Credeti sau ati crezut vreodata in asa ceva? Daca ma intrebati pe mine acum 5 ani as fi ras de orice tentativa de genul asta. Nu credeam in oameni cunoscuti pe internet iar povestile romantice nascute la o tastatura si un monitor mi se pareau niste gesturi disperate ale unor oameni care aveau prea mult timp liber.
A venit epoca Miresici si toata teoria mea “desteapta” s-a dus de rapa. Am cunoscut acolo fete extraordinare, oameni destepti, calzi si de la care am invatat in fiecare zi ceva nou. Am devenit mai toleranta si mai deschisa catre orice. Le-am si cunoscut pe multe dintre ele ulterior si pastram in continuare legatura care s-a facut mai puternica.
Pe Bianca am cunoscut-o pe Plimbarici, urmand ca apoi sa ne urmarim blogurile reciproc. I-am citit cu nesat povestile din Montpellier, am asteptat sa revina in Romania, am vorbit ore intregi pe messenger si in fiecare zi descopeream multe lucruri in comun. Nascuta toamna, cu o pasiune pentru Franta si Paris, o iubitoare de calatorii si carti, o filozoafa cu acte, Bianca mi-a devenit prietena. Atat de mult incat i-am acceptat invitatia de a o vizita, pe ea si Clujul ei mult iubit. Nici acum nu-mi explic cum am facut asta, a fost prima data cand mergeam la cineva pe care nu il cunosteam personal. Recunosc ca mi-a fost frica. De mine, de ea, de sotii nostri care nu vorbisera niciodata.
Toate temerile mele s-au spulberat in autogara din Cluj. Bianca era acolo si ma astepta cu zambetul ei celebru din poze. Parca ne cunosteam de cand lumea. Au urmat doua zile frumoase in care a avut grija de noi in fiecare minut. Ne-a aratat orasul ei, am vorbit, ne-am uitat la poze si ne minunam de faptul ca in sfarsit ne vedem. Era ca o poveste de dragoste implinita.
Da, exista prietenie pe internet. Si daca se completeaza si cu ceva real, este o prietenie adevarata.
Daaaa… ce bine ca ne-am vazut si ce bine ca ne-am placut si in realitate. Adevarul e ca nici eu nu prea credeam ca poti intalni virtual pe cineva cu care sa te potrivesti pe bune, de altfel nici nu am intalnit pana acum, pana la tine (mai stiu oameni pe net, pe bloguri, care mi se par misto, dar cu care nu prea am vorbit si nici nu m-am vazut).
Ma bucur enorm ca ne-am cunoscut, ca am avut prilejul sa ne simtim bine doua zile (putine, putine..), sa discutam si sa sudam o relatie pe care am construit-o de la distanta.
Va pupam si va mai asteptam (Oricand, oricum numai sa veniti!!!)
În plus tot mai mult ma gandesc sa venim in februarie la Bucuresti
Stii tu…
Cu multi ani in urma nici eu nu as fi crezut asta, dar in timp am cunoscut asa multi oameni valorosi si dragi. Chiar am niste prieteni foarte buni din Bg pe care ii cunoscusem datorita blogului.
:) Daca eram pe Facebook, dadeam un Like acestui post.
Dar asa, las un comentariu sa iti spun ca ma bucur mult ca v-ati intalnit si ca ati transformat in prietenie ceea ce ati inceput pe internet