Autor:
• Luni, Martie 05th, 2012

Am o matusa care mereu imi spunea sa nu mai visez cai verzi pe pereti ca o sa am timp toata viata sa-mi implinesc visele. Eram adolescenta si eu vroiam sa vad Parisul. Si Roma. Si Venetia. Si ea ma punea cu picioarele pe pamant si imi spunea ca acum trebuie sa invat, apoi sa muncesc, sa ma casatoresc, sa fac o casa, o masina. Si mai spre varsta a doua sau a treia sa calatoresc si sa vad lumea. Eram eu mica dar stiam ca nu asta e drumul. Nu vroiam nici casa, nici barbat sau cariera dar visam la locurile minunate ale planetei din cartile lumii.  Degeaba ii explicam ca eu vreau atunci sa ma plimb, nu aveam pe cine convinge.

Si am facut ca mine. Am muncit pentru bilete de avion si nu pentru case. Luam salariul si achitam cazari pe booking si nu puneam parchet in casa. Fiecare ban castigat in plus inseamna doar planuri noi. Orice suma destul de buna pentru o masina insemna doar cate orase puteam vizita. Si as repeta asta la nesfarsit. Poate ca vine timpul si pentru lucrurile materiale, fiecare varsta are nevoie de altceva.

Dar… ma bucur ca am vazut Parisul la 20 si ceva de ani si ca eram indragostita. Ca aveam varsta la care iti dau lacrimile si te mai emotionezi inca. Ca am baut  sampanie direct pe trotuar si nu imi era rusine. Ma bucur ca eram tanara si puteam sa ma trezesc la 8 dimineata si sa pornesc pe strazi, sa vizitez muzee, sa caut drumuri si alei si sa revin fara sa-mi simt picioarele intr-o camera de hotel la ore tarzii din noapte. Ca ma intorceam acasa fara niciun ban, doar cu dorinta de a reveni sau a explora noi locuri. Ca am fost la Disney si m-am bucurat cat trei copii la un loc, ca am ras pana m-au durut falcile si nimic nu mi s-a parut ca trebuie sa fie altfel. Ca am vazut Venetia cu bani putini, ca am cutreierat orase cu mancare la pachet, ca am admirat Londra in plinatatea vietii. Ca nu am zacut la soare in statiuni all-inclusive, ca am lasat Grecia, Bulgaria sau Turcia pentru viitor si ca mereu am amanat destinatii care pareau pentru trei si nu pentru doi.

dsc05049-small

Atunci cand m-am casatorit am primit doua sfaturi de la doamna ajunsa la varsta batranetii: mi-a spus ca in viata asta sa fac un copil si sa vad lumea. Ca in rest nimic nu conteaza. Odraslei mele i-as spune exact acelasi lucru, cu o mica completare: sa inceapa sa vada lumea mai devreme.

Asa ca, duceti-va la Paris cat sunteti tineri, cat viata va mai impresioneaza. Numai la o anumita varsta suntem in stare de sacrificii mai mari, numai in anumite perioade suntem mai toleranti si mai dispusi spre lipsa de confort. Trebuie sa mai simti inca un fluture in stomac cand pasesti intr-un loc romantic, sa poti sa-ti amintesti peste timp de fiecare traire, sarut sau lacrima.


Alte posturi


Category: Paris | Etichete: , , , , , ,
Poti citi comentariile la acest post utilizand feed RSS 2.0. Comentarii si ping-uri inchise.

14 comentarii

  1. 1
    Cami 

    Pup Vulpita cea frumoasa si romantica! :*
    Si eu am zis mereu ca las Grecia si Turcia pentru cand vom fi 3.
    Si Parisul am sa-l vizitez din nou macar cand vom fi 3 mai maricei :) ) pentru Disney.

  2. 2
    vulpitza 

    @Cami: Eu cunosc doua familii care merg aproape in fiecare an cu baietii la Disney. Este cadoul parintilor pentru odrasla. Nu e minunat?

  3. 3
    Ioana 

    Exista o varsta la care nu te mai emotioneaza frumusetile lumii in care traiesti? Eu vreau sa cred ca nu… :-)

  4. 4
    vulpitza 

    @Ioana: Cine poate prezice ce iti ofera viata? Poate uneori devine atat de grea incat ti se schimba complet prioritatile. Sau ramai cu sufletul la fel si atunci te poti numi un norocos.

  5. 5
    Bia 

    Foarte frumos scris, spus şi gândit. Ai mare dreptate, cât eşti tânăr (adică tânăr şi în buletin nu doar în suflet) accepţi cu mai multă uşurinţă lipsa confortului, accepţi mai uşor lucruri care odată cu vârsta inevitabil le vei judeca altfel. Sunt convinsă că peste 20 de ani nu aş mai putea fi aşa efervescentă trăind o săptămână cu 15 euro la Montepellier, aşa cum am făcut-o la 24 la de ani, sau peste 20 de ani, poate nu o să-mi mai convină să stau în Paris la 2 stele, acuma merge că 2 stele mai găsesc în ochii şi compensează ca să zic aşa :) ;)

    Da, cred cu tărie că până ai o vârstă care începe cu 1, 2 sau 3, altfel stă treaba, normal, cred că mă voi emoţiona umblând prin lume şi la vârste care încep cu 4, 5, 6, 7 sau cât o vrea Cel de Sus, are şi Ioana dreptate, dar tinereţea, vai tinereţea îţi aduce în plus acea inconştienţă conform căreia poţi cuceri lumea cu 5 dolari în buzunar şi mâncând o săptămâna numai mere…

    Cât de minunat e articolul tău de azi, un mod minunat de a începe acestă frumoasă săptămână de primăvară :*

  6. 6
    vulpitza 

    @Bia: Chiar, cum supravietuiai cu 15 EUR/saptamana? Asta e lectie de viata :)

  7. 7
    Simona Grosu 

    Hmm! Ce coincidenta! Tocmai cautam hartile pt metroul din Paris.
    Nu stiu cum e sa calatoresti la 20 de ani ( poate mi-a lipsit curajul, timpul, si cu siguranta finantele), dar stiu cum e sa descoperi mirajul fiecarui loc, sa impartasesti emotii si fluturi si dezamagiri, si toate astea pentru prima data in trei.
    Nu vreau sa cred ca am pierdut, vreau sa cred ca inca mai e timp.

  8. 8
    vulpitza 

    @Simona: Cu siguranta mai este timp. Si voi il folositi din plin :)

  9. 9
    Bia 

    Ei, nu era fiecare săptămână de 15-20 euro, dar s-a întâmplat de câteva ori :)
    Cum supravietuiam? Pai, papam numai croissante si paine din aia buna de-a lor cu salata de varza si morcovi (deci mancam sanatos, cum ar veni) si mai dadeam cate 3-4 euro pe un bilet de tren sa merg sa vad marea, in rest mergeam la scoala, stateam in camera si citeam si scriam pe net despre ce traiam. Chiria o aveam platita, nu se pune ;) Ma descurcam…

  10. 10
    Ioana 

    @Luiza: Era vorba de “varsta la care te emotionezi si iti mai dau lacrimile inca”. Nu cred ca exista asa ceva, cred ca te emotionezi si iti dau lacrimile la orice varsta, daca asa iti este structura sufleteasca, daca nu, nu te emotionezi si nu iti dau lacrimile niciodata :-) .

  11. 11
    Larisa 

    Da, si eu tind sa cred ca depinde foarte mult de tine ca persoana, de caracter. Poti fi romantic, efervescent si usor de impresionat la orice varsta. Intr-adevar oamenii de genul asta sunt mai rari, dar sunt, exista. Depinde de firea fiecaruia.

    Eu am vazut Parisul la 28 de ani. Ma indoiesc ca daca l-as fi vazut la 38 mi-ar fi placut mai putin si asta pentru ca eu de felul meu sunt o persoana mai romantica si nu cred ca mai “la batranete” voi fi altfel. Cred :) !

  12. 12
    Mihaela 

    Buna,

    Cred ca e bine sa vezi lumea mai tanar doar pentru motivul ca esti sanatos si plin de energie. In rest, nu cred ca poti vedea TOATA lumea si ca iti ia cam o viata, deci poti sa cutreieri linistit si spre varsta a treia. Depinde de fiecare.
    Si eu am ca obiectiv sa vad lumea si cred ca e ceva fascinant. De cand am inceput sa calatoresc, mi-am dat seama de asta.
    Cat despre Grecia, as vrea sa te contrazic, deoarece este o tara a turismului activ, eu sunt innebunita sa haladuiesc pe acolo, sa descopar minunatii. Chiar si in Turcia am descoperit Efes, casa fecioarei Maria si altele, care m-au marcat. Nimic nu te obliga sa stai in hotel, cu ochii legati.
    Iarasi, depinde de om.
    Cat despre Paris, nu am ajuns. Sigur voi merge, ca si in sudul Frantei, care cred ca e fermecator. Lumea are o gramada de locuri si e super sa le vezi si sa “patrunzi” dincolo de hotel, piscina sau chestii neimportante.

  13. 13
    Vulpitza 

    @Larisa: Ai dreptate, daca te indragostesti de Paris o faci la orice varsta.
    @Mihaela: Nu am vrut sa spun in articol ca nu sunt lucruri de facut in Grecia sau Turcia, ma refeream strict la acele vacante all-inclusive in care nu iesi din preajma hotelului. Desi la oboseala crunta cred ca si ele sunt bune si eu prefer macar o imbinare intre ele. Iti doresc sa ajungi in Paris cat mai repede.

  14. 14
    Silving 

    Eu am vazut Parisul acum 2 ani,la 35 de ani, si mi-a placut tare, si eram cu copii,sot si mama :D . Parisul n-are varsta, cred ca romantismul e nuantat de filme . Si cred ca varsta e doar un numar, poti sa simti la fel si la 20 si la 30 si la 50. Si apoi, eu am fost in alte locuri la 25+, si Cape Town mi s-a parut foarte romantic, cand esti tanar si indragostit nu locatia conteaza cred, ci simtirile tale de atunci se transfera si locatiei :)