Mereu mi-a placut acest loc. Avea ceva special, poate si datorita faptului ca este cea mai veche statiune din tara si cea mai inalta (fapt aflat de curand). Aici am vazut acum 5 ani mormantul lui Constantin Noica si casa memoriala. Filozoful si-a petrecut aici ultimii ani din viata, infiintand si ceea ce avea sa se numeasca Scoala de la Paltinis. Am mai fost de doua ori pe drumul ce leaga Sibiul de statiune si peisajul care se desfasoara pe cele doua parti ale soselei merita orice osteneala. Dar doar atat, din pacate.

Statiunea nu mai are nimic, nici turisti, nici locuri de cazare civilizate, nici facilitati. Acum cinci ani imi amintesc cu drag de o plimbare cu bicicleta inchiriata. Nu mai exista acum nimic. Daca vrei sa nu mori de plictiseala poti doar sa faci trasee montane de o frumusete uimitoare. Daca nu esti foarte sportiv, esti condamnat la stat pe singura terasa care arata mai normal.

Am fost trista inca de cand am intrat in statiune. Turistii lipseau cu desavarsire desi era luna iulie si la munte se aflau atunci muli oameni doritori de un aer curat. Se vedeau doar cativa impatimiti ai muntelui si cativa rataciti ca si noi. Poate ii aducea acolo acelasi sentiment de nostalgie din tinerete ca si in cazul nostru. Telescaunul nu functiona si practic nu se intampla nimic. Singurul lucru care nu a tradat timul a fost padurea. Si peisajul. A ramas la fel ca intotdeauna. Totul este verde,  mirosul de brad te intoarce la ceva ce nu poti defini si ceea ce vezi parca vrea sa-ti spele ranile lasate de pragina vremurilor.

De Noica mai aminteste o inscriptie intr-un geam murdar al unei gherete care vinde carti. Si doua carti prafuite  stau la vanzare. Si daca cumva ai vrea sa cumperi ceva din statiunea lui, lipseste cu desavarsire vanzatoarea. O lasi balta si te urci in masina vrand parca sa iesi cat mai repede din atmosfera care te apasa sfasietor.

Recomand insa neaparat drumul pana acolo si pensiunile care se afla pe acest drum. La 15 km de Sibiu incep sa curga pensiuni pe ambele parti ale soselei. Pensiuni de 5 stele care parca vor sa-ti spele lacrimile lasate de o veche iubire. Cand am intrat in Pensiunea Mai am inteles unde au disparut turistii mei din Paltinis. Erau toti adunati in locuri ca astea, care aveau piscina, sezlonguri, mancare extraordinara, restaurante cochete si camere foarte primitoare. Un loc de relaxare unde nu aveai cum sa te plictisesti.

Paltinisul a murit si ma intreb daca va mai fi vreodata ceea ce a fost?

Alte posturi

• "Asta nu e Romania NOASTRA !"
  "De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in ac...
• Florenta, orasul cochet al Italiei!
  Am fost in 2007 pentru prima data in Florenta. A fost nevoie doar de o singura z...
• Ceva fantastic
  Londra, muzica clasica, orchestra, oameni, viata si traire. Toate aici: ...