De Paste am decis sa ne relaxam undeva departe de aglomeratia din Bucuresti, departe de blocuri si oameni grabiti mereu undeva. Am luat trenul catre un oras care incearca sa mai pastreze din aerul vechi de altadata, in care casele sunt mari si incarcate de istorie si in care nimeni nu se grabea nicaieri. Nu am facut altceva decat sa ma plimb, sa pozez locuri dragi din copilarie, sa ma bucur de liniste si sa ma intreb: "Unde sunt oamenii din orasul asta?" Sibiul este din ce in ce mai frumos, este curat si sigur. Mi-a lasat impresia de o mica Viena, mai ales in centru, unde oamenii stau la cele cateva terase deschise cu un ceai in fata. Va recomand o cura macar de un week-end.

Sambata 25 aprilie va avea loc la  Carturesti  primul targ handmade pentru copii.  Mijloc de intalnire a celor mici cu arta,  creatia si veselia. Vor avea loc workshopuri unde micutii vor invata sa lucreze cu plastilina, hartie, pensula si  se vor citi povesti.

“Nu-i grav sa nu stii, e grav sa nu progresezi!” ne invata Mihaela Nicola in cea mai recenta aparitie de pe rafturile librariilor.

Va  recomand cu drag  “Cu manusi” care este o carte despre atitudine, despre cum sa ne purtam frumos si corect intr-o lume care nu mai stie ce sunt bunele maniere, o carte savuroasa despre cum putem face lumea mai frumoasa purtandu-ne noi frumos.

Nu treceti peste capitolul de business care ne invata reguli de bun simt la o intalnire de afaceri, peste capitolul familie care este extrem de util si va garantez ca o sa va ganditi de doua ori inainte sa spuneti ceva urat, sa aruncati un obiect pe jos sau sa vorbiti cu gura plina.

Un mic fragment care sa va inspire:

“Regulile de comportament n-au perioada de valabilitate. Ele nu expira atunci cand am transformat un cunoscut in prieten si nici cand ne-am preschimbat iubitul in sot. Manierele nu raman pe pres la intrarea in casa si nu se plica o cosmetica comportamentala diferita in societate fata de cea din familie[....]

Stii care este primul semn al abdicarii de la respectul reciproc? Momentul in care ii spui <Adu-mi si mie halatul din baie!>, uitand sa adaugi <te rog>.”

Spuneam zilele trecute ca a trebuit sa iau inca o zi de cazare in Barcelona din cauza amanarii cursei de intoarcere. Am aflat de-abia ieri ca am facut rezervarea pentru ultima noapte la alt hotel decat cel la care stau cele 4 nopti.

Eu aveam rezervare la Ayre Gran Via si am vrut tot acolo. Ayre asta este un lant hotelier si cand am cautat la ei pe site mi-au dat camera la Ayre Caspe. Eu nu am fost atenta si am luat acolo. A.... nici nu se pot da banii inapoi. Bine, nici nu aveam ce face pentru ca nu mai erau camere libere la primul. Dar, bine ca am observat ca ramaneam acolo fara probleme :-)

"Washington Post" a facut un experiment: a dus la metrou un virtuoz cu o vioara Stradivarius ca sa vada ce fac oamenii. Raspunsul: nimic.

Joshua Bell e unul dintre marii violonisti ai lumii. De citiva ani cinta pe un Stradivarius de patru milioane de dolari. Cei de la "Washington Post" s-au gindit sa faca un experiment sociologic: sa-l puna sa cinte incognito pentru niste maruntis aruncat intr-o cutie, intr-o statie de metrou din Washington, sa vada cum ar reactiona trecatorii. Bell a cintat la metrou pe 12 ianuarie, dar jurnalistii au publicat materialul de-abia in aprilie, pentru a coincide cu acordarea unui premiu violonistului.

Nimeni nu are timp pentru frumusete

Vineri, 12 ianuarie, ora de virf la metroul din Washington. Un tip cinta la vioara in blugi si camasa, cu o sapca de baseball pe cap. Instrumentul se intimpla sa fie un Stradivarius din 1713, iar violonistul - nimeni altul decit Joshua Bell. Cei mai putin pasionati de muzica clasica isi vor aminti poate de filmul "Vioara rosie": ei bine, Bell este cel care interpreteaza o buna parte din piesele de pe coloana sonora. Cu trei zile inainte de scena de la metrou, violonistul umpluse sala de la Boston Symphony Hall, unde se intrase cu 100 de dolari biletul. Leonard Slatkin, dirijorul National Symphony Orchestra din Washington, isi daduse cu parerea ca violonistul putea stringe cam 150 de dolari la metrou, iar dintre miile de trecatori, vreo 35 tot s-ar fi oprit sa-l asculte. N-a fost sa fie.

Taranul si sofranul, varianta moderna

Bell a cintat patruzeci si ceva de minute, iar lumea si-a vazut de drum. Dupa calculele celor de la "Washington Post", care au filmat tot "concertul", pe linga Bell au trecut 1.070 de persoane. Dintre acestea, doar 27 i-au dat bani, majoritatea fara sa se opreasca din mers. In total, marele violonist american a strins 32 de dolari. Trecatorii nu s-au prins ca auzeau sase piese magistrale de Bach si de Schubert, interpretate pe faimosul Stradivarius supranumit "Gibson ex Huberman", cunoscut pentru calitatile sale unice si pentru faptul ca a fost furat violonistului Bronislaw Huberman, in 1936, la Carnegie Hall, si recuperat de-abia cincizeci de ani mai tirziu. Joshua Bell a inregistrat un prim album cu piese cintate pe acest Stradivarius, vinzind peste cinci milioane de CD-uri in toata lumea.

Ca o surpriza de ziua sotului am plecat trei zile in Roma. Am gasit o oferta avantajoasa la Wizz Air si am plecat cu 98 eur doua persoane. Am dat se soare mult, intre 10-23 grade in cele trei zile, relaxare si mancarica buna.

Am ajuns dimineata pe la 7 pe aeroportul Ciampino. Am luat un autobuz si obositi de drum am ajuns la hotel. Nu era gata camera (cazarea se facea de la 12) si ne-am odihnit la o cafeluta si o briosa la barul hotelului.

Cei de la receptie erau foarte draguti, au zis ca se vor grabi cu camera, am lasat bagajul al ei si am pornit la o mica plimbare. Inca nu era mai nimic deschis (la ei se deschid magazinele pe la 9-10). Am profitat de linistea de pe strazi si am pornit catre Fontana di Trevi sa facem niste poze fara prea multi turisti.

Pe la 11 ne-am indreptat catre hotel, ne-am cazat, am tras jaluzelele de la fereastra si am dormit bustean vreo 2-3 ore :-) Dupa o asa odihna stomacul nostru isi cerea tributul. Am luat masa cu vreo 10 eur de persoana, am baut o cafeluta (2 euro) si am continuat plimbarea.

Duminica am vrut sa asistam la slujba de la Vatican si la binecuvantarea Papei. Nu am avut noroc, Papa era plecat in Africa. Am profitat de caldura de afara si, alaturi de sute de italieni si turisti, am petrecut o dupa-amiaza relaxanta in Parcul Borgheze si Vila Borgheze . Ne-am zis in sinea noastra ca in Romania nici nepotii nostri nu vor avea asa ceva si am facut poze pentru eternitate.
Parcul era imens, plin de copii, biciclete de inchiriat de toate felurile (pentru o persoana, pentru doua sau patru), masinute de plimbat si trenulete care faceau inconjurul locului. Preturile erau acceptabile:

• plimbare cu trenuletul = 3 eur
• inchiriat bicicleta 30 min = 8 eur
• inchiriat bicicleta 60 min = 10 eur

Am avut la noi ghidul Top 10 care ne-a ajutat mult.
Am vazut: Piata Navonna, Piata Spania, Colosseumul, Forul Roman.

Ne-am intors luni seara obositi de drum dar fericiti si dornici de la reveni.

Astazi ma astepta in casuta de mail un mesaj de la Wizz Air. Tocmai ma pregateam sa-l sterg crezand ca este vreo oferta speciala, asa cum am primit de la multe companii aeriene in ultimul timp. Nu stiu ce anume m-a oprit si l-am deschis. Bine am facut pentru ca ma astepat o mare si frumoasa amandare de zbor :) Intoarcerea mea din Barcelona de pe 12 mai era anulata si imi dadeau una pe 13 mai la aceeasi ora.

La inceput m-am enervat si am inceput sa-mi caut inca o noapte de cazare la hotelul

Ayre Gran Via. Nu am gasit nici pe booking.com si nici pe venere.com (cele doua mari site-uri de rezervari pe care le folosesc de obicei). Am avut noroc sa gasesc direct la hotel si m-am linistit.

Apoi m-am bucurat. Mi-am dat seama ca o noapte in plus in Barcelona nu strica nimanui si ca o sa-mi faca bine. Chiar ma gandeam zilele trecute ca as vrea sa ajung o zi la mare si ca timpul nu-mi prea permite asta. Asa ca, tot raul spre bine :)