Saptamana trecuta mi-am cumparat un DVD despre spriritul francez si am hotarat sa-mi aduc aminte de seara frantuzeasca de anul trecut.

Profitand de o zi cu soare in ianuarie, am dat un ocol prin Cismigiu, m-am uitat cu sotul la cei care patinau cu gratie si ne-am propus sa invatam si noi curand si ne-am pregatit pentru documentar. Nu am mai avut celebrul flan de la Paul pentru ca ma pregatesc pentru cel din Paris , dar am inlocuit cu o sticla de sampanie si prajituri Ana de la cofetaria din colt.

Am descoperit spiritul francez, am vazut motivul pentru care sunt asa mandri de ei, am revazut locuri dragi mie si mi-am facut notari speciale pentru luna viitoare. A... si mi-am propus un 14 iulie in Franta.

Si nu este nimic nou in asta. Asa a fost dintotdeauna si nimic nu a reusit sa ma faca sa-mi schimb parerea. La incercarea celorlalti de a ma face sa vad ceva din frumusetile acestui anotimp, am raspuns mereu cu suspiciune. Ok, poate un pic de zapada si de frig, de obraji inrositi si manusi in maini de Craciun. Atat.

Sa fie Craciun, sa caram bradul pe zapada, sa ne dam un pic cu sania si apoi sa fuga. Asa cum a venit. Si sa vina primavara in ianuarie. Nu ar fi frumos? Ce inceput mai bun de an ar fi daca prima luna ar fi de primvara? Sa iasa ghioceii de Boboteaza si sa infloreasca copacii de ziua lui Eminescu... As merge in piata si m-as imbata cu miros de ceapa verde, leustean si salata. As cumpara zambile mai devreme si mi-as umple casa de lalele.  Am trece asa mult mai bine de depresia lasatului in urma a lui Mos Craciun.

Anul asta parca imi face in ciuda. Este frig, frig si iar frig. Zapada, mereu si mereu. Exact asa era in copilaria mea, imi era frig tot timpul si eram trista. Pana venea primavara. Sau uneori si mai mult.

Acum astept sa treaca si parca nu mai vine. Voi iubiti iarna?

Bianca m-a intrebat aici ce am in poseta. Nici ca se putea o leapsa mai frumoasa si mai haioasa. Cu atat mai mult cu cat sunt cea mai dezorganizata persoana din lume si ca poseta mea este mereu plina cu de toate. Iarna am doua pe care le tot schimb, cea neagra de mai jos (care imi aminteste de niste zile superbe in Berlin) si una maro vai de mama ei ( primita de la o prietena) dar care are o mare calitate: este imensa

Sa incep cu ce am in general: pixuri (de la 3 in sus), agende, carti, guma de mestecat (sa nu  ma spuneti doctorului meu), stampile, pastile, ruj, parfum, etc.

Astazi am si  pozat-o ca sa vedeti pe viu si am gasit asa:

• 2 stampile
• 4 pixuri si un stilou
• o carte de citit prin metrou
• noutati legislative
• portofelul
• ruj
• parfum
• pastile
• servetele
• cleste de par
• elastic de par
• chei
• digipas

Ioana, Bogdana, Valentina, Mariamirabela, voi ce aveti in poseta?

Am primit aceste randuri de la un prieten. Au fost publicate in Revista 22 de catre Andrei Cornea. Le-am citit, le-am recitit, m-am gandit si iar le-am citit. Sper sa va aduca si voua la fel de multa meditatie:

"Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.

L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche."

Cititi restul articolului aici.

de aprecierea unui om pe care nu l-am intalnit niciodata...

In miez de ianuarie friguros, plin de zapada si trafic infernal, Bianca a dat mai departe 5 premii catre oameni pe care ii apreciaza. Sunt mandra ca sunt printre ei si urmand exemplul, iata si premiile mele (ordinea este aleatoare):

1. Calatoriile unui bob de orez, pentru inspiratia pe care mi-o da, pentru umorul cu care scrie despre tot ce inseamna cresterea unui copil si pentru increderea pe care mi-o insufla sa-i urmez exemplul.

2. Stewardezului, pentru ca ma ajuta cu fiecare postare a lui sa-mi inving frica de zbor si ca ma face sa inteleg ca sunt multi ca mine.  Pentru ca scrie asa frumos despre mama lui.

3. Randunicii, pentru ca ma face sa visez la  locuri nedescoperite si pentru ca ma face sa astept cu nerabdare fiecare  post de-al ei.

4.Madalinei, pentru talent la scris si pentru sufletul ei roman si francez deopotriva.

5. Lui Imperator, pentru cele mai frumoase fotografii si povesti din lumea larga. Pentru ca ma face sa cred ca totul este posibil si imi da si ponturi bune ca sa realizez asta.

Daca cititi pe cineva cu drag, daca apreciati un blogger in mod deosebit, dati mai departe aceste premii.

Nu mai este nici un secret dragostea mea pentru Paris.  Iubesc acest oras dinainte sa-l cunosc, dinainte sa-l vad "pe viu" prima oara. Nu stiu daca voi ajunge sa locuiesc ceva timp acolo asa cum imi doresc, nu stiu ce-mi rezerva viitorul in legatura cu asta. Deocamdata profit de o noua vizita pe stradutele lui frumoase, pline de cafenele imbietoare.

De data asta merg s-o vizitez pe Madalina, in micutul ei orasel de langa Paris, Burres-sur-Yvette. 

Pentru cei interesati, Air France are o promotie foarte buna pana pe 5 februarie. Poti lua un bilet dus-intors Bucurest-Paris la pretul de 149 EUR, toate taxele incluse.  Este o premiera, avand in vedere ca pana acum numai Blue Air avea oferte asa bune pe acesta ruta. Imi amintesc cum acum doi ani, dorind sa merg la Paris cu ocazia primei vizite in orasul minune a finilor mei, am cautat timp de doua saptamani oferte la companiile aeriene. Ce am gasit cel mai convenabil atunci a fost la Blue Air, 480 EUR pentru doua persoane. In timpurile alea nici nu puteai sa te apropii de Air France sau KLM. Pretul la ei pornea de la 800-1000 EUR pentru doua persoane.

A fost o vizita tare placuta atunci, am facut poze multe, un pic de shopping in Lafayette am fost cu prietena mea la Disney, ne-am bucurat impreuna si ne-au durut falcile de atata zambet. Acum nu mai ajung in tara copilariei si a veseliei dar sigur va fi o sedere placuta. Va tin la curent, deocamdata am luat biletele. Plecarea este in februarie.

Pentru iubitorii de Paris si de calatorii, va recomand un blog extraordinar in domeniu. II apartine unui impatimit al plimbarilor, foarte documentat si cu articole fascinante. Aici va povesteste Imperator despre Paris.

Am primit de la Bianca prima mea leapsa, m-am bucurat mult  si m-am grabit sa o dau mai departe.

1.  Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

De obicei folosesc semne de carte dar recunosc ca indoi si paginile atunci cand nu am la indemana unul.

 2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?

Cam in acelasi timp am primit doua carti de Craciun. Prima a fost de la o buna prietena, "Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu" de Arhimandritul Sofronie si a doua, "Cum sa devii somelier " de Giuseppe Sicheri (de la sotul meu) .

3. Citiţi în baie?

Da, citesc peste tot.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?

Cele mai multe ganduri de felul asta le-am avut in copilarie si in adolescenta. Ma visam o faimoasa scriitoare, chiar pe la 12 ani am "scris" si prima mea poezie care "semana" izbitor de mult cu "Luceafarul" .

Acum nu ma mai gandesc dar recunosc ca m-as vedea in postura asta .

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nu am urmarit una anume. Citesc de peste tot, orice imi place.

6. Care este cartea preferată?

Nu cred ca pot raspunde la intrebarea asta, ar fi prea multe si chiar nu pot alege una singura.  O iubesc pe Ileana Vulpescu, toate cartile Parintelui Teofil Paraian si daca ar fi sa aleg una care m-a marcat definitiv, cred ca aceasta ar fi "Un om sfarsit" a lui Papini.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Da, da, da. Cred ca am recitit multe dintre cartile  pe care le-am placut mult. Mereu descopar cate ceva nou. Cum ar sa nu recitesti "Micul print" cand esti mare?

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Ar fi o mare bucurie pentru mine. Sper sa-mi si fac o asemenea bucurie curand Pana acum ma laud cu un mail de la Oana Pellea si cu un autograf de la Radu Beligan pe o aparitie in editie limitata,  "Note de insomniac"

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da si incerc sa-mi mai temperez asta. Uneori vorbesc prea mult. In ultima saptamana am zapacit prietenii cu ultima dragoste in materie, "Prin praf si vise" a Roxanei Valea.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Depinde, daca am mai citit ceva de autorul respectiv, de recomandare, de rasfoitul ei, etc.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?

"Micul print".

12. Care este locul preferat pentru lectură?

La birou, cu un ceai in mana si neaparat veioza. Cititul la o veioza mi se pare inspirativ. Apoi, in pat cred, tot cu o veioza la cap.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Prefer linistea ca sa ma pot concentra mai bine.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Numai de specialitate. Iubesc mirosul cartilor.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Le prefer pe cele cumparate. Asa pot sa le subliniez, sa pun semne, etc. Dar citesc orice carte imprumutata daca trebuie.

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

Un destin, o experienta pe care o pot trai si eu, o invatatura si posibilitatea de a visa si a face orice imi doresc.

Dau mai departe acest minunat joc catre Madalina, Randunica, Irina, Rya si Camitica.

Valentina, prietena mea cu minunatele ateliere creative, s-a gandit sa faca acum ceva minunat de gustos pentru copii. Recunosc ca sunt incantata de atelierele gastronomice ale ei incat de-abia astept sa faca si pentru oameni mari cu suflete de copii

Sa poti merge undeva sa gatesti turta dulce, sa faci paine de casa si figurine din legume si fructe mi se pare o relaxare creativa de neuitat.

Asta mi-a adus aminte de Violeta care organizeaza  si ea regulat ateliere pentru facut painea. Sper ca anul asta sa ajung macar la unul! Voua ce va face placere sa gatiti?

Ieri am fost vizitati de un prieten pe care nu l-am vazut de la aniversarea lui de 30 de ani. Prilej pentru noi sa ne amintim evenimentul, sa retraim clipele trecute, sa ne amintim de tineretea de la 20 de ani, de prieteni trecuti si prezenti.

Ne-am dat seama (pentru a cata oara?) de cat de repede trece timpul, cum nu-l putem opri nici cu dorinta cea mai mare si cat de greu este sa te vezi constant. Unii sunt intr-o tara, altii peste Ocean, unii au familii cu copii si s-au departat, altii s-au schimbat pur si simplu si nu mai ai ce imparti cu ei.

Si cat de frumos este prezentul. Oare unde vom fi noi peste 20 de ani?

"This is the closest thing to crazy I have ever been
Feeling twenty-two, acting seventeen,
This is the nearest thing to crazy I have ever known,
I was never crazy on my own...
And now I know that there's a link between the two,
Being close to craziness and being close to you. "

(Multumesc Doinita pentru CD )

De Isabel Allende.

O carte document scrisa de autoare pe patul de spital al fiicei sale paralizate in urma unei crize de porfirie. Isabel Allende a avut o fiica pe nume Paula care a murit la varsta de 28 de ani, dupa ce a fost in coma un an de zile. Ca sa-i spuna tot ce vroia, ca sa-si vindece suferinta, ca sa-i aminteasca fiicei cand se va trezi de toata aceasta perioada, autoarea asterne pe hartie tot ce i se intampla precum si intreaga viata a ei si a familiei.

Este impresionanta dragostea cu care isi ingrijeste copilul, caldura cu care vorbeste cu ea in fiecare zi, lacrimile care nu se mai usuca, totul amestecat cu povestea familiei Allende. Scriitoarea de origine chiliana nu este autoarea acestei carti, ci mama care suporta cel mai greu moment din viata, acela de a asista neputincioasa la stingerea propriului copil.

Cartea tradusa  in peste 30 de limbi si devenita bestseller in peste 4 continente a aparut si la noi la editura Humanitas. Pe langa cutremuratoarea poveste a Paulei, veti descoperi in carte intreaga istorie a familiei, il veti gasi pe poetul Pablo Neruda izolat pe Isla Negra, atrocitatile lui Pinochet si perioada presedintelui Salvador Allende.

Asa cum v-am obisnuit, redau cateva mici pasaje care sa va aduca un pic in atmosfera cartii:

"... pentru ca de cand te-ai imbolnavit n-am puterea decat sa stau cu tine, Paula. Dormi de o luna, nu stiu cum sa ajung la tine, te chem intruna, dar numele tau se pierde prin cotloanele spitalului. Mi-e sufletul plin de nisip, tristetea e un pustiu sterp. Nu stiu sa ma rog, nu reusesc sa leg doua ganduri, cum as putea sa ma apuc de alta carte? Paginile astea sunt o incercare irationala de a-mi invinge spaima, mi-a trecut la un moment dat prin minte ca daca dau o forma durerii devastatoare poate ca te ajut si ma ajut, poate ca exercitiul meticulos al scrisului va fi salvarea noastra. Acum unsprezece ani i-am scris o scrisoare de ramas bun bunicului; in acest 8 ianuarie iti scriu tie, Paula, ca sa te aduc inapoi la viata.

[...] O sa te faci bine? Te vad cum zaci in pat, legata la vreo sase tuburi si sonde, nici sa respiri singura nu poti. Abia te recunosc, corpul ti s-a schimbat, mintea ti-a intrat in umbra. Ce-o fi in capul tau? As vrea sa-mi vorbesti despre singuratatea si frica ta, despre viziunile distorsionate, despre durerea din oasele care-ti atarna precum pietrele, despre siluetele amenintatoare care se apleaca peste patul tau, despre glasurile, soaptele, luminile care pentru tine nu au nici un sens; stiu ca auzi, pentru ca tresari la zanganitul unui instrument metalic, nu stiu insa daca intelegi. Vrei sa traiesti, Paula? Ai incercat o viata intrega sa ajungi la Dumnezeu. Vrei sa mori?  Poate ca ai inceput deja sa mori. Ce sens au zilele tale acum?"