Daca  hotarati sa va petreceti urmatoarea vacanta in capitala Frantei si nu aveti la dispozitie mai mult de cinci zile, va prezint o varianta cu zece lucruri de facut in timpul sederii. Ea poate fi modificata in functie de  preferintele si timpul fiecaruia.

1. O seara romantica intr-o croaziera pe Sena. Indiferent de firma aleasa (Bateaux Mouches sau Bateaux Parisiens), cursele circula la intervale de 30 de minute si puteti alege din trei variante:

• 11 EUR/adult o plimbare de o ora cu ghidaj in principalele limbi de circulatie internationala
• 95 EUR pranz sau cina
• 125-135 EUR cina cu alegerea locului la fereastra

Plecarile sunt de pe cheiul de langa Turnul Eiffel sau Pont d`Alma.

2. De urcat in Turnul Eiffel. Daca este rece afara va puteti incalzi cu un ceai la cafeneaua de la etajul al doilea. Dupa ce urcati cu liftul sau pe scari (pentru cei mai sportivi), dati o fuga pentru o fotografie celebra la Trocadero, locul de unde se admira turnul cel mai bine.

3. De vizitat macar o parte din exponatele muzeului Luvru (Venus din Milo, Codul lui Hammurabi, Gioconda, etc).

4. Odihniti-va savurand o cafea la celebrele localuri cu mesele scoase afara si orientate spre pulsul strazii.

5. Simtiti maretia si respectul pentru omul extrem de iubit de francezi, imparatul Napoleon. Ii puteti vedea mormantul in Domul Invalizilor, foarte aproape de Champs Elysees si dupa ce traversati podul Alexandru al III-lea.

6. In Cartierul Latin luati un pranz alaturi de studentii veniti din toata lumea pentru a studia la Sorbona.

7. Dupa o masa copioasa, vizitati Sacre Coeur si admirati la lucru artistii din Montmartre.

8. Seara treceti si priviti in liniste catedrala Notre Dame, constructie considerata printre cele mai intunecate dintre catedralele gotice.

9. Un must-have al Parisului este o plimbare de-a lungul celebrului bulevard Champs Elysees, plimbare inceputa la iesirea din Gradinile Tuileries si sfarsita la Arcul de Triumf.

10. Plimbati-va pe aleile celebrului parc Jardin de Luxembourg intr-o duminica dimineata. Veti simti o mica parte din viata parizianului boem care locuieste in zona.

Vine astazi de la  M. Puteti citi aici ce au insemnat ultimii 10 ani in Franta pentru prietena mea. A scris atat de emotionant incat nu se putea sa nu impart cu voi aceasta felie de Paris.

Am o duzina de carti despre Franta si Paris de recomandat. Voi incepe cu ultima citita dintre toate, “Un an in merde” de Stephen Clarke. Bianca mi-a trimis-o saptamana trecuta si nu am dormit o noapte intreaga dorind sa-i prelungesc paginile cat mai mult. Cam cum mi se intampla cu romanele lui Virgil Gheorghiu sau ale Ilenei Vulpescu.

“Un an in merde” (traducere aproximativa “un an in rahat“) este povestea calatoriei de un an de zile a unui tanar englez (Paul West), in varsta de 27 de ani, care este trimis de catre compania unde lucra in Paris. El ne poarta prin tenebrele vietii frantuzesti, ne invata cum se lucreaza in companiile din Paris, ne explica de ce nu le plac francezilor vorbitorii de engleza, cum sa cerem o cafea, cum se face amor in Franta, cum se cumpara o casa, cat de mici sunt apartamentele si cat de greu este sa le inchiriezi, ne poarta prin tenebrele sistemului medical, ne face o paralela intre bucataria frantuzeasca si cea britanica, ne invata ca salata se rupe cu mana si nu se taie cu cutitul, ne explica de ce adora francezii week-end-urile, cate zile libere au pe an si cum sa traiesti la Paris in general.

Paul West descrie cu mare umor relatiile dintre francezi si englezi, obiceiurile, ticurile si racelile lor. Pana la sfarsit personajul nostru ajunge sa adore Parisul si Londra i se pare dintr-o data straina. Minunata scena din carte in care revine acasa  la o masa in familie si  i se pare ca parintii mananca fara pic de fast si gust.  Si cum se intreaba retoric cum a putut trai pana acum fara bagheta si  cum de si-a cumparat painea din supermarket toata viata.

Cartea este savuroasa, daca o cititi in avion spre Franta veti iesi zambind din aeroport si cu siguranta veti saluta cu Bonjour in loc de Hello!

Parisul miroase a cafea la tot pasul.

Parisul miroase a parfum. Aproape peste tot.

Parisul miroase a istorie. La fiecare colt de strada.

Parisul miroase a verde, a copaci, a flori.

Parisul miroase a oameni tristi pe alocuri si a oameni boemi pe strazile lui cochete.

Parisul miroase a singuratate asa cum numai orasele mari si cosmopolite pot mirosi.

Parisul miroase a baghete albe, pufoase si calde.

Parisul miroase a ciocolata.

Parisul miroase a muzica.

Parisul miroase a turisti. In fiecare zi a anului.

Parisul miroase a branza si sampanie.

Parisul miroase a Sena.

Parisul miroase a lux.

Parisul miroase si a omeni saraci veniti aici sa-si schimbe viata. Din locuri mai putin norocoase.

Si daca ai ajuns in Paris, nu mai vrei sa pleci niciodata.

Gradinile Tuileries, sfarsit de septembrie.

Si pentru ca mi-am propus sa avem aici si recomandari ale locurile french din Romania, incepem astazi cu unul dintre cele mai frumoase si apetisante. La Bonne Bouche este un bistro frantuzesc unde puteti petrece o seara romantica sau puteti merge cu prietenii pentru a gusta din minunatele preparate din meniul care se schimba mereu.

Am fost aseara pentru a doua oara si mi-am amintit cat de mult mi-a placut inca de la inceput.  Faptul ca pe strazile din jur era foarte multa lume a facut ca in restaurant sa fim doar noi doi si luminile lumanarilor. Va recomand sa rezervati totusi o masa din timp, cum vine frigul nu mai sunt mese la liber.

Restaurantul este situat in Centrul Vechi, pe strada Franceza, la numarul 30. Atmosfera este intima si calda, exact in localurile frantuzesti pe care le frecventam in primavara cu uimire si drag. Nu este foarte mare dar sigur te impresioneaza. Pe un perete gasesti o mica biblioteca si diverse titluri interesante. Aceeasi idee am regasit-o si la baie .  Ca sa fie totul de manierea culturala, nota de plata am primit-o tot intr-un volum.  La intrare am gasit o colectie de vinuri frantuzesti si nu numai. Ce este nou aici?  Faptul ca aproape toate vinurile din meniu se servesc la pahar.  Lucru rar intalnit in Romania dar prezent peste tot in strainatate. Nu trebuie sa achizitionezi o sticla intreaga daca tu vrei doar un pahar la cina. Noi am inceput seara cu doua feluri de Prosecco Villa Sandi: Rosato si Il Fesco (20 lei/paharul) si nu am regretat. Chelnerii par a se pricepe sa te ajute daca tu nu te poti hotari. Si nu-ti recomanda mereu  numai bauturi sau mancaruri scumpe.

Anul trecut era in meniu un pui dijonnaise (30 lei) care mi-a placut foarte mult. Aseara am constatat ca au schimbat retetele dar tot se regasesc feluri imbietoare. Din noua propunere a restaurantului am incercat Risotto cu hribi (33 lei) si Piept de rata cu cartofi gratinati si sos de portocala (68 lei).

La desert aveti de ales din cinci preparate frantuzesti si pot sa spun ca aici am mancat cel mai bun creme brulee (23 lei) din Romania.

Si ca sa placa si mai mult doamnelor amatoare, va anunt ca la baie gasiti crema de maini hidratanta si o curatenie impecabila. Preturile nu sunt mici dar nu veti regreta gustul si atmosfera pentru care ati platit. O masa normala pentru doua persoane ( fel principal cu garnitura, desert si cate un pahar de vin sau sampanie) va poate duce la 200 lei.  Daca doriti ceva mai pretentios puteti incerca midiile sau cocos cu sos de vin. Preturile la bauturi racoritoare variaza intre 7 lei (apa plata, alte sucuri) si 12 lei (cappucino).

Spuneam anul trecut ca imi doresc un concert Lara Fabian. Alaturi de Katie Melua si Barbra Streisand, formeaza acel trio de concerte al vietii mele. Cel putin in prezent.

Care este legatura cu Franta? Ca doar despre asta mi-am propus sa scriu, nu? Cand am fost in paradis in primavara aceasta, am cautat cu ardoare concerte ale celor doua dive cunoscute mult mai mult in Franta. Lara  nu avea mai deloc iar Katie era plecata prin sud destul de mult. Si cum eu vroiam sa profit atunci de fiecare minut petrecut in Paris, am zis ca vom lasa sudul acela mirific pentru alte ocazii.

Am trait apoi drama de a vedea ca se anunta un concert al Larei in Chisinau si sa constat ca nu puteam procura bilete. Dar viata are planuri noi si cred ca a vrut sa compenseze alte tristeti si lipsuri din viata.

Saptamana trecut am descoperit absolut intamplator in magazinul Unirea un afis care m-a oprit in loc. Am vazut despre ce este vorba si am tabarat efectiv pe bietul baiat care vindea bilete la faimosul concert. Am aflat preturi, data, locatie, tot. Am dat sfoara in tara si biletele sunt si luate. Ziua mea a venit mai devreme se pare .  Daca eu nu am gasit-o in Paris, m-a cautat ea in Bucuresti.

Lara s-a nascut in Bruxelles cu numele real  Lara Crokaert si a devenit celebra in 1988 dupa participarea la Eurovision. Deși nu a câștigat competiția, clasându-se pe locul patru în  finală, Lara a stârnit interesul publicului care o compara cu marea câștigătoare a Eurovisionului din acel an, Celine Dion.

In 1996 devine cetatean canadian si este aleasa de studiourile Walt Disney Studios sa imprumute vocea sa Esmeraldei pentru productia “Cocosatul de la Notre Dame“.

Lara Fabian intră curand în vizorul lui Serge Lama, care îi propune o colaborare pe piesa “Je Suis Malade”. Fiind surprins de rezultatul conlucrării, cântărețul o îndeamnă pe Lara să înregistreze propria versiune a compoziției. Cantareata se conformează, iar varianta cantata singura atrage atenția publicului și o ajută să câștige două premii Felix.

In 2009 a lansat un nou album în limba franceză, care poartă numele Toutes les femmes en moi și conține preluari ale unor șlagăre interpretate de Edith Piaf, Nana Mouskouri sau Celine Dion. Tot in  2009  a început comercializarea unui nou album în engleză intitulat Every Woman in Me.

Un alt duet minunat a realizat impreuna cu Laura Pausini in Piata di Spagna din Roma:

Pentru cei interesati de concert:

Lara Fabian, Sala Palatului, 17 martie 2012.

Preturi:

350 lei categoria VIP
300 lei categoria 1
250 lei categoria 2
200 lei categoria 3
150 lei categoria 4
100 lei categoria 5

Aveam planuri mari pentru aceasta toamna. Pentru mine si pentru blog. Dar cum nu intotdeauna ni se implinesc sau nu intotdeauna planurile facute se si concretizeaza asa cum iti doresti, nici cele in legatura cu Vulpitza nu au ajuns acolo unde trebuia. De aceea nu am mai scris si tot asteptam acel moment ideal planificat, momentul in care Vulpitza va fi a Frantei in totalitate, in care voi scrie despre Paris si tot ce are legatura cu acest oras si aceasta tara. Daca tot exista o asa mare iubire, de ce sa nu o exprimam, nu?

Pentru inceput, recomand  iubitorilor de Paris filmul Midnight in Paris. Nu stiu ce sa va spun despre el decat ca a fost facut parca pentru mine si pentru cei ca mine. Nu este mare filosofie prezenta, cum am vazut in alte filme ale lui Woody Allen, dar este mult romantism, culoare si muzica. Daca ati vizitat Parisul si nu v-a placut (exista asemenea oameni?) nu o sa va spuna prea multe povestea. Dar daca credeti ca este acel loc luminat care se observa din Cosmos (cum bine spune personajul principal) atunci trebuie sa mergeti sa-l vedeti.

Veti revedea aproape  toate marile obiective turistice, strazi, cafenele, hoteluri celebre sau nesfarsitele poduri peste Sena. Veti auzi replici pline de savoare despre iubirea pentru acest oras, va veti plimba prin epoca anilor 1920 si prin La Belle Epoque si veti reveni la Parisul zilelor noastre. Care arata minunat pe timp de ploaie, o spun si eu alaturi de personajele filmului.

Pentru mine a fost ca o intoarcere in timp si spatiu si mi-a adancit dorul de locurile acelea dragi, de mancarea minunata si de starile sufletesti pe care le aveam duminica in Jardin de Luxembourg. M-am simtit in timpul filmului ca atunci cand descoperi ca intr-o scena dintr-un film apare din intamplare strada sau orasul in care ai copilarit. Esti uimit si incantat in acelasi timp si iti spui: “Uite, pe aici ma plimbam eu atunci si atunci”.

In concluzie, duceti-va la film, iubitori de Paris. Cu o gasca de fete daca este posibil. Este un film romanticos, in final.