Ieri trebuia sa primesc cadou un castel. Da, un chateau din ala frantuzesc, cu ziduri groase, cu istorie multa in spate si incaperi fascinante. Dar cadoul meu era inchis pentru ca era marti si ei nu stiu de 8 martie 
.
Dezamagita ca am parcurs tot Parisul si ceva mai mult in afara lui, am hotarat sa vedem centrul orasului Saint Germain-en-Laye, unde se afla minunatul castel. Vroiam sa bem o cafea de pranz si apoi sa luam drumul inapoi spre Paris.
Inca de cand am intrat pe prima straduta din acest oras, intitulata minunat Rue Des Bons Enfants (strada copiilor buni, sau buna pentru copii), mi-am dat seama ca voi iubi iremediabil acest loc. Nu stiu cum sa va explic, aici orasele de langa Paris sunt micute si perfecte pentru a trai. Linistite si cochete. Acesta era mai mult decat atat, era un orasel micut intr-un centru mare si aglomerat. Aveai liniste, cochetarie, viata agitata si oameni frumosi. Era un amestec de medieval cu modernism, de istorie cu moda si bogatie. Parca visase cineva intr-o noapte ca nu ii place sa stea in Paris si a transformat Saint Germain intr-un Paris mic si linistit. Adica asa cum nu mai este Parisul acum.
Ne-am plimbat ore in sir pe stradute, am facut poze, am intrat in magazine pe care iti venea sa le mananci, am oprit pentru o cafea intr-un loc unde chelnerii zambeau cu drag, am cascat gura tot timpul. Si am urmarit oamenii, doamnele foarte cochete (le-am gasit, in sfarsit), pantofii frumosi din vitrine si casele mici si luminoase. Erai parca intr-o Sighisoara la patrat . Dar vie si plina de culoare.
Da, aici am gasit Franta adevarata, aici am gasit oamenii de care stiam si citisem, aici era orasul facut parca pentru mine. Si de aici mi-a parut rau ca plec, ca poate nu sunt in locul potrivit. Si iar am avut un mare sentiment de tristete pentru tara mea, tara pe care continui sa o iubesc. Si mi-a fost mila de destinul ei, de oamenii care au condus-o, de greselile si tradarile ei. Si m-am gandit iar si iar cat de frumoasa e si cat de trista. Am avut senzatia in ultimii ani ca plange in anumite locuri. Si mie imi venea sa plang, de ciuda ca cineva mi-o fura, ca nu ma mai simt bine in ea si ca as vrea sa mi-o dea inapoi. Cum poti sa compari doua tari? Nu poti, asa cum nu poti compara un copil nascut la tara in noroi cu unul intr-o familie de “neam bun” cu pian in sufragerie. Au drumuri diferite si fiecare frumos in felul lui.
Saint Germain-en-Laye este o fata frumoasa nascuta intr-o famile buna
Ah… superbele orășele franțuzești cu farmecul acela aparte :*
Te indragostesti pe vecie de ele