O cunostinta de-a mea tocmai a primit o oferta de a lucra in Paris.  Pe care a si acceptat-o, cum era si normal. Ca nu putea refuza asa ceva, nu? Si a si plecat intre timp.

Tot conversandu-ma cu el despre orasele de locuit langa Paris, despre francezi, despre vreme, m-a apucat asa o nostalgie dupa acel locuri.  Stiu ca nu-i este prea usor de Craciun, singur in mijlocul unei capitale imense, dar totusi. Cum sa astepti Craciunul acolo si cum sa nu faci altceva decat planuri de cautat case? Si in timpul liber sa hoinaresti prin Paris facand poze, incercand vinuri noi, feluri de mancare si locuri de distractii?

Ce sfaturi sa-i dau eu referitoare la Paris? Deja este expert, poate sa ma invete el cate ceva de acum incolo. Toate vizitele mele in capitala Frantei, cele doua luni petrecute in casuta minunata din Bures sur Yvette, toate palesc acum. Nu-mi mai ajunge nimic. Oare un an ar fi suficient? Sau este nevoie de o viata?

L-as sfatui sa nu se sperie de francezi. Ei nu au nimic personal cu el si in timp isi va da seama ca sunt chiar draguti.Trebuie doar sa te cunoasca.

Sa incerce sa se integreze intre locuitori, sa le cunoasca obiceiurile, sarbatorile, tabieturile.

Sa ceara pareri atunci cand nu stie ce sa comande. De la un francez de langa el sau macar de la chelneri. Ei se pricep sa-ti recomande si chiar vor fi incantati de asta.

Sa invete franceza cat mai bine. Ii va fi si lui usor si celorlalti.

Sa nu rateze viata culturala a Parisului. In fiecare zi ai ceva de facut, un film de vazut, o opera, un spectacol.

Sa citeasca “Un an in Merde” de Stephen Clarke. Este un fel de biblie pentru  expati.

Voi va doriti un oras anume? Sa-l luati acasa sau macar sa plecati un an de zile?

Bunul meu prieten Paul si-a deschis cea de-a patra brutarie minunata in Bucuresti. Desi speram in adancul sufletului sa vina si pe strada mea, deocamdata si-a ales locatia mai aproape de Piata Universitatii. Mai concret, langa Pizza Hut si vis-a-vis de Cercul Militar National.

Daca va era departe in Baneasa, Afi Cotroceni sau Dorobanti, acum nu mai aveti nicio scuza sa nu incercati cele mai calde si pline de unt croissant-uri din Bucuresti, flan-urile delicioase, tartele cu fructe sau baghetele cu iz frantuzesc. Cand ma apuca un dor nebun de Paris, de miros de croissant cald, de cafea aburinda, ma opresc in brutaria de pe Beller (preferata mea), am asez la o masa langa fereastra, inchid ochii si ma imaginez pe bulevardul Saint Michel la numarul 14.  Acolo unde stateam cu un cappuccino si ceva bunatati matinale si imi aminteam de Paul-ul de acasa. Ca doar asa e construit omul.

Lantul de brutarii Paul are peste 120 de ani de experienta si va garantez ca nu exista diferente intre produsele existente la noi si cele pe care le-am mancat in Franta sau in Londra. Calitatea se pastreaza, doar bugetul nostru are de suferit. Si silueta.