Stiu ca mai este timp pana la Craciun dar acest concurs trebuie sa inceapa din timp. Asta pentru ca premiul trebuie valorificat pe data de 22 decembrie 2010.

Am fost invitata aseara la o premiera a Companiei de Teatru Passe-Partout Dan Puric, la un spectacol intitulat “ROMANIA. INCHIS PENTRU INVENTAR“. Desi se anunta o comedie, mie mi s-a parut una din cele mai triste piese pe care le-am vazut in ultimii ani. Nu vreau sa va dezvalui tema, nu vreau sa va spun nimic din ceea ce se petrece pe scena.  Am sa va las sa descoperiti totul pe data de 22 decembrie cand se va juca urmatoarea data, la sala Rapsodia de pe Lipscani.

Pun la dispozitie o invitatie pentru doua persoane la acest spectacol interpretat genial de Dragos Huluba, Eduard Adam si Violeta Huluba.

Va rog doar sa-mi spuneti care este cea mai pregnanta amintire a voastra din epoca comunismului. Sau a parintilor vostri, in caz ca sunteti prea mici pentru a va aminti

Premiul se va acorda prin tragere la sorti si se va anunta in data de 19 decembrie 2010.

Pentru ca tot suntem in postul Craciunului si pentru ca astazi mi-a trimis Valentina un link cu interviuri foarte interesante, m-am gandit ca este potrivita perioada ca sa va prezint un om minunat care exista in Bucuresti. V-am mai povestit despre profesorul doctor Pavel Chirila aici si nu va mai plictisesc cu alte detalii. Il iubesc pe acest om pentru tot ceea ce face, cum gandeste, cum supravietuieste si pentru ajutorul pe care il da atator si atator oameni zi de zi.

Prima parte dintr-o serie de interviuri luate de Sergiu Mihalcea in care ne vorbeste despre aspectele spirituale ale bolilor si despre nostalgia cerului:

Aici puteti vedea toate interviurile.

“Sa-mi spuna mie toti nervosii: cu cine mai ramanem in tara asta, daca pastratorii cei mai pasionati ai limbii si istoriei se grabesc sa plece? Ramanem cu agramatii si cu salariile lor triviale, din televiziuni. Ramanem cu fufele si hotii miliardari, cu cancanurile abjecte, cu impostorii, nesimtitii si curvele recomandate de asociatia libidinosilor profesionisti. Da-l incolo pe Paunescu, da-i incolo pe scriitorii care au murit beti, da-le-ncolo pe cantaretele care se culcau cu cine voiau, lasa ca ramanem noi cu romanii astia simpatici, cu prostimea infecta si cu obraznicaturile, cu escrocii si infumuratii, cu veleitarii penibili.

Da, asta e parerea mea despre domnul Adrian Paunescu, un om plin de slabiciuni, pacate si zvarcoliri, dar un roman care vorbea romaneste, un poet care ne-a lasat cele mai uluitoare versuri, cele mai spectaculoase pasiuni, cei mai din-dragoste-nascuti copii. Eu n-am ce sa-i iert vreodata lui Paunescu, nu ma calific pentru asta, n-am sa las in zece vieti de-ale mele ce-a lasat el in urma sa. N-au decat sa-l urasca in voie toti aceia care cred ca au pus la temelia tarii asteia si altceva decat mucuri de tigara, palavre si vodci.”

Puteti citi articolul integral aici.

Valentina a invitat aseara cateva fete cucuiete la un ceai, briose facute de manutele ei si creativitate. Dupa ce ne-a dat de mancat si baut ne-a pus imaginatia la treaba. Va dati seama ca dupa atatea bunatati nu mai aveam chef de munca dar a trebuit sa ne conformam dupa ce ne-a santajat cu o noua vizita in bucataria ei

Ce a iesit? Unele mai harnice vor ramane in istorie pe peretii gazdei, altele mai lipsite de talent doar s-au prostit cu figurine, culori si hartie.

Lucrarea mea s-a intitulat “O lume mai buna” si sper sa o primesc si sa o inramez pentru hazul nepotilor mei

Cateva fete inimoase (Irina Cordoneanu, Roxana Comsa si Roxana Iliescu) s-au gandit sa faca ceva mai mult decat sa dea un leu unui cersetor la semafor sau in fata unei biserici. Stiu ca asta nu va ajuta prea mult si ca nu este o solutie pe termen lung. Poate nici solutia lor nu este pe termen lung dar sigur poate ajuta mai mult decat o face un banut la un colt de strada.

Dupa modelul cunoscut in Franta, s-au gandit sa ofere o supa calda in aceasta iarna celor nevoiasi. Nevoiasi nu inseamna numai oameni ai strazii. Inseamna cetateni ai acestei tari care traiesc cu mai putin de 400 lei pe luna. Si care sunt in jur de 85.000 numai in Bucuresti.

Eevenimentul a fost lansat aseara la Teatrul Odeon. Au fost prezente personalitati ale capitalei, oameni care au vrut sa ajute si multi voluntari.  Numele este mai mult decat sugestiv si invita pe toata lumea sa ia parte la campanie inceputa.

Campania “Mai Mult Decat 1 leu” este organizata cu sprijinul Directiei de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti si asteapta pe oricine doreste sa-i fie alaturi.

Eu am remarcat-o personal pe Alice Barb, un om de teatru de o extrema caldura si disponibilitate. Nu numai ca mi-a confirmat din prima prezenta in acea seara dar a si venit la fix, a donat si a tinut sa ne ureze tot succesul din lume in acest demers. Oameni ca ea fac ca acesta lume sa fie un pic mai buna.

Update:

Filmulet aici.

Asa a aratat prima pagina a Jurnalului National de astazi:

[...] “Nu am făcut destule împreună. Aşa că, haide, tată, ridică-ţi ochii trişti şi ia-o de la capăt. Te rog să crezi în tine şi în toţi cei care îţi vor binele. Te rog să ai răbdare cu noi şi cu suferinţele fizice. Te rog să vrei să fii din nou puternic. Am nevoie de tine. Nu mai vreau să fie linişte în casă. Vreau să iubesc din nou timpul. Vreau să mă simt în siguranţă. E noiembrie. Nu-mi place toamna, când ţie nu ţi-e bine.”

Tot articolul aici.