Mormintele a doi oameni care s-au iubit. Crematoriul  cimitirului Pere Lachaise, Paris.

Daca ajungeti saptamana asta in Paris ati putea sa:

• vedeti inca din primele zile strazile luminate cu ocazia Craciunului:  Avenue Champs-Elysees, Bulevardul Saint-Germain, Avenue Montaigne.
• luati bilete la un spectacol Cirque de Soleil care va avea loc intre 4 noiembrie si 18 decembrie.
• vizionati o expozitie de zile mari la Grand Palais.  O colectie impresionanta de arta moderna: Matisse, Cezanne, Picasso, pana pe 16 ianuarie 2012.
• pe 2 decembrie gasiti un concert sustinut de Orchestra Filarmonica Radio France.
• pe 3 decembrie vizitati neaparat La Sainte Chapelle. Puteti vedea pe larg aceasta mult laudata biserica si asista la un concert intitulat “Christmas Concerts at La Sainte Chapelle“.

Draga Mosule,

Am fost inspirata de catre Sana sa-ti scriu, daca pe ea o vei asculta poate am si eu o mica sansa, nu? Iti scriu asa, ca nu uiti de mine. Sunt eu, Vulpitza, cea careia anul trecut i-ai adus multe daruri. Printre ele era si unul mare, cel impachetat cu funda rosie pe care scria “Paris” si cu care te tot bateam la cap de multi ani. Nu stiu ce oi fi facut eu bine inainte de acel Craciun de te-ai indurat de mine, cred ca am fost tare cicalitoare. Sau poate mi-am dorit eu atat de puternic Parisul incat te-am impresionat? Ori venise randul meu dintre muritori? Nu stiu si nici nu mai conteaza acum. Ma tot gandesc daca sa-ti scriu de vreo cateva zile. Nici nu stiu cand sa o fac, acum cand ai mai mult timp liber sau sa astept ajunul magic? Cred ca mai bine acum, sa ma asigur ca-mi citesti scrisoarea.

Nu-ti mai multumesc inca o data pentru cadoul de anul trecut, am facut-o doua luni in fiecare dimineata pe drumul spre boulangeria din Bures sur Yvette si in fiecare seara linistita cand ascultam pasarile in curte. Ma gandeam sa-mi fac lista pentru acest Craciun, chiar daca este prea devreme. Poate trebuie sa mai astept cativa ani pana sa-mi vina randul din nou, dar eu ma pregatesc. Ca sa nu regret ca nu ti-am spus ca:

• daca mai merit ceva, adu-mi doua bilete de avion, macar DUS. De intors ma descurc eu, cand mi se face dor.
• trimite-i o scrisoare proprietarului casutei inchiriate si spune-i sa ne anunte daca se elibereaza. Si ca suntem chiriasi buni si ne-a placut mult acolo. Ii matur si curtea aia mare a lui de frunze verzi si galbene, daca ma lasa sa mai stau acolo.
• spune-i Parisului ca mi-e dor de el si sa nu ma uite.
• transmite-le oamenilor de la biserica  din cripta ca mi-e dor sa slujbele duminicale in romana si franceza. Si ca le simt lipsa, chiar daca nu am intrat niciodata in vorba cu ei.
• ca sa ma iubeasca mai mult de data asta francezii, as mai nota pe lista si un curs de franceza la Institutul Francez. Unul intensiv, in cazul in care as pleca in primavara. Nu ti-am spus? Daca as avea de ales, as vrea sa plec primavara. Este minunat Parisul in mai.
• cu franceza la nivel mai avansat, mi-ar trebui si niste accesorii tipic frantuzesti: o geanta de mers la piata, inca o doza din Mademoiselle,  esarfe in toate culorile (stii doar ca sunt un must-have acolo?) si un Mini rosu cu capac negru.  Stiu ca sunt cam obraznica dar nu este asa ca acolo se potriveste de minune?

Daca ti se pare ca am exagerat, ma multumesc si cu un Iphone. Stii tu, din ala vechi si frumos, nu-l vreau pe asta performant cu care ma zapaceste toata lumea. Sunt pe jumatate blonda si conteaza cum arata un telefon, nu?

Si pentru ca joia ne pregateste pentru  minunata vineri care anunta inceputul week-end-ului, m-am gandit sa fie ziua muzicala franceza.

Azi, Edith Piaf cu “Mon Dieu“.  Melodia a fost inregistrata dupa moartea marii iubiri a cantaretei, pugilistul francez Marcel Cerdan.  Iubirea dintre cei doi a fost cutremuratoare, pasionala si vesnica.  Marcel venea spre America chemat de Edith in cuvinte rugatoare: “Te iubesc nebuneste, anormal, fara cea mai mica urma de ratiune si nu pot face nimic. Este vina ta, esti magnific. Strange-ma in gand in brate si spune-ti ca nimic nu mai conteaza in afara de tine si de mine.”  El ii raspundea la fel de nebuneste desi faceau parte din lumi diferite, el fiind insurat si avand copii: “Exista o singura Edith Piaf si am avut sansa eu, o sarmana bruta, sa fiu iubit de ea.”

Pe drum avionul lui Marcel se prabuseste in insulele Azore si cantareata isi va reprosa toata viata disparitia iubitului. Devine dependenta de droguri si alcool si in toate concertele pe care le va sustine pana la sfarsitul vietii ii va dedica melodia “L’Hymne a l’amour“. Inca o dovada ca iubirile adevarate nu mor si le purtam dupa noi o viata intreaga.

Cu mult inainte sa ajung in Paris, ma visam la o cafea de dimineata in Des Deux Moulins din Montmartre, celebra cafenea a lui Amelie, cum ii spune azi toata lumea.  Vazusem filmul cu ceva vreme in urma si vroiam sa plimb pe urmele lui Audrey Tautou, sa vad toate locurile unde fusese filmata pelicula. Dupa ce am savurat un mic-dejun delicios in cafenea, intr-o zi cu ceva vant ne-am aventurat in partea de nord a Parisului sa vedem Canalul Saint Martin, unde Amelie arunca pietre in apa, unde visa la un univers al ei si facea planuri in legatura cu cei din jurul ei si cu destinul lor care trebuia schimbat.

Desi zona de nord nu este atat de spectaculoasa, partea aceasta chiar avea un farmec deosebit. Nu erau prea multi turisti in acea perioada din an dar totul spre bine. Am putut admira in voie, am facut poze, am traversat poduri si ne-am asezat pe bancute sa privim lumea. Trecatori spre birouri, oameni grabiti, bunici ducandu-si odraselele la diverse activitati, parizeni care isi citeau ziarul pe canale.

Daca ajungeti in Paris si mai prindeti si o zi cu soare, dati o fuga in nord-vest si relaxati-va de-a lungul Canalului. Si ganditi-va ca exista acolo de la inceputul secolului 19 cand a fost construit la ordinul lui Napoleon.  Astazi este extrem de folosit pentru fotografi, lumina de dupa-amiaza de-a lungul canalului este foarte buna.

Puteti cobori la statia de metrou Republique si sa o luati de-a lungul apei pana la Parc de la Villette. Si daca vi se face foame, purtati-va ca un francez adevarat, cumparati un sandwich si o cafea si luati pranzul pe unul dintre maluri.  Repet, daca este soare, va fi o experienta de neuitat. Noi am prins o zi cu vant si am preferat caldura unui restaurant. Asta ca pentru ca nu am inteles cum stateau oamenii aceia la asemenea temperaturi scazute pe terase sau in parcuri. In toata perioada pariziana am vazut multi care nu aveau o problema cu frigul de afara sau cu vantul. Ocazia de a sta la taclale cu o cafea in fata nu era ratata sub nicio forma.  Inca unul din multele farmece ale acestui oras.

Nu ar fi rau sa aiba si Vulpitza recomandarile ei pentru cei care vor ajunge saptamanal la Paris. Fara a ma declara vreo cunoscatoare in alte orasului, ma incumet doar sa va propun lucruri pe care le-am incercat sau de care am auzit, mancaruri care mi-au ramas la suflet sau senzatii traite in vreun colt frantuzesc.
Pentru saptamana aceasta, recomandarile mele merg catre:

• Un pranz cu vedere la Turnul Eiffel. In Champ de Mars, pe o patura, cu o bagheta, putina branza Camembert si o sticla de Bordeaux.
• La Opera Garnier nu toate biletele ne ruineaza. Exista preturi intre 12-25 EUR la loje si putem astfel avea parte de un spectacol pe cinste. Plus ca putem admira Opera in liniste si ne putem plimba pe urmele marilor artisti ai lumii.
• Luati masa intr-un restaurant prezentat in ghidurile Michelin. Veti avea parte de o masa tipic frantuzeasa si daca luati varianta de meniu de pranz, nici nu veti lasa sute de euro din bugetul de vacanta.
• Muzeul Rodin este destinatia ideala pentru a visa, a respira arta si a ne plimba prin gradini pline de opere cunoscute in toata lumea, Ganditorul sau Portile Iadului fiind printre cele mai admirate.
• Intr-o pauza dupa vizitarea tuturor muzeelor, traiti o clipa de liniste cu o cafea in fata in gradina de la Petit Palais.
• Intr-o seara din cele macar cinci pe care le veti petrece in capitala Frantei, cautati evreii din cartierul Le Marais si mancati un falafel facut de ei. Sunt acolo an de an, asteptand turistii, rabdatori si perfectionisti.

PS: De azi avem un mic retus in header. Este o solutie temporara pana cand o fata talentata va lucra la noul design al Vulpitzei. Multumiri vesnice pleaca catre Claudiu care a muncit ceva pentru a avea si noi o fata de Paris :). Clau, raman datoare cu o rata de Craciun!

Eram in Paris de o luna deja si ma intreaba intr-o seara M daca mi-a placut Ratatouille. Ii raspund ca nu l-am vazut,  stiam de el dar inca nu ma preocupasem indeajuns  sa-l caut. M,  afectata a spus: “Nu se poate, trebuie sa vezi Ratatouille, este despre Paris, despre mancare, despre tine!“. Atata mi-a trebuit si mie si ei. In week-end-ul urmator ne-a invitat la ea la cina si la vizionat Ratatouille, povestea unui soricel indragostit de Paris si care visa sa devina bucatar. Pe nume Remy, soricelul ajunge la Paris, chiar in restaurantul idolului sau culinar, Auguste Gusteau.  Aici se imprieteneste cu Linguini, baiatul care ducea gunoiul si care primise misiunea de a-l arunca in Sena.

Povestea este frumoasa, cum sunt toate cele marca Disney,  soricelul isi exerseaza talentele culinare pentru Remy, cu imagini uimitoare ale Parisului si cu unele savuroare ale mancarurilor gatite exemplar de catre cei doi.  Filmul este facut dupa dictonul lui Auguste Gusteau, “Oricine poate gati“.

Mi-am amintit de acest film acum, cu atat mai mult cu cat am vazut o reclama azi la Prima TV, se pare ca il vor difuza curand.  Daca nu l-ati vazut, vi-l recomand pentru o seara romantica sau macar pentru seara de Ajun. Cu un pahar de vin rosu si neaparat satui, filmul este plin de mancare. Si de magie.

Daca aveti drum prin Paris in aceasta perioada sunteti norocosi sa vedeti una dintre frumoasele piete de Craciun ale Europei. Chiar daca mergeti intr-o mica vacanta, chiar daca v-a trimis seful intr-o delegatie, va puteti bucura de frumusetile acestui oras care s-a impodobit deja de vacanta.

Dupa ce va cazati la hotelul dorit sau oferit, vizitati cate putin  aceste zone:

• In Saint-Germnain-des-Pres, unde puteti bea o cafea la Cafe de Flore si admira luminitele de pe bulevard.  Cumparati  obiecte de Craciun din piata pana pe 29  decembrie.
• Pe Champs Elysees faceti cumparaturi intre 18 noiembrie si 2 ianuarie 2012. Magazinele sunt deschise si ticsite cu cadouri, cafenelele ofera bauturi de sarbatoare iar strada are propriul ei  spectacol.
• Urcati-va in Arcul de Triumf, beti un vin fiert in zona Defence si cautati piata de Craciun de acolo. Este deschisa intre 23 noiembrie si 26 decembrie.
• In Montparnasse gasiti produse alimentare pentru toate gusturile si buzunarele.  Este piata in care veti gasi branzeturi, vinuri delicioase, dulciuri si alte preparate specifice Craciunului.
• Daca va duceti cu cei mici trebuie sa amintim de Piaţa de Crăciun Disney Village. Acolo tot ceea ce va trebuie este un buzunar plin de bani si mult zambet.

Parisul nu face rabat de la nimic in perioada sarbatorilor. Se gasesc din plin luminite, brazi impodobiti peste tot, turta dulce, vin fiert la colturi de strada si multa veselie. Parizeni alergand dupa cadouri, turisti dornici de cumparaturi pentru acasa, veselie si lumina.  Parisul de Craciun este minunat!

Inspirata de geamul unui compartiment de tren in care sunt si profitand de linistea gandurilor pe care ti-o ofera o asemenea calatorie, ma apuca nostalgia dupa aceeasi perioada a anului trecut. Deja in noiembrie stiam ca voi pleca in Paris. Luasem biletele de avion si speriati putin de ceea ce urma sa facem, ne pregateam pentru primavara care urma sa vina mai devreme. Iarna parea mai scurta si noi mai nerabdatori. Aveam planuri, liste cu obiective si locuri marete de vizitat.

Tocmai ce am citit lista lucrurilor pe care nu le-a facut Bianca in Paris. Asta m-a pus pe ganduri si am tot incercat sa-mi dau seama ce mi-a ramas de facut pentru data viitoare. S-au adunat cam asa:

• Nu am fost la un musical, oricare ar fi fost el.
• Nu am luat cina pe Bateaux Mouches, doar ne-am plimbat la ceas de seara pe Sena cea minunata.
• Nu am vizitat Sorbona.
• Nu am ajuns sa vad castelul Chenonceau, unul dintre cele mai frumoase de pe Valea Loirei. Este un castel daruit de Henric al II lea al Frantei amantei lui, Diane de Poitiers. Nu s-a bucurat Diane prea mult de el deoarece Caterina de Medici si-a exercitat drepturile de regina si i l-a luat dupa moartea regelui.  A primit in schimb unul mai mic, castelul Chaumont.
• Nu am ajuns la un targ de vechituri mai mare. Doar cate unul mic in orasele de langa Paris.
• Nu am baut un cappuccino la Cafeneaua Puskin din magazinul Les Printemps.

Si daca imi mai amintesc ceva, voi trece toate aceste locuri in agenda special facuta la plecarea in Paris. Si sper ca voi reveni sa va povestesc in amanunt ceea ce am vazut si trait acolo.