Autor:
• Vineri, Februarie 15th, 2013

Da, este numit “orasul indragostitilor”, este clar ca vrei sa te plimbi de mana cu persoana cea mai draga tie, ca vrei o cina intr-un resturant cu vedere spre Turnul Eiffel sau catre o straduta mica si cocheta din Cartierul Latin.  Poate o plimbare romantica pe Sena sau o cerere in casatorie pe Champ de Mars? Oricum ar fi, toate poate am visat la romantisme din astea cu cel mai vizitat oras din lume.

Dar oare nu ascundem o dorinta secreta? Nu avem vreun gand de care nu stie nimeni? Poate vreo iubire adolescentina si mare care si-ar fi gasit clar locul acolo? Sau o alta mare dragoste care s-a dus? Nu ne-am fi dorit sa mergem cu cineva anume in toate acele locuri incarcate de magie?

Pe langa aniversarile casatoriei pe care le-am petrecut in Franta (sa-mi amintesc intr-o zi  sa va povestesc cum au decurs), din ziua in care prietena mea a spus ca pleaca la Paris pentru prima oara, nu am mai putut dormi. Da, vazusem Parisul inaintea ei si clar urma alt oras european pe lista. Da, nu trecuse chiar atat de mult timp de atunci si poate nu era vremea unei alte vacante. Da, trebuia sa-mi conving Vulpoiul ca… trebuie sa revenim. Ea vedea Parisul meu fara mine. Era ca si cum venea la mine acasa si eu lipseam. Intelegea cineva asta? Plus ca fusesem impreuna cand se indragostise ea de Praga cu un an in urma. Cum as fi lasat-o acum singura? Daca ii fura inima de tot “orasul natal al sufletului meu“? Am aflat mai tarziu ca ma ingrijorasem degeaba, prima dragoste turistica nu se uita niciodata.

Desi sceptica, nu a fost asa greu cu convinsul. Aici a contribuit si marele meu noroc ca am alaturi un om indragostit si el de Paris. Nu mi-a iesit chiar tot gandul de o saptamana, dar patru zile tot ne asteptau. Fiind plecata cu mult inaintea noastra, ne-am dat intalnire la Luvru. In fata la piramida, ca sa fie cat mai romantic. Ne-am bucurat de parca nu ne vazusem de luni de zile, parca si fetele noastre erau altele. Fotografia de mai sus este chiar din momentul intalnirii.

A urmat un periplu prin locurile pe care nu le-au vazut ei si unul prin locurile mele preferate. Le-am aratat prea putine, dupa parerea mea de acum. Am facut o plimbare pe Sena, am strabatut marile cafenele, am dat iama in Lafayette si ne-am bucurat ca doi copii la Disneyland. Eu in cescutele pentru bebelusi si ea in bazaconiile cele mai periculoase. Ramane una dintre cele mai dragi amintiri impreuna. Pe locul doi dupa un revelion petrecut singure cuc.

Si mai stiu o persoana care vrea sa vedem Parisul impreuna. Vorbim despre asta de cand ne-am cunoscut si tot speram sa ni se implineasca visul intr-o zi.  Ce sa facem acolo? Totul si nimic in mod special. Sa lenevim pe strazi, sa mancam macarons de la Pierre Herme in Jardin de Luxembourg, sa-i vizitam pe Cioran si Brancusi in Montparnasse (tot nu-mi vine sa cred ca nu a fost inca) si sa ne imbatam cu o sticla de Veuve Clicquot pe cheiurile Senei.

Tu cu cine-ai vrea sa vezi Parisul?

 

 


Alte posturi


Poti citi comentariile la acest post utilizand feed RSS 2.0. Comentarii si ping-uri inchise.

9 comentarii

  1. 1
    Bia 

    Oooooooo daaaa! Această postare va merge direct la Clau cu serioase amenințări dacă nu o citește, chiar dacă azi e ocupat cu meteoritul care a căzut în Rusia, cât timp nu a căzut la Paris pe mine nu ma interesează :)

    Oare va fi cândva? Sunt deja emoționată de această perspectivă, foarte emoționată!

    P.S. Nutresc o invidie serioasă pe voi două acolo la Luvru cu tricourile alea superbe pe voi și cu soarele ăla minunat în spate!! Grrr… :P

  2. 2
    irina 

    Ai uitat de Bateaux Mouches :) )
    Ce amintiri, ce vremuri, ce tinere eram <3

  3. 3
    Carmen Dicu 

    Ce poze faine!
    Sa-l vad, as pleca cu oricine, acolo e frumos alaturi de orice persoana draga tie. Numai ca eu in momentele astea, cand vine vb de Paris, de Franta, vreau sa plec cu familia mea si acolo sa raman!

  4. 4
    Mirela 

    Mi-ați înseninat dimineața cu zâmbetele și tricourile voastre. :) Vă doresc să vă regăsiți într-o zi la Paris așa cum visați!

  5. 5
    Lucian 

    Cartierul meu preferat tot Montmartre ramane :) Ador stradutele alea inguste si pietruite :)

  6. 6
    vulpitza 

    @Bia: Stii ca nici macar nu am planuit tricourile alea? Ne-am amuzat teribil de intamplare. Da, aveam amandoua, dar nu am stiut ca ne vom imbraca in aceeasi zi.
    @Irina: Am zis de Sena cea frumoasa, cum sa fi uitat de frigul indurat pe Bateaux Mouches? :)
    @Carmen: Iti doresc sa ti se implineasca visul intr-o zi!
    @Mirela: si eu m-am inveselit cand am revazut-o :) . Multumim pentru urare.
    @Lucian: Tu tine nu vorbeste nimeni, toate suntem verzi de invidie. Fetelor, stiti ca Lucian locuieste acum in Paris???

  7. 7
    Carmen Dicu 

    Asa sa ne ajute Dumnezeu, vulpito!

    hm, zici ca sta la Paris..>:D

  8. 8
    Cami 

    Acum am apucat sa citesc articolul. Am avut o jumatate de zi nebuna.
    Mi-au dat lacrimile prvindu-va pe voi doua in tricouri la fel (ok, sunt sensibila ziilele astea iar voi doua imi sunteti dragi rau). Mare lucru e prietenia.

    PS: ma bucur rau ca ne scrii atat de des!

  9. 9
    Vulpitza 

    @Carmen: de vreun an, iti dai seama?
    @Cami: Acum eu sunt cea emotionata. Mai ales ca am ami primit azi mesaje frumoase. Stii ca anul asta aniversam 20 de ani? Trebuie sa dam petrecere, Irinuca :)