Cred ca sunt cele mai frumoase cuvinte si defintii ale iubirii pe care le-am citit vreodata si care sunt scrise de un calugar. Manastirea Oasa este cunoscuta prin numarul mare de calugari intelectuali si prin calitatea lor. Parintele Pantelimon a acordat un interviu Formulei AS, interviu care ne pune pe toti pe ganduri, ne face sa ne analizam iubirea, daruirea si rabdarea:

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.

- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea…

- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.

Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.

Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel…

- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

“Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire”

- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie l

Continuarea aici.

Ioana mi-a pasat o leapsa draga si interesanta. Cui nu-i place sa-si aminteasca de locurile frumoase unde a fost? Trebuie sa fac un top 10 destinatii in care am fost. Precizez ca intotdeauna mi se par extrem de subiective aceste topuri, fiecare are cu totul alte criterii cand isi face o lista o preferinte. A mea tine cont de suflet, de starea pe care am avut-o cand am vazut un anume loc, de civilizatie si cultura.

• Locul 10 ii revine Berlinului. Trebuie sa vezi acest oras din punct de vedere al istoriei si ca o lectie de viata. Berlinul este despre suferinta, despre tragedii, groaza, istorie si ridicare. Este despre un popor si niste oameni care au renascut. Este un oras care se reface zi de zi si asta se vede. In acelasi timp, cel mai mare spatiu verde in care am fost.

• Locul 9: Praga. Oras care m-a surprins, care are un centru vechi absolut minunat, bere buna si romantism.
• Locul 8: Roma. Capitala fostului imperiu roman, cum spunea un prieten. Roma este istorie in stare pura. Nu am intalnit asta nicaieri in asa mare masura.
• Locul 7: Viena. Este un oras care mi-a placut din prima zi in care am calcat pe prima lui strada. Am revenit mereu si mereu, i-am ascultat muzica, i-am invatat istoria si i-am gustat dulciurile :).
• Locul 6: Amsterdam, locul relaxarii pe pamant.  Soare, apa, regina, cocktail-uri si amintirea unui week-end de vis. Am ajuns acolo sa sarbatorim ceva impreuna cu oameni dragi. A fost excursia perfecta, fara nicio problema, fara stres. La final parca totul fusese un vis frumos.
• Locul 5: Florenta, cel mai frumos oras din Italia. Iubesc toata Italia dar Florenta are un farmec aparte. Nu se poate descrie decat daca te duci acolo si il traiesti.
• Locul 4: Venetia, spatiu unic in lume. Bucata de pamant care rezista inca, stradute minunate, apa, Piata San Marco la inserat, cel mai bun vin pe care l-am descoperit, orchestra cu muzica clasica live la terase, aglomeratia zilei recompensata de linistea serii. Loc de revazut neaparat.
• Locul 3:  Barcelona, orasul complet. Istorie, arta, mare, soare, culoare, tineri, mancare buna. Ce iti mai poti dori?
• Locul 2: Londra. Daca prima mea iubire nu era Parisul, Londra era pe locul intai. Cum primele iubiri nu le poti uita, nu pot trada capitala Frantei. Londra a fost surpriza vietei mele “calatoare”. Cea mai eleganta capitala, cladirile cele mai frumoase, aristocratie, barbati eleganti (multi), femei atragatoare, istorie, biserici fenomenale, cel mai frumos muzeu al figurilor de ceara si liniste. Loc pentru a trai. Mult si bine. Dar destul de scump.
• Locul 1: Parisul. Nu ca ar fi fost o surpriza pentru cineva, nu? Nu pot sa insir de ce iubesc acest loc. In mare, pentru tot ce are pozitiv si negativ. Toate il fac sa fie unic si dorit de intreaga planeta. Intrebare: daca cineva are bani si timp pentru un singur loc de pe lumea asta, nu vrea sa vada Parisul?

Dupa Women on Web de saptamana trecuta, azi i-a venit randul unei conferinte si mai interesanta. Marketing 360 a trecut de prima zi cu succes si multa invatatura pentru cei care au participat. Puteti vedea aici lista cu vorbitori ca sa nu ii mai postez si eu. Mai bine va spun ce idei mi-au ramas, poate folosesc cuiva:

Internet, telefoane si Facebook:

• 77% dintre oameni au telefon mobil.
• 85% dintre ei au browser pe mobil.
• 500 milioane de oameni folosesc  internetul
• pana in 2016 aproape 50% dintre oameni vor avea o conexiune rapida.
• peste 2 milioane de site-uri au FB like
• utilizatorii de smartphone-uri isi verifica de peste 100 de ori pe zi telefonul
• adictia de smartphone este similara cu cea de jocuri de noroc
• 1 din 3 posesori de smartphone-uri are un comportament adictiv
• pana la Craciun vom avea 1 milion de smartphoniaci
• concluzia: marketingul va deveni din ce in ce mai social

Alte concluzii de marketing si online:

• 97% dintre tinerii din ziua de azi se joaca online. In prezent avem 1,5 mld. si se estimeaza ca in 2012 se vor juca 3 mld. de oameni.
• urmatorii 5 ani vor fi ca anteriorii 10. Va fi totul la o viteza uluitoare.
• daca vrem sa avem o prezenta buna in online trebuie sa ne concentram pe un continut de calitate si nu pe cantitatea utilizatorilor.
• in acelasi timp, trebuie sa facem mai mult BUZZ, sa se afle de noi,de produsul nostru.
• se va schimba comportamentul privitorului de TV, reclamele vor fi mult mai nisate. Din ce in ce mai putini oameni de uita la TV si totul se ragandeste. Multa publicitate se muta pe internet
• brandurile de succes au fani si nu cumparatori. Cumparam pentru ca suntem fanul unui brand si mai putin pentru produs.
• Topul brandurilor numara in aceasta ordine: Apple, Google, IBM, McDonald`s, Microsoft, Coca-Cola.
• comunitatile online vor fi din ce in ce mai importante in succesul unui brand, in promovarea si mentinerea lui.

Ieri a avut loc cea de-a doua editie a conferintei Women On Web, o manifestare interesanta in peisajul de specialitate. Sper ca acest eveniment sa ajunga in viitor si in alte orase mari din tara ca sigur va avea participanti, femeile sunt multe si bune :).
Au participat si au vorbit despre online si proiecte de succes: Sandra Pralong, Sanda Nicola, Cristina Bazavan, Andreeea Retea, Adina Vasilescu, Costin Cocioaba, Vlad Stan, Andreea Inankur si Ruxandra Meclea. Nu va povestesc ce a vorbit fiecare dintre ei ci voi impartasi ce am invatat in cele cateva ore acolo si cateva concluzii asupra evenimentului:

• ca succesul vine din pasiune
• pasiunea trebuie urmata de foarte multa munca
• ca trebuie sa scriem sau sa ne ocupam de un anumit proiect online cu disciplina si rigoare
• un site/blog/proiect trebuie sa aiba elemente de branding distinctive
• ca trebuie sa iesim din mediul online daca vrem sa fim auziti/vazuti/stiuti
• ca atunci cand ceva nu ne mai place, nu ne mai satisface, trebuie sa schimbam macazul
• ca banii vor veni daca succesul vine
• ca nu poti face totusi ceva numai din pasiune si ca trebuie sa incepi sa si monetizezi ceea ce iese din mainile tale
• Sandra Pralog ne-a invatat ca “internetul nu vine la tine” ci ca noi trebuie sa mergem spre el. Si nu numai postand diverse lucruri, filmulete, linkuri pe facebook sau alte retele. Trebuie sa dai, sa impartasesti cu oamenii ceea ce stii.
• am auzit aici pentru prima oara despre AloMoDa, un blog pornit dintr-o mare pasiune, aceea pentru moda. Andreea ne-a povestit despre ea, despre cum a pornit, cum a venit succesul si nici nu si-a dat seama si ce planuri are pe viitor.

O mentiunea speciala voi face la final pentru surpriza zilei, din punctul meu de vedere. Am auzit ieri pentru prima oara de Breslo. A venit in fata noastra o tanara de 24 de ani care ne-a povestit cum a facut cu sotul ei, in camera lor micuta de studeti, cea mai mare comunitate de handmade din Romania. Am auzit la ea sfaturi, idei, cifre si o istorie draguta. Fara laude, fara cuvinte mari, fara promisiuni. Decat poate una singura: ca breslo.ro va deveni breslo.com in 2012. Si am crezut-o.  Spre deosebire de alte proiecte online la care vorbaria era mai mare decat concretul, tinerii astia au facut si apoi au vorbit. Au facut o platforma, castiga bani si se dezvolta. Cu simplitate, cu modestie,  cu dragoste, Ruxandra a reusit sa faca sala sa o aplaude de trei ori. Si a reusit sa ne impresioneze cand a lacrimat la rostirea numele sotului. Felicitari, Ruxandra!

Evenimentul a fost extrem de bine organizat, Cristi Manafu a fost o gazda excelenta iar locatia a fost perfecta. Mi-ar placea ca multe evenimente sa tina cont de faptul ca o locatie in centru, la care se ajunge usor si care mai si arata bine, conteaza foarte mult in succesul lor.

Tortul nasei, 4 iunie 2011.

Amanunte aici.

Am avut un zbor extrem de placut joi.  Cand am ajuns pe Otopeni m-am cam speriat de dimensiunile avionului, nu am mai calatorit niciodata cu un aparat de 50 de locuri. Ca sa nu mai spun ca incepuse o ploaie torentiala exact dupa ce ne-am asezat pe scaune.  Dar m-am linistit imediat ce am vazut langa mine un adolescent panicat de zbor. Incepuse sa tremure, era extrem de agitat, stewardesele ii dadeau calciu si incercau sa-l calmeze. Privindu-l pe el mi-a trecut toata frica. Am uitat complet de mine fiind ocupata sa-mi fie mila de el. Parca ma vedeam pe mine la primele zboruri si nu stiam cum sa-i spun ca il inteleg.

Zborul a avut o durata de timp ideala, intr-o ora eram la Timisoara. Unde ne astepta un soare si o caldura mare. Nicio legatura cu ploaia din Bucuresti.

Dupa ce finii au rasuflat usurati ca au in sfarsit nasi teferi, am pornit spre centrul Timisoarei sa ne bem cafeaua de dimineata. Nu am avut mult timp la dispozitie dar destul cat sa-mi dau seama de cateva lucruri:

1. Timisoara are un centru foarte frumos. Mi-am amintit din nou cum nu exista in Bucuresti nicio piata asa mare si pietonala ca in alte orase din tara.

2. Este un oras marisor si aglomerat. Dar totusi mai linistit decat Bucurestiul. Nu am auzit claxoane inca.

3. Are niste cladiri extrem de frumoase. Dar ingrozitor de triste. Case sau blocuri vechi, cu istorie dar aproape parasite. Exact cum sunt si in centrul capitalei. Iti dai seama ca au candva foarte frumoase si cat de bine ar arata daca s-ar aloca bani pentru restaurare.

4. Terasele sunt destule si frumoase. Piata Unirii arata bine si sunetele clopotelor la ora fixa faceau sa fie o atmosfera draguta.

5. Cel mai frumos loc mi s-a parut Piata Operei. Zona pietonala cu magazine de o parte si de alta si cu Opera intr-un colt si Catedrala Ortodoxa in altul. M-am indragostit de loc, de terasele frumoase, de linistea de acolo.

6. Dupa Sibiu, Timisoara cred ca are cel mai frumos centru. La concurenta cu Brasovul, normal. Mi-a placut orasul si sper sa revin cu alta ocazie sa-l si vizitez cum trebuie. Poate la botez . Are multe obiective turistice care merita vazute pe indelete.

In aeroport. Cu o cafea Lavazza in fata, dupa un drum un pic stresant ca nu ajungem la timp. Am constatat ca la ora 6 dimineata multa lumea s-a trezit deja, soarele rasare in ciripit de pasarele si este multa liniste pe strazi. Bucurestiul nu este Bucuresti la ora 7. Liniste, strazi curate, miros de dimineata si  verdeata. Da, uitasem cum este sa te trezesti asa devreme si ce frumos este.

Am ajuns totusi la timp. Dupa ultima experienta spre Franta cand am plecat si m-am intors cu jumatate de avion plin de infractori (la propriu), azi drumul spre Timisoara se anunta diferit.  De-abia astept sa vad orasul chiar daca doar in fuga. Speram sa stau o zi intreaga, sa-l vad un pic, sa vizitez cateva locuri de care am auzit de atata vreme. Nu stiu daca vom reusi dar sigur vom bea a doua cafea pe ziua de azi acolo. Cu niste oameni dragi care ne asteapta deja la aeroport.

Timisoara imi trezeste niste sentimente si stari amestecate: o curiozitate mare, istorie, curaj. Ceva diferit. Am avut primul contact cu acest oras acum vreo patru ani si nu a fost unul prea placut. Miresici mi-a facut cunostinta cu oamenii din aceasta parte de tara dar nu vreau sa vad orasul sub influenta evenimentelor de atunci. Vreau un nou inceput pentru mine si Timisoara astfel incat sa pot ramane obiectiva. Si am un sentiment ca imi va face placere sa ma aflu acolo. Asa sa fie?