Pentru un sfarsit de saptamana,  o frantura din repertoriul celei pe care o iubesc din adolescenta, Barbra Streisand. Va recomand cu caldura filmul cu acelasi nume. Ceva pentru cunoscatori :)

Mai multe organizatii au demarat de curand un proiect numit  "Demnitate si respect. Drepturi pentru supravietuitoarele cu cancer la san" prin care se doreste o modificare legislativa care sa acorde in mod gratuit proteze femeilor care au suferit operatia de mastectomie. Este nevoie de 1000 de semnaturi si 65.000 de femei in aceasta situatie pot avea o alta viata.

Se poate semna aici.

1. Targul din Pantelimon la sase dimineata [...] Ma opresc. Pe un ziar se odihneste chipul lui tata. Se uita la mine zambind. E discul de vinilin cu Nea Marin. Nu ridic ochii si o intreb pe cea care-l vinde: "Cat vrei pe Amza Pellea?" "Zece lei, domnita...", vine raspunsul.   Nu zic nimic. Adauga:  "Haideti ca nu e mult. Merita, saracu`. A fost artist mare si om bun".  Scot zece lei si plec cu tata acasa.

2. Un om care se gandeste la moarte in fiecare zi nu poate fi decat FERICIT!       Doar asa intelegi si te bucuri cat de cat de clipa si de privilegiul de a fi in viata. Scrie si pe peretii manastirii Tismana. Sunt cuvintele sfantului Antonie Cel Mare: "daca trai fiecare zi ca si cand am muri azi, altfel ne-am bucura"

3. Conferinta cu Giorgio Strehler[ ...] Si ne povesteste ca, intr-o dimineata calda de toamna, se grabea, ca de obicei, spre teatru. Mergea repede si obosise. Se temea sa nu intarzie la repetitii. Si brusc s-a oprit. S-a asezat pe o banca. Si s-a intrebat unde se grabeste asa. Si si-a dat seama ca de 40 de ani se grabeste spre locul unde si-a trait viata, spre o cutie neagra. In care sunt obiecte fara istorie, costume fara viata, mult praf si lemn [...] Si incet, incet a realizat ca toata viata lui s-a petrecut intr-o cutie goala moarta, care a asteptat de la el sa-i dea viata.  Era pe o banca in parc, intr-o zi calda si frumoasa de toamna. Si-a intors privirea si a vazut doi tineri care se iubeau, sarutandu-se. Si a inteles ca gresise. A inteles ca in afara de teatru exista si viata. Care e foarte frumoasa si nu trebuie ratata. Ca oricum la final tot o bagi intr-o cutie neagra. A inteles asta pe la 70 de ani si ne-a rugat pe noi, cei care asistam, sa nu uitam si sa fim atenti ca viata noastra sa nu treaca, usor, pe alt peron.

Am ales sa scriu cateva mici fragmente din "Jurnalul" scris de Oana Pellea intre 2003-2009 pentru ca nu aveam cuvinte sa povestesc despre el.  Recunosc ca nu eram un mare fan al Oanei. Pana la acest jurnal. Mi-a starnit si mai mult interesul cand am inceput sa-l caut prin librarii si mi se raspundea "A...nu mai avem, s-a terminat". Dupa vreo doua zile de cautari l-am gasit si nu l-am mai lasat din mana. In general sunt un fan al genului (imi place sa citesc jurnalele marilor personalitati) dar asta m-a facut sa ma trezesc noaptea din pat si sa-l caut. Sa-mi pun intrebari, sa spun printre lacrimi "exact asta cred si eu" sau "ce bine ca nu sunt singura care simte asta" sau sa-mi propun sa ma duc la urmatoarea piesa de teatru a ei. Sigur o voi privi altfel.

Astept sa merg la un concert de-al ei de vreo 5 ani de zile. Din diverse motive nu am reusit pana anul asta. In sfarsit am luat bilete si sunt fericita. "Diva desculta" vine  pe 1 octombrie, in plina toamna, la Sala Palatului.

Cesaria Evora

Astazi am vazut nou-venitul film frantuzesc si de cand am plecat de la cinematograf ma gandesc ce as putea sa scriu despre el. Este un film care mie mi-a placut  mult dar nu pot sa vi-l descriu, nu as putea sa va spun daca este superb, daca merita sa va duceti sa-l vedeti sau daca este doar un film autobiografic.

Se urmareste copilaria si prima parte a vietii celebrei creatoare de moda, cum a inceput aceasta fabuloasa cariera. Mi-ar fi placut sa vad mai multe din partea a doua a vietii, dupa ce a inceput sa faca palarii in Paris si sper ca se va realiza si aceasta in viitor. Am retinut doar o fraza elocventa din film care m-a cutremurat: in timp ce era tanara, saraca si fara viitor, stand pe terasa si urmarind pleiada de oameni bogati din Franta acelor vremuri, a exclamat: "Intr-o zi se vor bate toti pentru a sta la masa mea".

Daca va place moda, daca ati folosit vreun parfum Chanel, daca va place muzica lui Alexandre Desplat (castigator a mai multor premii pentru muzica de film) si daca vreti sa vedeti o femeie puternica si cu un gust impecabil la haine, duceti-va sa vedeti filmul. Va asigur ca va veti dori sa imbracati apoi o rochie neagra, simpla. Si atat!

Siteul Vogue.com a lansat de curand un film in premiera despre apartamentul privat al lui Coco de la hotelul Ritz, din Paris. Aici a locuit timp de 35 de ani, pana in 1971 cand a murit.  Apartamentul a fost pastrat pana in prezent nelocuit si intact.

Va urez vizionare placuta si nu uitati ca aceste doua fraze celebre au fost rostite de Chanel:

* " O femeie fara parfum nu are viitor"

* "Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii diferit."

Am ales sa fac o categorie speciala in acest blog despre Paris. Asta pentru ca iubesc acest oras si il  respir prin toti porii. As vrea sa scriu despre el zilnic dar imi lipseste talentul adecvat.  Cred ca trebuie sa scrii intr-un anumit fel despre Paris. Nu poti sa spui pur si simplu: "parisul este un oras frumos".  Asta o vede oricine. As vrea sa am talentul de a-mi gasi acele cuvinte potrivite care sa ilustreze parerea pe care o am despre Paris.  As vrea sa descriu muzica pe care o aud acolo, oamenii care isi beau cafeaua la pranz cum numai in Paris o poti face, artistii din Montmartre care sunt sarea si piperul acelui cartier, sentimentul ca esti in mijlocul lumii, cum spunea o buna prietena.

Cum nu am asa un talent literar, am ales sa va prezint lucruri frumoase din Paris: o carte, o fotografie, un loc pe care l-am descoperit, un loc in care imi doresc sa ajung, o sampanie pe care vreau sa o beau numai acolo si muzica pe care o ascult cand ma gandesc la urmatoarea vizita.

Am o prietena care e asa incantata de Paris incat a facut bijuterii inspirate de acest oras.

Incep astazi cu o carte care pare a fi despre dieta. Asa si este, dar pentru mine este o carte despre Paris. Se numeste "Frantuzoaicele nu se ingrasa!", de Mireille Guiliano aparuta de curand si in Romania la editura Rao. Va recomand sa o cititi pentru retele frantuzesti, pentru aerul de Paris pe care il veti simti si nu in ultimul rand, pentru sfaturile despre dieta. Va asigur ca unele sunt in premiera!

Nu va duceti la acest film decat pentru:

• o muzica excelenta compusa de Alexandre Desplat
• decorurile exterioare ale unui Paris de la inceputul secolului XX
• decorurile interioare ale stilului Belle Epoque
• o actrita excelenta si extrem de frumoasa in rolul asta, Michelle Pheiffer
• sa vedeti rochii si palarii de vis, calesti trase de cai, masini de epoca si niste vremuri de demult.

Am facut ieri seara o plimbare prin Bucuresti si am revazut un loc drag mie, o oaza de frumos in nebunia acestei capitale, Biserica Icoanei. 
Loc linistit, incarcat de istorie si credinta, m-a impresionat prin verdeata din jur si grija celor de acolo pentru acest loc. Are amenajat  chiar si un mic parculet pentru copii pentru a putea sa vii cu ei la slujba de duminica. Nu in ultimul rand, exista aici un preot cu har pe care il recomanda toata lumea, Parintele Ioan Popescu.
Numele bisericii vine de la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnuului, ferecata in argint, care a fost daruita de catre domnitorul Constantin Brancoveanu.

Am vazut in seara asta "The women", un film cu Meg Ryan si Annette Bening care lasa impresii macar pentru o seara. 

Este un film despre relatii, despre prietenia dintre femei, despre casnicie si cat de sigure suntem uneori de ea si despre tradare. O replica care suna bine si trist in acelasi timp spune ceva de genul : "it happens in every relationship, eventually somebody betrayes somebody else".

La sfarsitul filmului iti vine sa faci doua lucruri: sa-ti suni cea mai buna prietena si apoi sa te imbraci frumos pentru barbatul de langa tine.

A... si sa-ti pui marea intrebare: ce ai face daca ai afla ca cea mai buna prietena este inselata de catre  sot?

The women

Week-end-ul  asta am avut onoarea de a cununa o pereche draga mie. A fost o nunta ca-n povesti, inceputa joi si terminata cu un gratar duminica seara.  Zile linistite, nunta la fel, fara traditii prea multe si o zona frumoasa langa Sibiu, la Cisnadioara.Au fost alaturi de noi prieteni buni si multi membri ai familiei, am dansat si m-am emotionat la un dans superb de deschidere, "Les Valses De Vienne".  Le doresc mirilor sa fie fericiti si sa se bucure mereu unul de altul.

Cred ca orasul asta nu se schimba, ca ceva ramane la fel indiferent de anii care trec. Si totusi se intampla multe, se petrec lucruri si totusi arata bine. Am observat doar ca este mai aglomerat, multe masini pentru un oras de dimensiunea lui.  Nu ar fi rau sa fie gata mai repede acea linie de centura mult asteptata.

 Am vizitat Catedrala Evanghelica unde am gasit un ghid foarte tanar dar bine documentat, dragut si calm, Piata Mare frumos luminata noaptea, stradute mici pe care le descopeream prima data, oameni amabili, am pozat ochii lui Hermann si m-am delectat cu mancare buna .

Am ajuns din nou in Sibiu. Asta dupa o obositoare calatorie cu acceleratul prin Romania. Am mai fost acum vreun an si acum am decis sa iau bilete la clasa I. Speram eu ca va fi mai bine M-am inselat amarnic. Acum imi pare rau ca nu am facut poze sa va arat. In primul rand mirosea ingrozitor, chiar nu se putea respira. Cand ne-am urcat, am deschis toate geamurile de peste tot.  Dupa noi s-au urcat si o familie de olandezi cred. Mi s-a facut rusine de tara mea si de trenurile mele in acel moment . Mai ales ca stiam ca poate fi si altfel. Cred ca acceleratul 1621 de la Bucuresti la Timisoara este singurul tren asa important care este asa stravechi.

In rest, au bagat rapide frumoase, mai noi, cu toaleta aratoasa, etc. Aici nici nu am baut apa de frica sa nu ma duc la toaleta Bine ca l-am prins pe nas si m-am descarcat pe el, mi-a spus ca toata lumea este nemultumita si ca nu este nici o diferenta intre clasa I si a -II-a. Decat de pret A... si ca la clasa I nu este chiar asa aglomerat.

Intr-un sfarsit am ajuns in Brasov si de acolo cu masina spre Sibiu a fost o placere. Mi-a facut bine sa parasesc blocurile din capitala, sa vad case sasesti frumoase, multe berze in drum si alt aer. Nu am  apucat inca sa fac poze dar  promit ca vin maine cu multe dupa o cununie la care particip.  Pana atunci ma bucur de linistea de aici si de un oras in care mi-e drag sa ma aflu.