Cu dedicatie pentru Mihaela!

Ea imi cerea un sfat in cadrul unui comentariu despre un hotel sau o zona unde sa se cazeze in Paris. Tot scriindu-i un mesaj mi-am dat seama ca poate interesa pe mai multa lume subiectul. Nu sunt deloc o cunoscatoare a locurilor de cazare din Paris, pot doar sa va spun ce am observat eu in decursul vizitelor in capitala Frantei:

• oriunde aproape de o statie de metrou este foarte bine.
• pretul cazarii in Paris este destul de ridicat si standardele mai mici decat in alte capitale europene. In Viena sau Roma poti sta la un hotel de 4 stele cu pretul pe care il dai in Paris la unul de 2 sau 3 stele.
• camerele de hotel pariziene sunt mici, nu va asteptati la spatii generoase ca in Romania sau alte orase din Europa. Asta este specific Parisului, chiar si hotelurile de 4 sau 5 stele nu sunt cunoascute prin dimensiune.
• eu as evita zona de nord a orasului, inclusiv aproape de Montmartre. Stiu ca se gasesc hoteluri mai accesibile dar chiar si in timpul zilei este o zona destul de periculoasa. Am trait asta pe pielea mea si au patit lucruri urate si prieteni veniti in vacanta.
• eu mi-am gasit toate cazarile pe www.booking.com, plus alte recomandari ale celor care au stat acolo. De fiecare data a contat foarte mult cat de aproape eram de metrou si mai putin confortul camerei.
• cu un hotel din laturile cunoscute nu am dat gres niciodata. Ultima oara am stat la un Ibis foarte frumos, aproape de Turnul Eiffel. Nu aveam chiar priveliste direct spre luminite dar camera dubla a fost in jur de 85 EUR/noapte si era foarte curata. Este vorba despre acest hotel. Amplasare foarte buna, chiar langa statia de metrou Cambronne.

• prima oara cand am vizitat Parisul am stat la Jardins de Paris Nation Bercy, un hotel de 3 stele, modest dar situat intr-un cartier ok. Era pe linia de metrou nr. 1, cea care facea legatura directa cu centrul orasului si faceam 2 minute pana la intrarea in hotel. Nu mi-a fost frica niciodata sa ma intorc la 11 seara din oras, lucru care nu s-a intamplat in Roma, de exemplu. Am platit pe vremea aceea 70 EUR/noapte, pret care includea si mic-dejun. Este un hotel des vizitat de romani.

• primavara asta, tot plimbandu-ma intr-o duminica prin Cartierul Latin, am dat peste un hotel minunat. Se numeste Dacia Luxembourg si este intre Jardin de Luxembourg si Saint Germain. Chiar la bulevard, intr-o zona de cafenele si turisti. La doi pasi de Sorbona. Nu am vazut camerele in interior dar exteriorul m-a convins. Pret intre 100-130 EUR,  in functie de sezon.

• o prietena a fost foarte multumita de Hotel de l`Exposition - Tour Eiffel, amplasat la 15 minute de mers pe jos de turn, pe malul stang al Senei. Pret nerambursabil in noiembrie: aproximativ 80 de EUR/camera.
• cu cat rezervati mai din timp cu atat pretul poate fi mai bun, lucru valabil de altfel pentru multe orase.
• este aici o harta a metroului din Paris, ca sa puteti vedea mai bine in ce zone se gasesc diferite hoteluri.
• dupa ce am stat doua luni intr-o suburbie sudica a Parisului, va recomand din inima sa incercati si varianta de cazare in afara capitalei, mai ales daca stati mai multe zile. Pentru doua, trei zile nu se merita ca si transport. Dar pentru o saptamana in Paris puteti avea parte acolo de un pret foarte bun (ramanand bani astfel pentru alte minunatii ale orasului), de liniste si de posibilitatea de a intelege putin si din viata francezilor in afara capitalei.  Trenul are legaturi extrem de bune cu centrul si cu un abonament saptamanal iesiti si mai bine financiar.

Pentru mine, intoarcerea in camera de hotel seara era o pierdere de timp, ma odihneam numai pentru a o lua de la capat in dimineata urmatoare. In Paris este pacat sa dormi prea mult!

Dupa ce am scris aici ce inseamna Disney pentru mine  si cum m-am bucurat eu la 29 de ani de minunatiile de acolo, o buna prietena mi-a trimis un mail ca sa vad cum as fi reactionat poate in copilarie la acest dar incredibil. Nu stiu daca eu mi-as fi exprimat asa bine emotiile ca fetita de mai jos dar cu siguranta nu as fi uitat nici eu prea curand totul. Priviti ce inseamna pentru un copil un cadou mult dorit:

Inca de cand am decis sa transform Vulpitza intr-o calatorie vesnica in Franta, am visat la interviuri cu oameni iubitori de locuri si imagini frantuzesti. In capul listei era M. O stiti pe M de aici, este prietena care a facut posibil trairea unui vis si care ramane pentru mine imaginea unui parizian care cunoaste orasul cu bune si rele si care m-a purtat cu sfaturi prin minunatele locuri din Paris. Am rugat-o sa ne povesteasca cate ceva despre orasul care a adoptat-o de peste zece ani si care ii ofera si acum noutati sau ii infrumuseteaza zilele cu locuri vechi si incarcate de mister.

Vulpitza: Cum e Parisul tau, Madalina?

M: Parisul meu e orasul in care traiesc de zece ani! Nu-l idealizez si nici nu-l urasc, il iau asa cum e, cu calitatile si defectele unui mare oras turistic. Parisul meu inseamna metroul aglomerat cu statii imputite, dar si bulevardele haussmanniene, largi si aerisite. Inseamna bistrouri zgomotoase cu fete de masa vichy, paté de tête si vin de Beaujolais, dar si cafenele cu fotolii mari si captusite cu catifea, in care te scufunzi cu un café-crème si o carte. Parisul meu e plin de librarii, piete de fructe si legume, florarii, brutarii si patiserii. Parisul meu e un oras viu, in care se intimpla mereu concerte, festivaluri, expozitii, greve si manifestatii. E un oras universal impinzit de oameni veniti din toate colturile lumii si, in acelasi timp, un oras foarte frantuzesc, plin de istorie.

V: Cum a fost acomodarea initiala?

M: Acomodarea n-a fost usoara, mai ales ca veneam in Paris dupa o perioada petrecuta pe tarimuri andaluze, unde vremea era mai frumoasa si oamenii mai prietenosi. Am ajuns in toamna 2001 si, dupa citeva zile, a fost 11 septembrie. Primele saptamini au fost impregnate de teama, recunosc, mai ales ca Parisul suferise deja de atentate in 95. Imi aduc aminte citeva frinturi de imagini de atunci: primul apartament, in 20ème, pe rue Planchat, in spatele cimitirului Père Lachaise. Imi aduc aminte de preturile in franci, de cit de mult imi placea atunci brinza emmental, de frunzele uscate de pe bulevarde, de Alain Suchon care cinta “Le Baiser” la radio, de primele croissante, de prima plimbare in curtea mica a Luvrului, intr-o noapte, in sunetul unui violoncel. Imi aduc aminte ca nu vorbeam franceza prea bine si ca asta ma frustra foarte mult si imi aduc aminte si ca preturile la restaurante, afisate la intrare, mi se pareau nesimtit de scumpe si nu-mi imaginam sa intru intr-unul si sa imi platesc o masa cu bursa mea de student.

V: Sunt francezii asa reci precum se spune?
M: Nu-mi place intrebarea asta!:) Ma simt la fel de stinjenita ca atunci cind vreun prieten francez ma intreaba daca toti romanii sint tigani. Mi se pare dificil (si periculos) sa caracterizez o natie intr-un adjectiv. Francezii sint si ei oameni si oameni. E adevarat ca intre cei din Marseille si cei din Paris sint ceva diferente, dar chiar si asa, depinde peste cine dai. Ceea ce e iar adevarat e ca mi-am facut mai greu prieteni francezi decit spanioli, de exemplu, dar, pe de alta parte, m-am imprietenit mai repede cu francezii decit cu finlandezii. Pe scurt, dau din colt in colt pentru ca nu prea stiu ce sa raspund! Singurele caracteristici flagrante pe care le-am remarcat la francezi, amuzante dealtfel, sint circotasenia si faptul ca vorbesc numai despre mincare! Oriunde ar fi in lume, sigur vor fi nemultumiti de ceva! Iar cind stau la masa, sigur vor discuta despre ce au mincat in nu stiu ce restaurant sau ce vor minca peste doua zile in alt restaurant la moda.

V: Trei locuri preferate din Paris…

M: Doar trei? Bine, fie! Imi place pe Pont des Arts, mai ales in diminetile de iarna, cind bruma se ridica de pe Ile de la Cité, iar soarele cu dinti se reflecta in apele Senei. Imi place in Jardin de Luxembourg toamna, cind castanii devin ruginii, iar ghivecele mari de piatra sint pline de crizanteme si tufanele. Imi place un colt de pe Ile St-Louis, cel din capatul insulei, un colt intim (”intim pentru ca mic, si nu pentru ca secret”) acolo unde Cortazar a plasat actiunea uneia dintre cele mai frumoase nuvele ale sale.

V:  Ce crezi ca face asa special acest oras?

M: Cred ca daca ai citit Hemingway sau Fitzgerald sau, mai nou, daca ai vazut ultimul Woody Allen, visezi sa mergi in Paris si sa regasesti macar o farima din atmosfera de la inceputul secolului trecut! Sa asculti jazz in Saint Germain des Près si sa te imbeti cu champagne in Montparnasse. Parisul e special pentru ca iti ofera posibilitatea unui vis. Si chiar daca orasul de azi e foarte diferit de imaginea ideala pe care i-o construim “din carti” inainte de a-i calca strazile, nostalgia Parisului de altadata te cucereste iremediabil.

V: Dupa cat timp ne putem plictisi de Paris?

M: Cred ca depinde de fiecare. Eu, de exemplu, dupa zece ani, vreau sa plec din Paris. Nu m-am plictisit, probabil nu m-as plictisi niciodata. In schimb, dezavantajele vietii intr-un oras prea mare si cu transporturi saturate incep sa ma apese tot mai mult.

V: Spune-mi trei lucruri mai putin placute din acest oras.

M: Parisul devine tot mai mult un oras fantoma, golit de locuitorii sai. In locul parizienilor, au venit turistii si miliardarii. Orice milionar care se respecta are un apartament in Paris, chiar daca nu sta in el decit o saptamina pe an. Din cauza asta, preturile din imobiliar au explodat, iar parizienii sint expulzati la periferie. Cu timpul, macelariile, brutariile sau magazinele de brinza se inchid. Se deschid chioscuri de kebab si cafenele Starbucks. Librariile din arondismentul 5 se inchid in favoarea magazinelor de haine si accesorii, iar Parisul, incet, isi pierde sufletul…

V: Care sunt locurile favorite pentru cumparaturi in Paris?

M: Imi place sa merg in 16ème, pe rue de Passy. Sint multe magazine, de la banalele Zara, Mango sau H&M, pina la buticele la moda Kooples, Zadig&Voltaire sau Comptoir des cotonniers. Cartierul e aerisit si, cel mai important, nu e aglomerat. Cind am mult timp liber, imi place sa merg in centrul comercial de la Défense. Daca ma grabesc, atunci merg in Place d’Italie, sau, in zilele cind am curs in Cartierul Latin, pe Saint-Michel.

V: Care este suburbia favorita a Parisului?

M: Locuiesc de ani buni in sudul Parisului, asa ca Vallée de la Chevreuse mi-a devenit din ce in ce mai draga. E o zona mai valurita, cu multe paduri si parcuri, perfecta pentru cei care se simt bine in aer liber. Centrul Parisului e la o jumatate de ora. In week-end, ajungem intr-un sfert de ora fie la vreun castel, fie la vreo abatie, fie la vreo ferma cu produse “conventionally grown”. Avem senzatia ca locuim intr-un satuc idilic, din care putem oricind evada spre agitatia pariziana.

V: Parcul preferat din Paris?

M: Jardin de Luxembourg, fara nici o ezitare!

V: Ce are asa deosebit bucataria frantuzeasca de o iubim cu totii? Care este felul preferat de mancare?

M: Foarte mult unt!:) Exista cel putin doua tipuri de bucatarie frantuzeasca: cea rafinata, garnisita cu foie gras, trufe si stridii pe care o degusti in restaurantele purtatoare de stele din ghidul Michelin si cea populara, de “comptoir”, “la cuisine entre amis” sau “la cuisine populaire” unde maninci in picioare rinichi de vitel cu sos de mustar sau pâté de cap de porc.

Sint mare amatoare de brinzeturi! Dar probabil ca felul de mincare preferat e “pot-au-feu”. Si, cum imi place mult bucataria populara, cea in care se maninca orice si mai mai ales diverse maruntaie, ador “pot-au-feu” din limba de vaca, insotit de un sos “gribiche”. “Pot-au-feu” e o mincare foarte simpla, doar carne si legume fierte, dar secretul e timpul, totul se lasa la fiert ore in sir, minim cinci, la foc foarte mic. Si se degusta a doua zi, fireste, cind toate ingredientele si-au impletit aromele.

V: Ne poti spune care este cantaretul francez pe care il asculti si reasculti?

M: Ascult multa muzica frantuzeasca, de la Brel (chiar daca nu e francez), Brassens, Renaud sau Boris Vian, pina la Benabar, Alain Souchon sau Anaïs.

V: Care este expresia frantuzeasca favorita?

M: Cind am auzit prima data expresia “enculer les mouches” (”a sodomiza mustele” a.k.a. “a despica firul in patru”)  m-a amuzat foarte tare!
Si, ca sa fiu in ton cu tema si citindu-l pe Henri IV, “Paris vaut bien une messe“.

V: Regiunea preferata din Franta?

M: Probabil Dordogne. Pentru mincare, vinuri de Sud-Ouest, castele medievale, Lascaux, Sarlat si paduri dese in care cresc ciuperci si alearga mistretii.

V: Ce nu fac turistii in Paris?

M: Nu ies din cartierele foarte turistice descrise in ghiduri.

V: Ce-i recomanzi unui turist care vine pentru 5 zile in Paris?

M: Sa nu se grabeasca si, mai ales, sa nu incerce sa bifeze cit mai multe obiective turistice. Cinci zile inseamna foarte putin. Daca vine doar ca sa faca poze in fata fiecarui monument important, cinci zile sint suficiente, va bifa tot, dar va pleca fara sa fi inteles nimic din spiritul parizian.

Ii recomand sa fie lenes si sa-si dea timp. Sa nu ia micul dejun la hotel, ci sa comande un croissant si o cafea la bistroul din colt. Sa se plimbe agale pe strazi,  prin parcuri, pe cheiurile Senei. Sa viziteze citeva muzee, dar fara excese. Sa evite restaurantele “capcana” din Cartierul Latin. Ar putea, in schimb, sa-si cumpere o bagheta de la brutarie (de preferat, o “tradition”), niste brinza si o sticla de vin si sa manince in Jardin de Luxembourg sau sub turnul Eiffel, pe iarba. Sa faca o croaziera pe Sena, de preferinta noaptea. Daca are cu ce, sa-si ofere o cina intr-un restaurant gastronomic. Sa mearga intr-o piata pariziana,  cum e cea din josul Rue Mouffetard. Sa se impregneze de ritmul orasului, marcat de cafele baute repede sau pe indelete intre o vizita la muzeu, o sedinta de shopping sau un concert de jazz.

Bianca a scris azi foarte frumos despre prima ei iesire din tara si mi-a transmis sa scriu si eu despre prima mea plecare la Paris. Cum puteam sa o refuz?  Este una din cele mai frumoase amintiri si mereu imi face placere sa ma traspun in acele vremuri.

Era in anul de gratie 2007 si dupa o primavara minunata in Roma, am hotarat sa ne petrecem aniversarea de 3 ani de la casatorie la Paris. Bine, eu am hotarat si amandoi am plecat :). Si tot amandoi am savurat acea saptamana de parca descopeream lumea.

Bani aveam putini si eram speriati de moarte de preturile din capitala Frantei. Asa ca, am cautat cea mai ieftina saptamana la Paris oferita de vreo agentie de turism. Am gasit-o la Omnia Turism, o saptamana cu avionul, cazare si mic-dejun, in total vreo 350 EUR/persoana. Nu va spun cu ce emotie am fost si am achitat avansul, am facut planuri, cumparat ghiduri si facut liste. Eram ingrijorati de bani, de cum ne vom descurca acolo (nu stiam franceza deloc), de avion, de tot. Saracii de noi, nu stiam ca urma saptamana minunata, acea saptamana minunata in Paris.

Dupa ce am aterizat pe Beauvais, ne-a preluat ghidul nostru si am inceput cu autocarul un tur de oras. Stateam cu ochii lipiti de geam si asteptam sa vedem turnul Eiffel. Acel turn de care citisem in carti si pe care il invatase Vulpoiul la chinuitoarele ore de franceza. In scurt timp a urmat momentul pe care nu-l voi uita niciodata: trecusem de Opera Garnier si inaintam spre Luvru, Tuileries si apoi Champs Elysees. In zare se vedea turnul. Ochii mei lipiti de geam au stors lacrimi de fericire, de emotie si de traire intensa. Eram acolo si nu credeam. Vedeam si aveam impresia ca visez si ca ma voi trezi in patul meu de acasa. Cu atatea minunatii in jurul meu, cu acele locuri incarcate de istorie, de maretie, cu strazile pe care se plimbasera eroii si scriitorii mei favoriti, EU eram acolo. In sfarsit. Ceva din mine parca vedea un copil mic, intr-un sat de langa Piatra Neamt, pe o ulita sau o campie verde, care visa la ceva indepartat de care auzise pe ici, pe colo. Apoi vedeam un alt copil, ceva mai mare de data asta,  savurand cartile lui Victor Hugo in bucataria parintilor din Bucuresti. Mai tarziu devoram experientele lui Cioran pe strazile Parisului. Si acum eu eram acolo. Intelegeti de ce eram emotionata?

Dupa acel prim tur prin oras, mi-am intrat incet, incet in ritm. Au urmat, cum este si firesc pentru orice incepator in ale Parisului, toate obiectivele principale. Am vazut Muzeul Luvru, Sacre Coeur cu minunatul Montmartre, Domul Invalizilor cu locul de odihna a lui Napoleon, Catedrala Notre Dame, gradinile Luxembourg, Pantheonul, Cartierul Latin, Defence si Sorbona. Si pentru ca aniversam totusi trei ani de la casatorie, am sarbatorit evenimentul cu trei destinatii care imi vor ramane vesnic in amintire:

• O seara la Moulin Rouge. A fost o experienta fantastica si am descoperit acolo ca nu avea nicio legatura cu ceea ce imi imaginasem eu ca ar fi un spectacol de cabaret. Nu va pot descrie si nici nu am avut voie sa facem poze. Va pot doar spune ca am vazut acolo fete nu doar frumoase, ci  masurate cu rigla .
• O zi intreaga in paradisul pe pamant, Disneyland. A fost ziua in care redevenit copil, in care am ras, m-am distrat, am admirat si in care m-au durut falcile seara de la atata ranjit.
• Cateva ore pe urmele lui Cioran, Ionesco si Noica in cimitirul Montparnasse.

Au urmat apoi alte si alte zile, nopti si momente incredibile in Paris. Alti ani si alte experiente. Am descoperit strazi, cafenele, locuri uitate si nu neaparat celebre, am gasit mansarda lui Cioran anul trecut (doar din strada), am vazut locuri in afara Parisului si chiar am locuit ceva timp acolo. I-am invatat statiile de metrou, stiu cu ochii inchisi sa ajung in multe locuri, am aratat si altora acest oras prin ochii mei si mi-am dorit mereu si mereu sa revin.  Si totusi… prima oara in Paris ramane Parisul.

Culoare, vis, zambete, copilarie, personaje, muzica, basm, desene animate, distractie, experienta, magie si regasire. Pe toate le gasesti sau le traiesti in minunata lume Disney. Spun copilarie regasita pentru noi, oamenii mari care vizitam acest rai de pe pamant.  Pentru cei mici este clar ce inseamna sa mergi o singura zi din viata la 34 de km de Paris, in Marne  la Vallee.

Pentru cei care vor sa-si duca copiii sau pentru cei are vor sa se duca pe ei, cateva sfaturi adunate in cele doua experiente traite si niciodata uitate:

Cum ajungem la Disney?

Indiferent de mijloacele de transport spre  Paris (tren, avion sau masina), din centrul orasului este usor de gasit drumul spre Marne  la Valle.  Din aeroportul Charles de Gaulle exista autobuz direct spre Disney. Din Paris se poate lua RER-ul A4 spre directia Marne-la-Vallee- Chessy. Statia se numeste Chessy si se vede de la departare, tot trenul se goleste de pitici zambareti. RER-ul A4 se poate lua din multe statii din centrul Parisului: Chatelet, Gare de Lyon, Nation sau Charles de Gaulle Etoile.

Daca aterizati pe aerportul Orly, puteti lua un tramvai sau masina catre Marne la Valle ( 4, linia A).

Unde ne cazam pentru Disney?

1. Varianta cea mai buna si mai distractiva este sa alegem un hotel din parcul Disney. Este mai scump, mai aproape de rai, mai usor de ajuns si mai interesant. Pentru cei interesati gasiti aici hoteluri si preturile aferente. De precizat ca pentru cei care stau cazati in interiorul parcului este asigurata intrarea gratuita pe toata perioada sejurului.

2. Pentru familiile cu buget restrans care merg cu copiii, recomand cazarea in oraselele mici de langa Marne la Vallee. Beneficiati de linistea unui satuc frantuzesc, apropierea de parc, preturi mai mici decat in Paris si intelegerea unui stil de viata.

3. Daca vreti sa combinati vacanta la Disney cu vizitarea Parisului, cel mai bine este sa va cazati in capitala Frantei. Hoteluri sunt multe, cu preturi cuprinse intre 50-300 EUR/noapte si transportul pana in parc este accesibil tuturor.

Intrarea in parc

• Adulti/ o zi/un parc = 51 EUR
• Copii intre 3-11 ani = 45 EUR
• Adulti / o zi/ ambele parcuri = 108 EUR
• Copii intre 3-11 ani = 97 EUR

Toate variantele de preturi le gasiti pe site-ul oficial si metodele de achizitie online sau prin telefon aici. Va recomand sa luati biletel din timp pentru a evita cozile de la intrare care pot destul de mari, mai ales in perioada verii sau a vacantelor pentru cei mici. Bine de stiut ca biletele se pot achizitiona si din aeroportul Charles de Gaulle.

Ce vizitam la Disney?

Cele cinci tinuturi ale parcului Disneyland Paris sunt : Main Street USA (frumusetea unui oras american din anii 1900), Frontierland (reconstituie atmosfera vestului salbatic), Adventureland (loc destinat iubitorilor de aventura), Fantasyland (minunatele personaje Disney) si Discoveryland. Chiar daca nu veti avea timp pentru a explora fiecare aventura in parte, nu trebuie sa ratati: Castelul Frumoasei-Adormite, Piratii din Caraibe, Alice in Tara Minunilor, Peter Pan sau Parada personajelor Disney.

Ma gandesc uneori ce a repezentat pentru mine sa ajung la 29 de ani la Disney. Si cum ar fi fost sa fi avut vreo 7-8 ani, sa ma bucur cu alti ochi si alta traire. caci  nu am vazut nicaieri atat de multi copii fericiti pe mp.  Sau atat de multi care primisera cadou de ziua lor o aventura in parc. Caci, ce poate primi un copil mai frumos decat asta? Ce cadou poate egala amintirea pentru totdeauna a unei magii? Copiii de toate varstele, haideti la Disney!

O avanpremiera la cateva informatii despre paradisul celor mici si a celor mari. Exista cineva care nu-si doreste sa ajunga la Disney?