Pentru ca multa lume ma intreaba si alta multa lume chiar vrea sa vina aici, m-am gandit sa fac cateva precizari practice in legatura cu traiul efectiv la Paris:

• Da, Parisul este un oras scump, mai ales pentru turisti. Dar daca te gandesti serios sa stai mai mult timp, se gasesc solutii convenabile pentru orice buzunar.
• Cea mai mare problema este inchiriatul unui locuinte. Cea mai simpla cale este sa inchiriezi un apartament in regim hotelier. Este un pic mai scump dar scapi de multe griji. Pentru ca in Paris este aproape imposibil pentru un strain sa inchirieze ceva pe termen scurt. Spatiile sunt foarte putine si proprietarii sunt foarte atenti cui dau casele. Plus ca financiar este greu: trebuie avans,  garantie, venituri, etc.
• In Paris spatiile de inchiriat sunt mici si scumpe. Cel mai bine este sa va indepartati de oras si sa cautati ceva in locurile dragute din sudul capitalei, de exemplu. Iar daca mai gasiti o familie cu care sa impartiti un apartament este chiar minunat. Transportul este foarte bun si mai beneficiati si de linistea care ar lipsi in Paris.
• Chiria poate fi intre 500-1000 EUR/luna, in functie de zona, marime si facilitati. Casuta pe care am inchiriat-o noi avea inclusa in pret si caldura.
• Daca stai macar o luna neaparat trebuie luat abonament pentru transport. In caz contrar dai faliment din prima zi. Un abonament pe metrou , RER, tramvai si autobuz costa in jur de 110 EUR/luna (zonele 1-5).
• Cu obiectivele turistice incerci sa te descurci cum poti si sa prinzi zilele mai putin aglomerate. In week-end vin turistii,  mai liber este de luni pana joi.  Cel mai bine este sa prinzi primele duminici din luna cand le poti vizita gratis. Eu am profitat in doua din ele si am vazut aproape tot de pe lista.
• Cu mancarea este simplu in Franta. Pentru ca aici s-au inventat bunatatile lumii, pentru ca francezii sunt mari consumatori de patiserie si gasesti pe o strada cel putin doua boulangerii. Daca ai bucatarie si poti gati ai rezolvat si foarte economicos problema. In supermarket-uri preturile sunt normale, unele mai mari ca in Romania, altele chiar mai mici. Carnea mi s-a parut scumpa, dar cum nu sunt mare consumatoare, nu am avut probleme la capitolul asta. Am mancat asa: cele mai fine iaurturi (natur sau cu fructe), salate de toate felurile, toate prajiturile lumii, croissant dimineata, financier-uri, baghete pufoase si anumite branzeturi. Fructele sunt din belsug si la preturi decente, trebuie doar sa cauti. Merele frantuzesti sunt mai scumpe, cele din import mai ieftine.
• Ce este mai scump? Macarons, cafeaua in Paris, cocktail-urile si berea (pentru amatori). La cafea rezolvi problema cautand locuri departate de centru sau orase de langa Paris. O cafea in Paris costa intre 3-5 EUR, langa Paris sau pe stradute mai linistite o poti savura la 1-2 EUR.
• Tinerii sub 26 de ani din UE au reduceri la aproape tot, inclusiv gratuitati la anumite muzee.
• Vinul este foarte bun si ieftin. Plus ca in orice loc se serveste la pahar si nu trebuie sa achizitionezi o sticla intreaga.
• Bagheta. Da, bagheta aceea pe care de cele mai multe ori o mananci goala , o gasesti peste tot. Este intre 0.90 si 1.15 EUR/bucata si ajunge una pentru doua persoane la o masa. Mi s-a parut satioasa, ca painea pe care o fac in casa la Bucuresti. Pont: trebuie cerut la boulangerii bagheta traditionala, nu cea normala. Este mare diferenta de calitate si gust.
• Mancarea mi s-a parut lucrul cel mai ieftin aici si care nu mi-a dat probleme. Daca mananci in oras in fiecare zi este o alta discutie si discutam de alte preturi.
• Sa nu uitam de piete care raman o varianta foarte buna.  Eu am fost fascinata de ele si le-am vizitat oriunde am ajuns. Produse proaspete si oameni draguti care stiu sa vanda.
• O varianta buna de a lua masa in oras cu buget restrans este sa faci un picnic. Locuri se gasesc in tot orasul, de la Champ de Mars in fata Turnului Eiffel, la Jardin de Luxembourg sau orice bancuta din orice parc. Oamenii isi cumpara mancare gata preparata de la supermarket, deschid o sticla de vin sau sampanie (ca doar suntem la Paris) si petrec pe iarba o ora la pranz. Este romantic, ieftin si de neuitat.

In concluzie, nu este imposibil de locuit aici o luna, doua sau trei. Ca atat avem voie deocamdata. Si dupa sase luni ne pune statul sa platim impozite aici.  Daca te organizezi bine si ai unde gati este rezonabil.  Daca vrei distractii si putine rasfaturi se mai adauga ceva. Maine le luam si pe astea

Azi dimineata la trezire ma astepta cel mai frumos mesaj din ultimul timp. Printre  mail-uri de la clienti, amici sau spam-uri ma astepta sa-l citesc pe el, mesajul care mi-a inveselit ziua.

Era de la cititoare a Vulpitzei. M-a descoperit duminica si asa si-a regasit pasiunea, iubirea si dorul dupa o tara si un oras. Mai mult decat atat, a vrut sa-mi impartaseasca ce gandeste si a impachetat totul frumos, ca intr-o cutie de cadou.  Este o doamna tanara si cu sufletul cald si vreau sa-i multumesc aici pentru gandurile minunate. Are o profesie de invidiat si o mare dragoste pentru Paris.

Ei ii dedic pozele de azi:

Da, este murdar in anumite zile. Dar numai pana cand se curata totul rapid. Si se face destul de des. La statia mea de RER au fost mazgaliti peretii cu graffiti si in doua saptamani erau curatati luna.

Da, este aglomerat. Dar ce capitala nu este asa? Si… totusi este Paris. Cum sa nu fie asa cand orice om de pe lumea asta vrea sa-l vada?

Da, francezii nu sunt deloc cei mai simpatici. Dar exista un echilibru cu frumusetea orasului. Cred ca noi nu am putea suporta si frumusete si amabilitate in acelasi loc .

Da, aici turismul este la el acasa si asta se vede. Adica oamenii astia fac bani cu noi, bieti turisti in cautarea unei farame de fericire. Si pentru asta exploateaza totul: pretul colosal al unei cafele, toalete mici, cu plata si fara apa calda, restaurante la care poti sta maxim doua ore sau locuri inghesuite. Dar isi scot parleala in fata noastra cu cele mai bune prajituri din lume, cu patiseria de iti lingi degetele si cu preparatele din rata si iepure delicioase. Parca le ierti totul.

Da, francezii sunt aroganti. Am perceput-o mai bine aici. Dar… cate orase din lumea asta se mandresc cu milioane de vizitatori in fiecare an si cu milioane de zambete fericite pe toata fata lor?

Da, portiile nu sunt mari la mancare. Dar nu le uiti niciodata.

Da, Parisul are partea lui comerciala. Dar si una extrem de romantica.

Da, nu exista atata civilizatie ca in alte tari dar au o istorie fascinanta si cu care se mandresc si in zilele noastre.

Da, ti se face dor de casa. Dar ai vrea sa-l iei la pachet, sa-l tii strans in sufletul tau si sa te bucuri de fiecare particica din el.

(Si ca sa nu credeti ca m-am sonat, titlul postului de azi este de fapt numele unui blog din SUA al unui alt om pasionat de Paris).

In perioada 18-21 martie a avut loc cel mai mare targ de carte din Franta si m-am bucurat enorm ca sunt prin preajma. Pentru ca imi doream mult sa vad la ce nivel este organizata aceasta manifestare si pentru ca auzisem de Centenarul Cioran cu ceva timp in urma. Urmau sa fie organizate trei zile de manifestari cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea lui Emil Cioran. Si cum il iubesc pe domnul cu pricina inca de la 16 ani, nu puteam rata prilejul de a vedea ce se intampla. Mai ales ca acum 3 ani, intr-o vizita la Paris cu ocazia unei aniversari, i-am cautat mormantul in cimitirul Montparnasse vreme de aproape o ora.

Salonul de Carte de la Paris a fost cea mai frumoasa manifestare dedicata culturii pe care am vazut-o pana acum. Nu as putea sa descriu in cuvinte atmosfera de acolo, cred ca cel mai mult mi-a placut abundenta de vizitatori, daca ma gandesc bine.  Da, eu am fost intr-o vineri pe la pranz si lumea era buluc la targ. Batrani multi (batranii in Franta avand cei mai multi bani), profesori cu elevi, oameni cu copii si multi adolescenti. Si oferta foarte bogata, cred ca am vazut acolo standuri ale tuturor marile tari. Standuri frumoase, generoase si impodobite peste tot cu lampi rosii. Ce mi-a mai placut? Multe lansari de carte, multi scriitori veniti sa dea autografe, o abundenta de spatii pentru cafea si mancare si organizare impecabila. Citisem inainte pe site cat costa biletul de intrare dar si faptul ca multe categorii beneficiau de reduceri substantiale sau gratuitati. Totul ca oamenii sa aiba acces la cultura.

Standul Romaniei chiar m-a impresionat. Auzisem de-a lungul timpului multe lucruri negative la adresa Institutului Cultural Roman si a presedintelui sau si cred ca am plecat cu o preconceptie. Ca se vor toca bani multi si nimic folositor nu va iesi. In realitate totul a fost foarte bine. Standul Romaniei era marisor si cu oameni dornici sa te ajute. Si cu o oferta bogata in carti. Nu mai spun de Cioran, parca el era gazda care intampina vizitatorii la acele manifestari multiple, dadea mana cu personalitati care vorbeau despre opera lui, opera care trona pe vreo doua mese mari. Carti in romana si franceza. Mi-a sarit inima de bucurie cand am vazut francezi care ii cumparau cartile, parca luau ceva ce imi apartinea mie. Imi venea sa ma duc la ei sa le spun ca este de-al meu, ca sunt romanca ca si el, ca i-am citit cartile, ca l-am descoperit in adolescenta si mi-a placut, ca i-am cautat casa memoriala la Rasinari si mormantul in Paris, ca stiu ca a locuit pe Rue d`Odeon la numarul 21, intr-o mansarda.  Ca acolo a scris pagini memorabile si ca obisnuia sa isi bea cafeaua la Cafe de Flore, pe bulevardul Saint Germain. Ma simteam mandra ca a fost roman. Plus ca existau multe afise mari si mici in care se promova centenarul. Si mult timp dupa targ m-am gandit ce titlu frumos au gasit pentru acesta aniversare, “CIORAN: LE PESSIMISME JUBILATOIRE” (Cioran, pesimistul triumfator). Poate merita sa le trimit un mail de felicitare.

Ce am mai vazut acolo? Jurnalul Oanei Pellea, Eugenia Voda si Profesionistii ei, cartea lui Mihai Barbu (”Vand kilometri”) si volume ale lui Steinhardt si Valeriu Anania. Da, mi-a placut mult la Salonul de Carte si sigur imi voi aminti cu drag de aceasta zi.

Saptamana asta m-a vizitat o prietena care era pentru prima oara in Paris si care isi dorea de ani de zile sa vada orasul. Am fost surprinsa, cred ca uitasem ce frumos este sa descoperi pentru prima oara frumusetea capitalei franceze. Care este sentimentul pe care il traiesti in prima zi, faptul ca nu poti dormi, nu vrei sa pierzi nimic, sa vezi tot, sa afli, sa mirosi si sa gusti. Mai ales sa gusti .

De doua luni nu am simtit nici macar o singura zi ca sunt turist, nu imi programam decat unul sau doua obiective si multa relaxare. Nu eram obosita, plus ca ma puteam intoarce oricand sa vad si sa revad ceea ce imi placea. Si mai aveam la dispozitie multe zile. Care s-au imputinat.
Dar… emotia intalnirii pentru prima oara cu Turnul nu se compara cu nimic. Sau prima gura de cafea in mijlocul Parisului care nu se uita. Asa mi-am amintit ce am trait acum cinci ani cand am pus picioarele pentru prima oara aici. Prin ochii prietenei am retrait acele momente si am realizat ce usor ne adaptam la bine si frumos si ce repede uitam ce traim. Cand am dus-o la Trocadero, acolo unde turnul se afiseaza in toata splendoarea lui, mi-am amintit de mine, de visele mele si de multumirea ca mi le-am implinit. Si am realizat ca trebuie sa ne amintim din cand in cand frumusetea unui loc sau a unui moment. Asa, ca sa nu credem ca totul ni se cuvine. Chiar, un parizian se mai bucura de orasul lui?

De vreo doua saptamani Parisul se incapataneaza sa-mi demonstreze ca el gazduieste cea mai frumoasa primvara. S-a impodobit cu zambile si magnolii la fiecare colt de strada si toti copacii lui sunt parca desenati ca in povesti. Nu mai poti intra in casa, iti este mila de soarele dogoritor si parca vrei sa profiti de fiecare minut de vreme buna. Lumea iese afara, face picnicuri in parcuri sau se odihneste o ora pe o banca din Jardin de Luxembourg. Cred ca francezii au inventat cel mai bun program de lucru si au invatat intreaga planeta sa se relaxeze.  Si mai  cred ca li se predau la scoala metode de trait viata . De exemplu,  boulangeria din orasul nostru se inchide la ora 13 si se deschide la ora 15.30.  Ca  sa ne traim viata, nu? Si sa nu fim prea obositi in week-end cand vine vremea distractiei. De fapt, toate magazinele se inchid la orele pranzului si seara sunt deschise pana la 19-20. Exceptie fac doar locurile turistice din Paris. Daca vrei sa iei cina duminica la un restaurant bun, nu se poate. Mananci ultima ora sambata seara, duminica este pentru stat acasa. Vai de tine daca ai uitat sa-ti cumperi bagheta pentru masa, dupa ora 20 nu mai gasesti nimic deschis. Una peste alta, te obisnuiesti. La inceput este mai greu. Mai ales daca ai un supermarket foarte bun la coltul blocului care iti ofera la orice ora din zi si din noapte absolut orice iti doresti.  Dar… dupa un timp te obisnuiesti aici si incepe sa-ti para normal asa. Te face sa te organizezi mai bine, sa mergi la piata sambata cu lista si sa te aprovizionezi si iti lasa restul timpului pentru tine. Plus ca toti muncitorii se bucura de aceeasi zi libera, duminica. Ca doar suntem in tara lui “LIBERTE, EGALITE, FRATERNITE“!

Am auzit de acest loc de la Bianca si mi-a placut de la primul click. Nici nu stiu ce m-a fascinat asa mult, daca ma gandesc bine. O fi faptul ca imi plac cartile si mirosul lor sau oamenii care fac orice fel de business cu carti? Sau ca visez in secret la o librarie (stiti, vise din alea de care avem toti macar o data in viata)?

Am intrat pe site si am vazut ca este un anticariat online si m-am bucurat si mai mult. Intr-o perioada in care nu avem toti bani de achizitionat carti in fiecare zi, mi se pare o alternativa foarte buna daca dorim sa citim anumite volume sau nu gasim altele in librarii. Mai ales ca mi se pare foarte trist sa nu ai bani pentru citit, sa-ti doresti o aparitie si sa astepti ziua de salariu sau poate multe zile de salariu.

Dupa ce am studiat site-ul am descoperit de ce imi mai place: pentru ca are in spate un om care il promoveaza foarte bine si care incearca sa razbata intr-o lume online dura si nu foarte primitoare mereu. El este prezent in retelele sociale si se incapataneaza sa faca bani intr-un domeniu frumos. Si nu putem atunci decat sa il ajutam!

Aici fiecare orasel mic sau satuc are o librarie cocheta. Chiar aseara am descoperit in satul vecin un loc foarte frumos in care credeam ca nu intra nimeni. Chiar ma intrebam cine ar pasi intr-o librarie asa mica cand ai Parisul la o aruncatura de bat, cu strazile lui pline de carti?  Ei bine, aici lumea cumpara cultura pe paine. La ora 7 seara,  lumea din sat se adunase in trei locuri: in boulangerie, in parc sa faca sport si in librarie. Mi s-a parut minunat.

Daca stai mai mult de doua saptamani plecata din localitate incepi sa ai unele probleme de ordin estetic, ca sa o spun dragut.  Noi nu suntem asa frumoase, blonde (unele da) si matasoase 365 de zile pe an fara sa facem nimic. Doar pentru ca suntem noi bune, haioase si cele bune sotii din lume, nu inseamna ca dimineata la trezire aratam ca scoase din cutie.  Daca unii nu au aflat inca, avem nevoie de un intreg arsenal pentru a arata si a ne simti bine. Arsenal folosit mai mult sau mai putin, mai des sau mai rar, dar folosit. Asta este clar.

Primul meu gand dupa ce am rezervat plecarea la Paris a fost: “groaznic, pe mine cine ma penseaza doua luni?”. Va dati seama, imi vedeam visul indeplinindu-se in sfarsit, plecam pe taramul Vulpitzei si eu ma gandeam la pensat. Da, prima mea grija a fost asta: ce ma fac eu fara Simona? Simona fiind fata care are grija de sprancenele mele de aproape sapte ani si care este responsabila de faptul ca eu nu sunt o maimuta ci un om.  Si care este extraordinara.

Dupa ce m-am intors pe toate partile si m-am stresat, m-am infiintat la usa cabinetului ei si am intrat cu o mutra foarte suparata.  S-a speriat si m-a  intrebat ingrijoarata ce am patit. “Plec doua luni la Paris si tu nu vii cu mine” a fost raspunsul meu. Nu va povestesc ce a urmat.  Dupa castanele pe care mi le-am luat,  a urmat o lectie lunga si grea despre cum sa le pensez, sa le masor, sa le tund, sa le fac sa fie ele. Va dati seama ca nu am priceput nimic si ca eram si mai panicata. I-am spus doar sa ma astepte la aeroport cu penseta in mana cand ma intorc.

Bun, am ajuns in Paris. Trece o saptamana frumoasa, caduroasa, soare, turn, gradini, cafenele, Cioran. Vine saptamana a doua si deja incep sa ma agit. Incerc sa aplic lectiile de acasa. Ma dau batuta dupa indelungi chinuri. Se apuca si Vulpoiul. La lumina, cu fata in nu stiu ce unghi si cu mine dand indicatii in oglinda. Cedeaza si el.

Vine M. si ma salveaza. Ea ma intelege. Este ca mine. Are acelasi material genetic deasupra ochilor. Si ma duce la paradisul femeilor, Sephora. Iubesc Sephora. La Benefit de fapt. Sunt fan produsele Benefit de fapt.  Imi facuse si programare, ma chema Louise . Si asa a venit salvarea mea, maimutica se preschimba.

M-am asezat pe un scaun, in jur mirosea divin. Inainte ma dadusem cu un strop de Madmoiselle de la standul de alaturi. Nu se putea mai bine. Si a  inceput un rasfat etern: epilat la sprancene (premiera pentru mine), pensat si tuns. Masurat si explicat. Ma tot intreba daca sunt rusoaica si lucra de zor. La sfarsit m-a dat cu creme, geluri, m-a machiat si mi-a dat cu un fard special de sprancene pe care in mod sigur trebuie sa-l achizitionez. Apoi cu un fard de obraz la care imi explica ca mi se potriveste de minune. In al noualea cer in spun ca stiu, ca il folosesc de un an de zile si ca il iubesc de cand l-am intalnit. Surprinsa, ma intreaba daca avem Sephora in Romania .

Experienta a fost interesanta si eu scapasem de stres. Pretul pe masura, 21 de EUR. Am plecat fericita si hotarata ca primul lucru pe care il voi face in Bucuresti la intoarecere sa fie un pensat. Si sa-i spun Simonei ca poate mari preturile daca vrea.  Oricum va fi un chilipir pe langa cat am platit aici .

De mult timp ma macina o problema existentiala a Vulpitzei si inca nu i-am dat de cap. Totul a pornit de la o discutie cu Vulpoiul in care imi spunea ca modalitatea in care scriu eu nu este buna pentru google, ca titlurile mele nu incita, ca subiectele alese de mine nu sunt de actualitatea de zi cu zi. Ca oamenii au nevoie de polemici, de ritualuri zilnice si de texte care sa provoace. Eu ii tot spun ca nu vreau sa fac asta, ca ma intereseaza ca un titul sa sune frumos si nu sa fie mai usor gasit. Ca prefer sa scriu pentru cei 150-200 de oameni decat pentru mai multi si sa nu ma mai simt eu. Si el spune ca trebuie sa gasesc o solutie de compromis, altfel scriu pentru mine si mine.  Si tot gandindu-ma eu ca sunt desteapta si ca am dreptate, ca oamenii au nevoie de frumos si nu de cearta, de o recomandare de carte si nu de ultimul subiect al televiziunilor, am fost mai atenta la ce se intampla in jur.  Nu numai pe Vulpitza ci si pe alte bloguri pe care le urmaresc. Concluziile sunt extrem de triste:

Subiectele despre carti au cele mai putin vizualizari. Peste tot.

Cei care scriu despre politica si evenimente mondene sunt extrem de cititi.

Filmele stau un pic mai binisor dar si aici depinde de film. Daca este unul la moda e ok, daca cineva face o cronica la un film clasic, nu vezi comentarii ale oamenilor prin care sa multumeasca sau sa spuna ca vor cauta acel film in viitor.

Toata lumea isi da cu parerea despre orice fapta reala sau inchipuita a cuiva. Si toti au dreptate.

Barfa este la ordinea zilei. Si daca ne adunam cateva femei si ne incurajam iese si mai bine. Ce conteaza adevarul sau faptul ca nu le stim pe toate? Si ca nimeni nu stie ce e cu adevarat in sufletul de langa?

Un post despre orice implica ceva sexual garanteaza trafic bun.

Un blog il faci pentru ca iti doresti, pentru ca vrei sa te exprimi, pentru ca vrei sa fii citit, pentru ca simti ca ai ceva de impartasit. Motivele sunt multe si subiective. Dar cum stii ca ceea ce scrii e bine?  De ce ai avea o categorie dedicata cartilor daca simti ca pe nimeni nu intereseaza? Ce anume trebuie sa faci: sa scrii calitativ si ceea ce simti tu sau sa scrii pentru oamenii care vor altceva?

Este problema multor oameni din online si ii aud din ce in e mai tristi din cauza asta. Unii s-au incapatanat sa-si faca chiar un blog strict literar.  Acelasi lucru l-am simtit si la Miresici o vreme. Orice subiect in care ne luam de cineva, in care criticam religia sau apartenenta politica sau unul in care era scrisa optiunea unui utilizator  de a proceda intr-un anumit fel, garanta succesul si traficul pe ziua respectiva. Daca imbracam copilul intr-un fel nu era bine, daca doreamm sa alaptam mult nu era bine, daca nu alaptam eram denaturate, daca fumam o tigara eram jalnice, daca alegeam cezariana eram niste fricoase carora nu le pasa de copil, daca il culcam in camera lui il izolam si iesea un mic monstrulet. Dar ce bine era!

Si totusi noi ce mai scriem daca nu vrem asa?   Cine mai ajunge la noi cand avem atatea subiecte fierbinti? Sau nu trebuie sa ne intereseze asta?

Voi ce cititi dimineata?

Trei am vizitat pana acum si fiecare cu alta poveste, alt aspect si alta traire.

Prima pe care am vazut-o este si cea mai cunoscuta. Se numeste Biserica Ortodoxa Romana “Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail” si este situata chiar in inima Parisului, pe strada Jean de Beauvais, in Cartierul Latin.

Este cunoscuta din doua motive: pentru ca este foarte veche (dateaza din 1379 si in prezent este declarata monument istoric) si pentru ca aici slujesc acum preoti de inalta tinuta, doi dintre ei fiind:  Parintele Constantin Tarziu si Iulian Nistea.  Preotii de la aceasta biserica slujesc benevol, fiecare are si o meserie din care se intretine.  De-a lungul timpului aceasta biserica a fost o a doua casa pentru romanii din Paris si un fel de ambasada pentru toti cei ce aveau nevoie.

I-au trecut pragul mari personalitati romanesti: Mircea Eliade, Eugene Ionesco sau Emil Cioran.  Parca si acum simti acea perioada infloritoare pentru cultura romaneasca mai ales ca sunt destule  inscriptii la intrare care amintesc de ea.  Gasesti multa lume duminica iar  de sarbatori se umple toata strada de romani. Langa biserica este chiar si o statuie a lui Eminescu, asta facand ca toata zona sa para o mica Romanie.

A doua biserica pe care am vazut-o este Parohia “Sfânta Parascheva şi Sfânta Genoveva” care isi are sediul intr-o cripta a Bisericii Saint Sulpice. Desi nu o gasesti foarte usor, atmosfera pe care o simti inca de la intrare te face sa uiti cat ai cautat-o. De ce nu o gasesti usor? Desi Biserica Saint Sulpice este mare si are chiar statie de metrou langa ea, nu am reusit sa gasesc numarul la care era cripta romanesca. Dupa cateva ocoale ale imensului lacas m-a ajutat o doamna care asista la slujba catolica de alaturi. Cand intri nu prea iti inchipui ca acolo activeaza o biserica mai ales ca am nimerit si intr-un moment de rugaciune in limba franceza. Nu intelegeam de ce totul pare ortodox si romanesc si numai limba nu se potrivea. Aveam sa aflu curand ca acolo totul se slujeste in limba romana si franceza.  Mi s-a parut un gest frumos, onest si un mare respect pentru poporul francez.

Aici este cumva biserica tinerilor. Sunt multi si parca toti au copii. Este o atmosfera frumoasa, lumea ii lasa sa umble peste tot, se joaca, alearga, au cumparate chiar niste mici scaunele pe care se aseaza. Toate de culoare rosie si cei mici le tot invart peste tot. Am gasit aici o mare toleranta si un respect pentru toti participantii din biserica.

Ultima pe care am vazut-o este una speciala. Si ca aspect si ca locatie. Este Biserica Soborul Maicii Domnului si Sfantul Ilie din Limours si este o mica asezare bisericeasca in stil maramuresan. Nu are cum sa nu-ti placa mai ales ca are parte de un cadru de vis. Am trecut rapid prin orasul Limours dar mi-am propus sa revin sa-l vad pe indelete. Am asistat aici la un botez si nu am apucat sa admir decat  pe interior biserica.

Tot cautand ceva dragut pentru o viitoare mireasa din Ineu, am dat peste un blog absolut delicios. Comercializeaza diferite accesorii de par si bijuterii pentru mirese si nu numai.

Mi-a placut povestea lui, faptul ca pune dragoste in fiecare bijuterie vanduta si ca are atata grija de miresele dornice  de un look unic. Va recomand sa vizitati site-ul,  va veti dori o nunta din nou. Eu sigur imi doresc ceva pentru nasitul care se apropie.   Incantarea mea a fost si mai mare cand am descoperit printre pozele de acolo o miresica tare simpatica pe care o puteti citi aici.  Si care a aratat fantatsic .

____________________

Poza preluata de pe www.josephine.ro