si il vedeam doar in poze. Inainte sa ajung in orasul pe ape auzisem de la cunoscuti povesti, unele frumoase, altele mai putin spectaculoase dar ceea ce am vazut tot m-a surprins inca din prima zi. Am aterizat  in Treviso urmand ca Venetia sa fie prima destinatie dintr-un mini circuit prin Italia. Am ascultat sfatul unei prietene care mi-a spus ca trebuie sa stau neaparat o noapte in Venetia, sa ma plimb seara prin Piata San Marco si sa iau micul dejun la o terasa de pe o alee mai retrasa. Desi pretul hotelului a fost destul de mare, am sacrificat bugetul grupului si am ales un hotel foarte aproape de San Marco, un hotel aflat pe un canal foarte frumos si sub geamurile caruia treceeau mereu gondolierii. Nu am regretat nici o clipa. Venetia mi s-a aratat in toata splendoarea ei, un oras vechi cu o istorie de mii de ani si plin de turisti cu zambetul pe buze.

M-am plimbat pe stradutele vazute in filmul “Casanova“, am descoperit un vin de exceptie in Piata San Marco, am savurat cafeaua de dimineata la terasele atat de chic si am vizitat toate acele obiective stiute de toata lumea. Am ramas cu o impresie foarte frumoasa despre acest oras si cu dorinta de a reveni, mai ales la festival.

Daca ajungeti in Venetia va recomand cateva lucruri:

• Nu mergeti in perioadele aglomerate. Eu am fost in septembrie si nu m-a deranjat multimea de turisti, am savurat fiecare clipa petrecuta. Dar am auzit multa lume plangandu-se de de acest lucru.
• Cazati-va o zi in oras, sa mirositi, sa simititi si sa vedeti totul.
• Treziti-va foarte devreme dimineata si mergeti in Piata San Marco, nu este lume multa si va veti savura cafeaua intr-un decor de filme.
• Plimbati-va pe strazi mari, strazi mai mici si cumparati-va o masca. Este un must have.
• Nu ati fost in Venetia daca nu v-ati plimbat cu gondola.
• Seara trebuie incheiata tot in Piata San Marco la una dintre terasele cu orchestra live. Pretul este mare dar se merita.

Bon voyage!

Brasovul de 1 mai a fost destul de aglomerat, de cald si de plin de cersetori. Cred ca de peste 10 ani nu am mai vazut in Bucuresti asa multi cum am vazut sambata la Brasov. Ceea ce era mai frapant este ca la terase sau restaurante nu se ocupa nimeni sa-i goneasca de acolo. Pur si simplu nu puteai sa stai linistit la o cafea. Dincolo de asta, orasul asta mi-a placut mereu. As vrea cred ca vad mai mult exemplu de Sibiu in el, mai multa grija pentru cladirile din centrul istoric, mai multa pasiune pentru turism.

Am vizitat celebra cofetarie "Vatra Ardealului" unde am avut surpriza sa vad ca se vinde sampanie Veuve Clicquot si Laurent Perrier, am mancat bine si m-am bucurat de preturi mai mici decat in Bucuresti.

Maine voi pleca cu prietena mea la Brasov. Vom petrece ziua muncii intre fete, la o cafea si depanat amintiri din tinerete.  Va doresc tuturor un week-end cald si frumos indiferent unde va veti afla.

Pe lista mea de calatorii viitoare am trecut de curand Lyon-ul iarna. Atunci are loc Fete des Lumieres, festivalul luminilor cautat de toata lumea.

Initial a fost o sarbatoare inchinata Fecioarei Maria care i-a salvat pe francezi de la ciuma. Locuitorii Lyonului s-au rugat pentru salvarea lor, promitand in schimb ca in fiecare an in data de 8 decembrie sa-i aprinda cate o lumanare pe care sa o tina la geam. Acesta trebuia sa fie un semn de umilinta si trebuia sa le aminteasca mereu de acea intamplare.

In timp, de la banala lumanare in geam s-a trecut la luminarea intregului oras, din an in an mai frumos si mai spectaculos. Acum lumina, muzica si culoarea  te incanta la tot pasul. Sper ca anul asta sa fiu cuminte si poate Mos Craciun imi va face un cadou timpuriu .

 Poze preluate de pe blogul Ioanei care a fost anul trecut si m-a convins de frumusetea orasului si de gastronomia lui.

Acum cateva zile i-am luat un interviu lui Mihai Barbu, omul care a facut 21.000 km cu Doyle, motocicleta lui, pana in Mongolia in aproape 4 luni. Am descoperit o poveste fascinanta, o idee mareata de a face rost de bani de drum si o vointa de fier:

"1. Cine este Mihai Barbu, un pasionat de motociclete sau un calator?

 Nu stiu daca e vreuna dintre cele doua. Ii plac motocicletele, considera cu tarie ca sunt cel mai frumos lucru care i s-a intamplat pana acum, de cand traieste, dar cred “pasionat” e cuvantul care descrie cel mai bine relatia lui cu ele. Iar despre calatorii… ii place sa calatoresca, sa vada locuri si oameni noi, dar nu e un calator.

2. Pentru cei care nu-ti cunosc povestea de pe site-ul tau (www.mongolia.ro), spune-ne cum ai ales aceasta destinatie.

A fost fulgerator. Am auzit cuvantul “Mongolia” intr-o discutie telefonica cu un alt Mihai, un prieten bun, care-mi spunea atunci ca si-a dus motocicleta la un service undeva in Belgia, iar mecanicul de acolo i-a povestit cum a colindat el lumea calare si a ajuns pana si pe meleaguri mongole."

 Continuarea interviului aici.

Poza preluata de pe www.mongolia.ro.

S-au adunat sambata intr-un loc pe care il iubesc de la primul popas pe care l-am facut acolo, Ceainaria Green Tea.  II multumesc Valentinei pentru ca l-a impartasit cu mine si ii urez sa mai gaseasca locuri asa minunate in Bucuresti .

Sambata s-au adunat aici iubitori de calatorii, membri ai juriului si doi concurenti la cea de-a doua editie a concursului de povesti organizat de LumeaMare. Roxana a fost o gazda pefecta, s-a ocupat ca noi sa ne simtim minunat.

Am ascultat-o pe Adriana cum si-a depasit limitele urcand pe Kilimanjaro si povestind cat de minunata este calatoria in sine si nu neaparat atingerea varfului Uhuru Peak.

A urmat Raluca cu amintiri dintr-o iarna la Viena, concert Depeche Mode, strazi superbe din capitala austriaca si ne-a amintit tuturor ce minunat este metroul vienez.

A culminat totul cu povestea invitatului special, Mihai Barbu. Ne-a aratat fotografii superbe din Mongolia si ne-a  spus itinerariul celor 26.000 km facuti in aproape 4 luni.

A fost o sambata frumoasa pe care de-abia asteptam sa o repetam.