Parisul este minunat din atat de multe puncte de vedere incat nu poti cuprinde intr-un post tot ce gandesti. Este orasul cel mai vizitat din lume, ii apartine cel mai fotografiat obiectiv turistic tot din lume. Aici vine practic intreaga planeta macar o data in viata.
Asta este partea buna care tocmai duce si la una mai putin placuta. Asa cum spun localnicii, Parisul nu mai apartine francezilor. Asta pentru ca ei au parasit frumoasa lor capitala si le-au “daruit-o” milioanelor de turisti din lumea intreaga, multimilor de imigranti de peste tot, oamenilor cu multi bani din toate tarile posibile care si-au dorit o casa in Paris. Pentru placerea lor, ca si investitie sau pentru vreun copil. Pana si Cesaria Evora ne-a spus anul trecut la Sala Palatului ca ea mai canta si strange bani ca sa-i cumpere celui mai recent nepot o casa in Paris. Si ca asa a procedat cu toti nepotii ei. Va dati seama cati din sala aia imensa si-au dorit o asa matusa?
Parisul este al turistilor mai tot anul. Cred ca perioada in care sunt eu aici este singura in care se respira mai linisit. De la sfarsitul lui martie, inceputul lui aprilie deja este alta lume. Dar asta se pare ca este frumos si face parte din farmecul locului. Dar ce te faci cand esti inconjurat de toate vestigiile pe care le-ai visat, cand vezi istorie la tot pasul, cand orice banca pe care stai a lasat urma cuiva sau cand orice masa dintr-o cafenea spune o poveste si dai intr-o zi peste nordul orasului? Nord de care ai auzit, de care ti s-a povestit si cu care te-au speriat multi turisti americani pe site-urile de review-uri?
Pai e simplu la prima vedere. Iti spui ca exista asa ceva si in frumosul tau Bucuresti, ca Ferentari este fratele mai mic al bulevardului Saint Denis, de exemplu. Ce ar putea fi diferit aici? Mergi frumos pe trotuar spunanadu-ti ca esti in plina zi, cu oameni care au si ei o viata, merg la birou, isi plimba nepotii pe acolo. Apoi incepi sa te indoiesti de Ferentariul tau, te gandesti ca macar acolo intelegi in totalitate ceea ce se tipa pe strada. Mai mergi putin si te intrebi cum traiesc acolo oamenii? In cateva cuvinte: mizerie extrem de multa, “fete ciudate” la orice colt de strada, toate nationalitatile adunate, palcuri de oameni inalti rau si nu foarte prietenosi si dorinta ta mare de a ajunge in “civilizatie”. Poze nu am facut pentru ca nu am indraznit sa ma arat turist si oricum, ce as fi fotografiat?
Dupa doua vizite din astea (ca doar mi-am dorit sa cunosc viata adevarata din Paris, nu?) m-am oprit direct in doua parti distincte si relativ centrale ale orasului la cate o cafenea. Si am urmarit alt spectacol al strazii. Alti oameni, unii mai spalati, alte culori, alte haine. Si altfel de ciudatenii.
Si totusi… unde se ascund adevaratele “fete ciudate”? Acolo, unde stau la vedere sau aici ? Unde nu stii, unde nu se vede pe fata omului nimic? Unde incepe normalitatea si unde se termina civilizatia? Si nu este asa orice capitala mare? Nu are si Roma un Termini al ei? Si nu face parte asta din viata, din farmecul acestui oras atat de viu, atat de plin de viata?
Parisul este frumos si spune o poveste la orice pas. Dar daca veniti in vizita, evitati totusi sa va cazati in Nord 
Se gasesc si in Ferentari destui oameni cumsecade si sunt sigura ca si pentru Saint Denis e valabil acelasi lucru …
Da, exact asta am vrut sa spun si eu. Ca era urat acolo dar ca nu stii de fapt unde unde bunatatea sau frumusetea din oameni.