Arhiva categorie ◊ Alte calatorii ◊

Autor:
• Joi, Iunie 23rd, 2011

Ioana mi-a pasat o leapsa draga si interesanta. Cui nu-i place sa-si aminteasca de locurile frumoase unde a fost? Trebuie sa fac un top 10 destinatii in care am fost. Precizez ca intotdeauna mi se par extrem de subiective aceste topuri, fiecare are cu totul alte criterii cand isi face o lista o preferinte. A mea tine cont de suflet, de starea pe care am avut-o cand am vazut un anume loc, de civilizatie si cultura.

  • Locul 10 ii revine Berlinului. Trebuie sa vezi acest oras din punct de vedere al istoriei si ca o lectie de viata. Berlinul este despre suferinta, despre tragedii, groaza, istorie si ridicare. Este despre un popor si niste oameni care au renascut. Este un oras care se reface zi de zi si asta se vede. In acelasi timp, cel mai mare spatiu verde in care am fost.
  • Locul 9: Praga. Oras care m-a surprins, care are un centru vechi absolut minunat, bere buna si romantism.
  • Locul 8: Roma. Capitala fostului imperiu roman, cum spunea un prieten. Roma este istorie in stare pura. Nu am intalnit asta nicaieri in asa mare masura.
  • Locul 7: Viena. Este un oras care mi-a placut din prima zi in care am calcat pe prima lui strada. Am revenit mereu si mereu, i-am ascultat muzica, i-am invatat istoria si i-am gustat dulciurile :) .
  • Locul 6: Amsterdam, locul relaxarii pe pamant.  Soare, apa, regina, cocktail-uri si amintirea unui week-end de vis. Am ajuns acolo sa sarbatorim ceva impreuna cu oameni dragi. A fost excursia perfecta, fara nicio problema, fara stres. La final parca totul fusese un vis frumos.
  • Locul 5: Florenta, cel mai frumos oras din Italia. Iubesc toata Italia dar Florenta are un farmec aparte. Nu se poate descrie decat daca te duci acolo si il traiesti.
  • Locul 4: Venetia, spatiu unic in lume. Bucata de pamant care rezista inca, stradute minunate, apa, Piata San Marco la inserat, cel mai bun vin pe care l-am descoperit, orchestra cu muzica clasica live la terase, aglomeratia zilei recompensata de linistea serii. Loc de revazut neaparat.
  • Locul 3:  Barcelona, orasul complet. Istorie, arta, mare, soare, culoare, tineri, mancare buna. Ce iti mai poti dori?
  • Locul 2: Londra. Daca prima mea iubire nu era Parisul, Londra era pe locul intai. Cum primele iubiri nu le poti uita, nu pot trada capitala Frantei. Londra a fost surpriza vietei mele “calatoare”. Cea mai eleganta capitala, cladirile cele mai frumoase, aristocratie, barbati eleganti (multi), femei atragatoare, istorie, biserici fenomenale, cel mai frumos muzeu al figurilor de ceara si liniste. Loc pentru a trai. Mult si bine. Dar destul de scump.
  • Locul 1: Parisul. Nu ca ar fi fost o surpriza pentru cineva, nu? Nu pot sa insir de ce iubesc acest loc. In mare, pentru tot ce are pozitiv si negativ. Toate il fac sa fie unic si dorit de intreaga planeta. Intrebare: daca cineva are bani si timp pentru un singur loc de pe lumea asta, nu vrea sa vada Parisul?

Autor:
• Luni, Iunie 06th, 2011

Am avut un zbor extrem de placut joi.  Cand am ajuns pe Otopeni m-am cam speriat de dimensiunile avionului, nu am mai calatorit niciodata cu un aparat de 50 de locuri. Ca sa nu mai spun ca incepuse o ploaie torentiala exact dupa ce ne-am asezat pe scaune.  Dar m-am linistit imediat ce am vazut langa mine un adolescent panicat de zbor. Incepuse sa tremure, era extrem de agitat, stewardesele ii dadeau calciu si incercau sa-l calmeze. Privindu-l pe el mi-a trecut toata frica. Am uitat complet de mine fiind ocupata sa-mi fie mila de el. Parca ma vedeam pe mine la primele zboruri si nu stiam cum sa-i spun ca il inteleg.

Zborul a avut o durata de timp ideala, intr-o ora eram la Timisoara. Unde ne astepta un soare si o caldura mare. Nicio legatura cu ploaia din Bucuresti.

Dupa ce finii au rasuflat usurati ca au in sfarsit nasi teferi, am pornit spre centrul Timisoarei sa ne bem cafeaua de dimineata. Nu am avut mult timp la dispozitie dar destul cat sa-mi dau seama de cateva lucruri:

1. Timisoara are un centru foarte frumos. Mi-am amintit din nou cum nu exista in Bucuresti nicio piata asa mare si pietonala ca in alte orase din tara.

2. Este un oras marisor si aglomerat. Dar totusi mai linistit decat Bucurestiul. Nu am auzit claxoane inca.

3. Are niste cladiri extrem de frumoase. Dar ingrozitor de triste. Case sau blocuri vechi, cu istorie dar aproape parasite. Exact cum sunt si in centrul capitalei. Iti dai seama ca au candva foarte frumoase si cat de bine ar arata daca s-ar aloca bani pentru restaurare.

4. Terasele sunt destule si frumoase. Piata Unirii arata bine si sunetele clopotelor la ora fixa faceau sa fie o atmosfera draguta.

5. Cel mai frumos loc mi s-a parut Piata Operei. Zona pietonala cu magazine de o parte si de alta si cu Opera intr-un colt si Catedrala Ortodoxa in altul. M-am indragostit de loc, de terasele frumoase, de linistea de acolo.

6. Dupa Sibiu, Timisoara cred ca are cel mai frumos centru. La concurenta cu Brasovul, normal. Mi-a placut orasul si sper sa revin cu alta ocazie sa-l si vizitez cum trebuie. Poate la botez :) . Are multe obiective turistice care merita vazute pe indelete.


Autor:
• Joi, Iunie 02nd, 2011

In aeroport. Cu o cafea Lavazza in fata, dupa un drum un pic stresant ca nu ajungem la timp. Am constatat ca la ora 6 dimineata multa lumea s-a trezit deja, soarele rasare in ciripit de pasarele si este multa liniste pe strazi. Bucurestiul nu este Bucuresti la ora 7. Liniste, strazi curate, miros de dimineata si  verdeata. Da, uitasem cum este sa te trezesti asa devreme si ce frumos este.

Am ajuns totusi la timp. Dupa ultima experienta spre Franta cand am plecat si m-am intors cu jumatate de avion plin de infractori (la propriu), azi drumul spre Timisoara se anunta diferit.  De-abia astept sa vad orasul chiar daca doar in fuga. Speram sa stau o zi intreaga, sa-l vad un pic, sa vizitez cateva locuri de care am auzit de atata vreme. Nu stiu daca vom reusi dar sigur vom bea a doua cafea pe ziua de azi acolo. Cu niste oameni dragi care ne asteapta deja la aeroport.

Timisoara imi trezeste niste sentimente si stari amestecate: o curiozitate mare, istorie, curaj. Ceva diferit. Am avut primul contact cu acest oras acum vreo patru ani si nu a fost unul prea placut. Miresici mi-a facut cunostinta cu oamenii din aceasta parte de tara dar nu vreau sa vad orasul sub influenta evenimentelor de atunci. Vreau un nou inceput pentru mine si Timisoara astfel incat sa pot ramane obiectiva. Si am un sentiment ca imi va face placere sa ma aflu acolo. Asa sa fie?


Autor:
• Marţi, Decembrie 14th, 2010

Nu mai este niciun secret in fata prietenilor sau cunostintelor mele.  Deja ma ignora cu succes :) .  Nu s-a inventat la mine acest sentiment, nu sunt nici prima si nici ultima care este terorizata de avioane.

Ce este nou acum e faptul ca mi se pare din ce in ce mai frustrant. Am acceptat de-a lungul timpului aceasta frica, am si invatat sa traiesc cu ea. Dar nu-mi este bine.  Si numai gandul la un urmator zbor imi face mintea sa lucreze ore intregi, sa-mi imaginez, sa ma gandesc daca chiar trebuie sa fac asta.

Am citit experiente diverse, am urmarit filmulete pe internet sau pe Discovery, ma uit la toate prabusirile posibile si ma intreb ce as face daca as fi eu acolo.  Stiu ca nu sunt normala dar m-ar ajuta sa vad ca mai sunt si altii ca mine. Parca nu ne mai simtim asa singuri cand vorbim cu oameni “infectati” cu acelasi virus.

Cum treceti voi peste frica de zbor? Cum reusiti sa va urcati de fiecare data in avion fara sa tremurati si cu zambetul pe buze? Pentru mine reprezinta un mister total acest tip de comportament :) .

Ce am incercat pana acum: ganduri pozitive (nu merge), citit (a functionat o singura data), vin (mi-e ca voi deveni alcoolica daca zbor mai des), dormit (nici nu se pune problema),  uitat pe geam ( e mai rau).   Stiti ca la un zbor dintre Lyon si Berlin eram singura persoana din tot avionul care nu dormea ci savura sampanie la ora 7 dimineata? Ce pot face mai mult decat atat?

Singurul lucru care ma face sa ma imbarc, sa ma dau jos din taxiul care circula pe pamant si sa ma urc in ceva care sta in aer este gandul la destinatie. Gandul ca ajung undeva frumos, pasiunea pentru calatorit. Ma asez pe scaun si imi pun centura de siguranta numai cu gandul la aterizarea pe un aeroport si sentimentul extraordinar din prima zi intr-un loc strain.  Cand aud vocea capitanului care ne ureaza o zi buna imi spun ca merita. Mai rau este cand ma intorc acasa si spun ca este ultima oara cand zbor. Pana data viitoare :) .

________________________________________________

Nu uitati de concurs.


Autor:
• Joi, August 26th, 2010

Dupa cateva zile depresive, astazi m-am inveselit uitandu-ma pe cateva poze din vacanta de anul trecut din Elvetia.

Dupa ce Boc si echipa lui minuntata mi-au mancat doua zile din viata incercand sa inteleg o ordonanta si niste norme cretine, m-a relaxat privelistea orasului Lausanne, vazut de pe celalalt mal, din statiunea franceza Evian.

Merita oare sa ne mai pierdem vremea aici?

 


Categorie: Alte calatorii  | Comentarii inchise
Autor:
• Sâmbătă, Iulie 31st, 2010

Pana azi pentru mine Moeciu era doar un sat aproape de Bran si atat. Aseara am ajuns intr-un loc de vis: la capatul lui Moeciu de Sus, la o pensiune perfecta pentru un week-end linistit. Aici privelistea oferita de balconul camerei merita toti banii. Te trezesti dimineata intr-un peisaj care iti taie rasuflarea. Las pozele sa va convinga:


Categorie: Alte calatorii  | Un comentariu
Autor:
• Marţi, Iulie 27th, 2010

Asa cum va spuneam aici, am raspuns invitatiei Biancai de la vizita Clujul pentru doua zile. Mai trecusem acum cativa ani prin el pentru doua oare dar nu fusese de ajuns . Vroiam sa-l vad mai mult si vroiam mai ales sa o cunosc pe ea.

Desi am stat asa putin, am facut si vazut destul de multe. Am inceput cu Cetatuia Belvedere care s-a dovedit locul care mi-a si placut cel mai mult. Imaginea Clujului de sus este frumoasa, mai ales cu catedralele care se vad asa frumos. Vreau sa revad si pe timpul noaptii data viitoare.

Ziua I a continuat cu un mars care a inclus: Catedrala Catolica Sf. Arhanghel Mihail, Catedrala Ortodoxa, Piata Muzelui unde am facut o pauza de cafea, Casa Matei Corvin, Pietonala Eroilor (un exemplu care ar trebui urmat si in Bucuresti), Piata Unirii, Piata Avram Iancu, Universitatea Babes Bolyai, Biserica Piarista (sau a Iezuitilor) si Teatrul Lucian Blaga. Par multe dar le-am vazut pe toate mergand pe jos. Normal ca seara am cazut franti de oboseala. Dar nu inainte de a trece cu stomacul nostru pe la Hanul Dacilor, un loc cu mancare excelenta. Il recomand celor care sunt in trecere prin Cluj. Va va imbia cu ciorba de fasole cu ciolan in paine, ceafa a la Vlad Tepes, ceafa eterna si stramoseasca, muschi ciobanesc pe piatra incinsa, tigaia dacului sau tepuse din piept de pui. Nu veti regreta. Daca nu m-ar fi lovit o boala exact in acea zi, cred ca le gustam pe toate .

Ziua urmatoare am inceput-o cu Parcul Central si am continuat tot cu o oaza de verdeata: Gradina Botanica Alexandru Borza. Auzisem multe lucruri de bine despre ea si toate mi s-au confirmat: este mare si foarte bine ingrijita. Fiecare particica din ea iti place. Desi sunt un fan declarat al celei din Bucuresti, recunosc ca asta mi-a placut mai mult.

Nu se putea incheia acest circuit decat in … mall . Am vizitat Iulius Mall si Polus Mall. Mi-au placut amandoua desi am cam cautat niste suveniruri destul de mult.

O nota mica primeste Clujul ca nu stie sa exploateze aspectul turistic. Desi am vazut turisti in oras, lipsesc cu desavarsire suvenirurile.  De-abia am gasit in ultima zi cativa magneti reprezentand Clujul. Ca sa nu mai vorbesc ca peste tot erau suveniruri cu Sighisoara, Sibiu sau Brasov .

In rest, in Cluj gasesti istorie. Peste tot gasesti aspecte invatate la scoala, domnitori celebri, biserici frumoase si am fost tare incantata de o statuie reprezentand Scoala Ardeleana de care am tot invatat in liceu.


Categorie: Alte calatorii  | 2 comentarii
Autor:
• Luni, Iulie 26th, 2010

Mereu mi-a placut acest loc. Avea ceva special, poate si datorita faptului ca este cea mai veche statiune din tara si cea mai inalta (fapt aflat de curand). Aici am vazut acum 5 ani mormantul lui Constantin Noica si casa memoriala. Filozoful si-a petrecut aici ultimii ani din viata, infiintand si ceea ce avea sa se numeasca Scoala de la Paltinis. Am mai fost de doua ori pe drumul ce leaga Sibiul de statiune si peisajul care se desfasoara pe cele doua parti ale soselei merita orice osteneala. Dar doar atat, din pacate.

Statiunea nu mai are nimic, nici turisti, nici locuri de cazare civilizate, nici facilitati. Acum cinci ani imi amintesc cu drag de o plimbare cu bicicleta inchiriata. Nu mai exista acum nimic. Daca vrei sa nu mori de plictiseala poti doar sa faci trasee montane de o frumusete uimitoare. Daca nu esti foarte sportiv, esti condamnat la stat pe singura terasa care arata mai normal.

Am fost trista inca de cand am intrat in statiune. Turistii lipseau cu desavarsire desi era luna iulie si la munte se aflau atunci muli oameni doritori de un aer curat. Se vedeau doar cativa impatimiti ai muntelui si cativa rataciti ca si noi. Poate ii aducea acolo acelasi sentiment de nostalgie din tinerete ca si in cazul nostru. Telescaunul nu functiona si practic nu se intampla nimic. Singurul lucru care nu a tradat timul a fost padurea. Si peisajul. A ramas la fel ca intotdeauna. Totul este verde,  mirosul de brad te intoarce la ceva ce nu poti defini si ceea ce vezi parca vrea sa-ti spele ranile lasate de pragina vremurilor.

De Noica mai aminteste o inscriptie intr-un geam murdar al unei gherete care vinde carti. Si doua carti prafuite  stau la vanzare. Si daca cumva ai vrea sa cumperi ceva din statiunea lui, lipseste cu desavarsire vanzatoarea. O lasi balta si te urci in masina vrand parca sa iesi cat mai repede din atmosfera care te apasa sfasietor.

Recomand insa neaparat drumul pana acolo si pensiunile care se afla pe acest drum. La 15 km de Sibiu incep sa curga pensiuni pe ambele parti ale soselei. Pensiuni de 5 stele care parca vor sa-ti spele lacrimile lasate de o veche iubire. Cand am intrat in Pensiunea Mai am inteles unde au disparut turistii mei din Paltinis. Erau toti adunati in locuri ca astea, care aveau piscina, sezlonguri, mancare extraordinara, restaurante cochete si camere foarte primitoare. Un loc de relaxare unde nu aveai cum sa te plictisesti.

Paltinisul a murit si ma intreb daca va mai fi vreodata ceea ce a fost?


Categorie: Alte calatorii  | 4 comentarii
Autor:
• Marţi, Iulie 20th, 2010

   Poate parea lipsit de sens sa spun ca, uneori, fara sa ma fortez prea tare imbin doua dintre cele mai mari pasiuni ale mele; calatoriile si lectura. Ei, bine, mie lucrul acesta mi se pare mai cu sens decat multe altele și asta deoarece, cartile mele au avut mereu capacitatea de a ma plimba prin lume fara sa ma faca sa-mi parasesc fotoliul sau sa ma plang de lipsa banilor.

   Normal, calatoritul fizic m-a umplut mereu de bucurie si sunt deosebit de incantata de fiecare data cand apuc sa plec pe undeva, dar atunci cand din diverse motive nu pot sa o fac, ma rasfat cu o carte care ma poarta ea, uneori foarte departe.

   Citind odata cartea lui Tibor Fischer Calatorie pana la capatul camerei, am avut strania impresie ca si eu pot trai ca si protagonista cartii, dar evident la un alt nivel (cartea e un roman antipicaresc, daca pot spune asa, deci nu se incadreaza, insa te face sa vezi ceea ce expun eu acum din perspectiva calatorului conceptual).

   Cand eram mititica, pot sa banuiesc ca datorita Vrajitorului din OZ, dorinta de a calatori era destul de acuta, imi amintesc cu o oarecare jena cum intr-o vara in care mi s-a comunicat ca nu vom pleca nici la mare si nici la munte, eu m-am apucat sa-mi fac bagajul, crezand ca induplec pe careva cu asta. Tati a zis un “saraca… cum ar pleca undeva”, ai mei ma compatimeau, cred ca se compatimeau cumva si pe ei ca nu pot merge in concediu ca de obicei. Pe vremea aia insa eu nu ma stiam autocompatimi, asa ca evedam cum puteam; ba prin Calătoriile lui Gulliver (care nu mi-au plăcut), ba alaturi de Robinson Crusoe (pe care l-am citit “pe sarite” caci eram prea curioasa cum se va termina), ba pe Ulita copilariei a lui Teodoreanu… apoi seara ma jucam cu copii de pe strada care nu mergeau niciunde in vacanta și astfel uitam de dorul plecatului.

   Adolescenta din mine, capabila sa recunoasca cum au parasit-o vremurile vacantelor cu parintii a cautat alinare pe unde a putut. Initial prin Romania (prin Moldova Fratilor Jderi, sau in lumea aproape de neinteles a Otiliei si a lui Felix, sau poate inca visa la Fat Frumos din Lacrima). Cand au crescut pretentiile am plecat catre Anglia lui Jane Austen, Emily Bronte sau Charles Dickens. M-am pierdut La rascruce de vanturi pe vremea cand stiam ce e Mandria, dar nu descoperisem inca Prejudecata, iar abia mai tarziu in mintea mea incepusera sa incolteasca Marile Sperante.

   Ce s-a intamplat in timpul facultatii este o filosofie care ma urmareste si azi si de care greu ma detasez, chiar daca in timpul care a trecut multe sentimente s-au schimbat vis a vis de ea. Pe vremea calatoriilor la Oradea parea sa am si alte, foarte diverse preocupari, dar cum dintr-o bursa de 180 de lei nu puteam calatorii prin alte parti (care se adunau din ce in ce mai multe in mintea mea), cu o evadare la biblioteca sau librarie reuseam sa ma rezolv oarecum. Pe vremea aia am descoperit Rusia, Crima si pedeapsa era daca nu o descopeream caci m-a invatat atat de multe, dar m-a si dezamagit crunt. Tot atunci am descoperit si Japonia lui Akasaka, prin micile sale romane la limita dintre perversiune si curiozitatea spiritului.

   In ziua de azi sunt poate cel mai interesata de culturile pe care le cunosc destul de vag, asa ca incerc sa caut a calatorii spre Orientul apropiat si departat pentru a ma familiariza cu un alt stil de viata si cu un alt mod de a vedea lucrurile cu care sunt contemporana (desi uneori mi se pare ca nu sunt), am Vânat zmeie si am intrat pe o frumoasa poarta in Spendida cetate a celor mie de sori, am Citit-o pe Lolita în Teheran si am suferit alaturi de femeile Dezonorate dintr-o lume parca impotriva naturii. Am vizitat si Africa cu Praful si Visele ei impreuna cu Roxana Valea si am descoperit Camino odata cu Veronica Dragoi

   Calatoresc in continuare și chiar si atunci cand plec fizic, iau o carte in mana… din obisnuinta… din recunostinta. (Bianca)


Categorie: Alte calatorii  | Comentarii inchise
Autor:
• Sâmbătă, Iulie 17th, 2010

In sfarsit incepe vacanta . Dupa multa munca in saptamana ce tocmai s-a incheiat, astazi debuteaza micutul nostru concediu.

Plecam la Brasov la o cununie civila, petrecem apoi doua zile in  minunatul Sibiu , mergem sa o vizitam pe Bianca si Clujul ei mult iubit si terminam cu Oradea.

Vulpitza va ramane pe maine bune, zic eu . Saptamana viitoare voi avea cativa invitati speciali care vor scrie cate ceva pentru noi.

Luni este ziua Ioanei, ne-a promis cateva randuri pe care sigur le vom savura.

Marti urmeaza Bianca care va scrie despre doua subiecte la care se pricepe foarte bine si pe care le abordeaza des pe blogul ei: cartile si calatoriile.

Eu va voi tine la curent cu impresiile de pe drum. Am inceput deja binisor din dimineata asta. Sunt in rapidul spre Brasov si ma gandeam ce mare diferenta este intre calatoritul cu trenul in Romania si cel din strainatate. Desi admir cateva schimbari in bine (avem aer conditionat si toate lumea se simte bine, priza in care sta Zuzu la masa fara probleme), restul lasa destul de mult de dorit:  Nu avem nicio masuta pe care sa punem o apa, locul pentru bagaje este extrem de mic, unii oameni destul de necivilizati. Se urca in tren si stau pe culoar pana cand isi aseaza toate bagajele. Nu-i intereseaza ca altii stau la coada sa treaca mai departe si ca se incurca astfel toata urcarea. Nici nu stiu in ce categorie sa integrez asta: egoism, proasta crestere sau indiferenta.

M-am hotarat sa nu ma enervez la inceput de concediu si mi-am revenit destul de repede. Astazi e prima zi de vacanta si atat. Va urez un week-end minunat tututor!


Categorie: Alte calatorii  | 2 comentarii