Cum va spuneam acum cateva zile, cimitirele din Paris sunt incluse in circuitul turistic al orasului. Aici poti preda copiilor tai o adevarata lectie de istorie si cultura alaturi de alte obiective marcante ale Frantei.

In 2009, cu ocazia altei aniversari romantice am vizitat cel mai mare cimitir al Parisului, Pere Lachaise, deschis inca din anul 1804.  Usor de ajuns la el as spune. Am luat metroul si am coborat la statia cu acelasi nume si am intrat in cel mai cunoscut cimitir din lume care este de fapt un muzeu intr-un parc imens. Daca in Montparnasse ii intalnim pe Ionesco, Brancusi si Cioran, in Pere Lachaise si-a gasit odihna celebrul compozitor roman George Enescu. Asta desi autorul “Rapsodiei” si-a dorit sa fie inmormantat in Tescani, judetul Bacau.   Cine ar fi crezut? Si alaturi de el Elvira Popescu si alti romani nu la fel de cunoscuti: am vazut mormantul unui senator al Romaniei si al Lilianei Lahovary.

In rest,  nume celebre de pe aceste alei ar fi: Rossini, Del Duca, Balzac, Eugene Delacroix, Maria Callas, Oscar Wilde, Edith Piaf, Chopin. Pe sicriul lui Chopin a fost presarat pamant din Polonia, tinut de compozitor ani de zile cat a stat in strainatate. Dupa cativa ani, inima acestuia  a fost zidita in Varsovia, in biserica Sfanta Cruce.

Aici am vazut si mormantul celor doua mari staruri de cinema care au fost casatoriti timp de 34 de ani: Simone Signoret si Yves Montand.

In ultimii ani tot mai multi turisti cauta cu infrigurare mormantul artistului rock Jim Morrison, vocalistul trupei The Doors. Se pare ca inhumarea artistului in acest cimitir a dat mare bataie de cap autoritatilor franceze care au fost nevoite sa angajeze paza din cauza numeroaselor vandalizari ale mormantului.  Primaria a vrut chiar sa mute locul de veci dar a constatat ca fusese inchiriat pe termen nelimitat de catre familie.

Sfatul cel mai important pe care l-am citit si eu este sa cumperi o harta. Nu se poate sa te descurci acolo fara ea, locul este foarte mare si nu poti gasi mormintele care te intereseaza. Si nu costa decat 2 EUR. Si nu ar strica informatii despre cei inmormantati aici. Plus ca viitatorii pot intra pana la ora 16.30 cel tarziu. Se pot cere si tururi ghidate la numarul de telefon 01 40 71 75 60.

Madalinei ii este dor de Bucuresti si de lunile lui frumoase de toamna.  La rugamintea ei nu pot sa nu cedez si sa ii fac o mica surpriza acum la sfarsit de octombrie.  Nu sunt cele mai reusite poze dar promit altele curand. Mada,  frunzele de pe B-dul Unirii:

Stiu ca nu este cea mai vesela tema pentru un post intr-o zi de luni dar eu am fost fascinata de cimitirele existente in Paris. Mi se pare ca fac parte din cultura vasta a acestui oras si ca nu poti intelege complet istoria lui decat strabatand  pasii lasati de marii oameni de cultura sau arta care au trecut pe acolo.

Cand am aniversat trei ani de la casatorie am vazut primul cimitir, celebrul Montparnasse din cartierul cu acelasi nume. Daca o iei pe bulevardul Edgar Quinet nu ai cum sa ratezi intrarea in acest loc linistit. Poti lua o harta de la chioscurile de ziare din zona sau intrarea in cimitir.  Asa te poti orienta mai bine si gasi mormintele celebre fara sa-l cauti o ora intreaga pe Cioran, asa cum am patit eu. Dupa o vizita la Sacre Coeur si o cafea pe strazile din Montmartre esti tocmai pregatit pentru  a explora frumosul cartier al artistilor.

In Montparnasse sunt cei trei romani celebri: Cioran, Brancusi si Ionesco. M-a incercat un cumplit sentiment de tristete sa vad cum oamenii vin sa le puna o floare in Paris si nu s-a putut face asta in pe pamantul tarii lor.

Singura lucrare in aer liber a lui Brancusi se gaseste aici. Se intituleaza “Sarutul” si a fost ridicata in 1910 la cererea familiei Rachevskaia pentru a infrumuseta mormantul fiicei lor Tatiana care s-a sinucis din dragoste.

Cioran a scris cinci mari carti in limba romana, el devenind  totusi celebru la Paris cu scrieri in limba franceza. La moartea sa, a fost depus in acest cimitir alaturi de Simone Boue, partenera lui de viata care s-a inecat in Oceanul Atlantic la numai un an de la disparitia filozofului roman. Cioran nu are in Romania nicio casa memeoriala sau muzeu.

Mormantul lui Ionesco este de o simplitate formidabila. Un bilet in limba romana este lasat alaturi de cateva flori proaspete.  Semn ca turistii romani nu uita sa treaca pe aici.

Va urma marele cimitir al Parisului, Pere Lachaise .

“Chiar ma gandesc ce gust or avea vacantele pe care le planuiesti tu acum. Ce metode aplici, daca nu mai beneficiezi de imaginatia mea si de flerul meu pentru destinatii minunate si locuri secrete, stiute de calatori de nisa. Mi te imaginez cand te bagi in pat si nimeni nu-si pune un picior mic peste gamba ta, ca o promisiune de somn bun, la adapost de orice. Oare mai dormi, tu?

Ma intreb cum or fi Craciunurile tale. Cu ce ochi te uiti la brazi puchinosi sau ficusi de apartament ce primesc temporar o funda rosie si cu asta basta. Mi-e greu sa cred ca ai pe cineva entuziast alaturi, la fel de entuziast ca mine, care te roaga sa-i alegi cei mai inalti si mai stufosi brazi din oras. Ma intreb cum poti sa mai accepti drept cadou un pulover pe gat, cand eu ti-am pus sub pom lumea intreaga. Probabil ca ea, daca exista, vrea in pom beculete, si nu lumanari adevarate, ca sa nu cumva sa ia casa foc.” (Sana Nicolau)

Puteti citi intreg articolul aici.

“Diferenta  dintre un credincios si un necredincios nu e ca unul e mai bun ca altul. Sunt cazuri in care ateii se poarta crestineste si invers. Diferenta  e de cum comunica ei cu Divinitatea. Unii cred ca ce li se intampla in viata tine  de intamplare, coincidenta, ceilalti- tot ce li se intampla e un mesaj de la Dumnezeu.”

(Mihai Dinu, profesor Facultatea de Litere Bucuresti)

Vulpoiul mi-a facut o surpriza la cei 30 si… de ani impliniti si m-a dus la concertul Cesariei Evora din Bucuresti. Luni seara Sala Palatului a fost la propriu asaltata de admiratori ai “divei desculte” cum este numita Cesaria. Ea se afla mereu fara pantofi pe orice scena in semn de solidaritate cu oamenii saraci din Insula Capului Verde.

Intrarea in Sala Palatului. Primim trandafiri rosii la intrare. Oamenii se aseaza pe scaune si asteapta cateva minute de rai. Intra Cesaria incet. Lumea se ridica in picioare si aplauda. Si aplauda. Si aplauda. Si ea nu apuca nici sa apropie microfonul de gura.

Incepe sa cante. Simplu, fara introducere, fara sa se miste. Lumea nici nu respira. Asculta emotionata. Jumatatea concertului. Diva tuseste. La inceput discret, incerca sa duca melodia la sfarsit. La fiecare acces de tuse, lume se ridica si aplauda. Iti dau lacrimile. Ia o pauza. Se aseaza la masuta obisnuita si fumeaza o tigara.  Nepotrivita pentru toate afectiunile grave de care sufera. Nu-i pasa, isi va trai viata pana la final asa cum doreste.

Concertul se termina mai repede decat trebuia. Lumea aplauda si cere un bis. Aproape ti se face mila de efortul pe care il depune. Dar nu dezamageste. “Besame Mucho” ne lasa pe toti fara grai. Lumea vine in fata scenei si ii daruieste ei trandafirii primiti la intrare.

Ora 21.45. Iesim toti din sala fara cuvinte. Emotionati, unii tristi dar sigur plini de muzica ei. De calitate.

Scriu pentru prima oara o parere despre o carte pe care nu am terminat-o inca. De fapt, de-abia am inceput-o si o pot recomanda. Daca ma gandesc bine, puteam sa va indrum sa o cititi dinainte de a o cumpara. Stiam ca o scriere a lui Augustin Buzura nu are cum sa fie decat buna, grava si lucida. Daca ati citit “Recviem despre nebuni si bestii” si v-a placut, “Raport asupra singuratatii” nu va dezamagi pe nimeni.

Este o carte diferita de altele ale marelui scriitor, este un raport psihologic asupra vietii si mortii, asupra batranetii si a neajunsurilor pe care le aduce.  Cum spune insusi autorul este “despre istorie si trecerea timpului, mai mult despre moarte, decat despre viata“.
Mi-am cumparat cartea saptamana trecuta, intr-o perioada extrem de aglomerata. Trebuia musai sa ma concentrez spre studiul altor “opere” mai putin sentimentale si am simtit o mare tristete ca nu pot savura “Raportul” zi si noapte. Daca nu aveam ceva important de invatat cred ca in doua zile nu ma dezlipeam de carte. Am citit aproximativ 45 de pagini in putinele clipe de relaxare si parca ma dureau paginile parcurse, cuvintele citite. De-abia astept sa vina cele doua zile fara treaba pe care sa i le dedic lui Buzura in intregime. Sau mie de fapt.

“[...] Fireste, creasta aceasta nu este singurul meu esec; nici cel mai dureros; daca il compar cu tot ce e in urma, ar trebui sa-l trec la rubrica esecuri fara importanta, fiind, poate, cel mai neinsemnat din ceea ce s-ar putea numi viata. Viata mea. Vreau sa escaladez Marginea Vietii tocmai pentru ca, la varsta mea, tentativa pare chiar mai imposibila decat iti ingaduie logica sa accepti. Dar ma incapatanez sa cred ca, in fine, voi reusi macar o victorie… Caci viata nu poate fi repetata… Oricum, voi putea fi gasit undeva pe traseu sau, chiar acolo, sus, unde voi ramane in asteptare pana va veni vreun sfant. Oricare. Si poate ca el ma elibera de cateva obsesii: de ce atatea esecuri? De ce atata singuratate? Si, mai ales, de ce, in partea noastra de lume, ne este dat sa traim in durere, spaima si umilinta?” (Augustin Buzura)

Ieri am participat la o conferinta despre Social Media in Romania organizata de cei de la Evensys.  Foarte bun evenimentul, cu vorbitori pe masura. I-am ascultat si am invatat despre promovarea prin facebook, twitter, bloguri si forumuri, despre cum sa vorbim cu utilizatorii nostri, reguli de bun simt in online si proiecte de succes. Am inteles cele 10 greseli pe care le fac companiile care se promoveaza pe canalele media si cum trebuie sa invete marile branduri sa vorbeasca prieteneste cu utilizatorii.

Facebook-ul a avut o sectiune dedicata si am inteles toti cat de multi utilizatori tineri are si cat de bun este pentru a intra in contact cu alti oameni, pentru a gasi informatii utile si pentru a-ti promoa serviciile sau bunurile.  Se pare ca jumatate din cei sub 23 de ani au un cont pe facebook. Sigur vom mai auzi de acest canal media si in viitor. Ce mi se pare mie trist este ca lumea pare a se muta destul de mult in acest loc care nu este tocmai asa intim, ca alearga dupa “like-uri” si uita de adevaratul scop al lui.  Nu se poate compara facebook-ul cu alte canale de comunicare dar mi se pare trist sa vorbesti cu amicii tai vechi doar pe FB, sa le urezi la multi ani tot acolo, sa uiti de o intalnire adevarata sau un telefon. Facebook-ul castiga tot mai multi adepti dar cred ca trebuie folosit la adevarata lui capacitate si pentru ceea ce poate face el cel mai bine.

Cei interesati de astfel de evenimente sunt invitati si saptamana viitoare, de data asta sa ascultam femeile din web-ul romanesc. Desi vor fi  si vorbitori barbati, conferinta este dedicata sexului frumos care a patruns in lumea asta. Women on Web va avea loc pe data de 14 octombrie incepand cu ora 14 la  hotelul Radissoon.

Acum vreo luna am reusit sa stabilesc o intalnire cu Cezar Dumitru, cunoscut peste tot drept Imperator. Este un om care a calatorit in 76 de tari, un pasionat de istorie si fotbal. Si mai ales un om care mananca turism pe paine. A fost o adevarata placere sa stau de vorba cu el si sa-i pun tot felul de intrebari care ne pot ajuta pe toti:

“Cate tari ai vizitat pana acum ?
76 de tari.
Tii o lista cu ceea ce ai vazut si ceea ce planuiesti sa vezi in viitor?
Am o lista cu locurile in care am fost si un soi de lista cu locurile unde chiar as vrea sa ajung candva. Dar daca pica sa vad si altceva in afara listelor nu ratez oportunitatea.
Anul trecut ma gandeam sa ma duc in Ucraina, Islanda si in Liban. De fapt am ajuns in Rusia, Georgia, Letonia si acum in octombrie in Kazahstan si Uzbekistan.
Ultima calatorie a fost…
Ucraina dar eu lucrez partial in Ucraina, la Kiev. Practic ultima calatorie a fost cam asa: am fost un week-end la Cernauti cu trenul, Hotin, Camenita si apoi la Kiev. Ultima oara inainte de asta am fost o saptamana in Georgia.

Am vazut pe blogul tau ca oamenii sunt curiosi de unde ai bani pentru atatea calatorii sau cum te descurci cu timpul.
Ce m-a ajutat foarte mult este ca am calatorit in interes de serviciu si m-a ajutat sa conectez niste delegatii cu vizitare. Cand eram plecat mult timp profitam de zilele libere si vizitam tot. Pana acum vreo doi ani acumulam mile prin programele de fidelizare ale companiilor aeriene si zburam gratuit de multe ori.

Daca de exemplu zbori in tari mai indepartate, de multe ori drumul te costa cel mai mult, in rest este foarte ieftin. Anul trecut am fost in Bucuresti-Budapesta, Budapesta-Amsterdam, Amsterdam- Hong-Kong, Hong-Kong - Kuala Lumpur si m-a costat 120 de EUR + milele acumulate.

In rest, din salariu. Si avand un oarecare bagaj de informatii despre cum poti sa calatoresti mai ieftin, caut destul de mult cele mai bune variante.

Iti amintesti prima ta iesire in lume? Care a fost tara pe care ai vazut-o prima oara ?
Olanda, am plecat la bursa pe 1 septembrie 1991. A fost prima mea iesire si un mare soc. Diferenta de atunci intre Romania si Europa Occidentala era imensa. In primul supermarket am stat cred ca vreo trei ore .

Puteti citi restul interviului aici.

Am vazut aseara Wall Street II si pe Michael Douglas intr-un rol foarte bun.  Il joaca pe Gordon Gekko, un magnat financiar care ne spune cu nonsalanta ca “cel mai important in viata nu sunt banii, ci timpul“. Parca nici nu se putea filmul asta fara el, i s-a potrivit manusa. Este un film despre bani, indici bursieri, criza economica, banci si despre lacomie.  Desi am vazut pe pielea noastra multe dintre lucrurile relatate in film, parca tot ramai surprins in timpul lui. De discurs, de cum ti se explica si de cum iti dai seama de greseli.

Ne invata Gekko si ca “Lacomia este buna. Acum este si legala” si ne spune cum ne-am afundat toti in datorii: “Lacomia il face pe barmanul meu sa-si ia trei case fara sa si le permita. ” Si ne explica cum se inghesuiau americanii la credite sau cum isi ipotecau casele ca sa aiba bani de mers la mall sau sa cumpere diamante.

Este un film cu happy end, ca doar este american. Dar este real si macar pentru interpretarea lui Douglas merita vazut.