M-am gandit sa inaugurez o noua rubrica incepand de lunea asta: vorbe de duh culese de-a lungul timpului. Daca or sa va placa voi continua toata vara acesta rubrica. Incepem cu o pilda din Patericul Egiptean:

"Cica era un batran vazator cu mintea si s-a intamplat ca el, odata, sa sada cu mai multi frati la masa si, cand mancau ei, lua aminte batranul cu duhul si vedea ca unii mananca miere, altii paine, iar altii baliga. Si se minuna si se ruga lui Dumnezeu, zicand: Doamne, descopera-mi taina aceasta, ca aceleasi bucate fiind puse pe masa inaintea tuturor, cand manaca se vad asa schimbate.

Si i-a venit lui glas de sus, zicand: Cei ce mananca miere sunt cei ce cu frica, cu cutremur si cu bucurie duhovniceasca sed la masa si neincetat se roaga si rugaciunea lor  ca tamaia se suie la Dumnezeu. Cei ce mananca paine sunt cei ce multumesc pentru impartasirea celor daruite de la Dumnezeu, iar cei ce mananca baliga sunt cei care cartesc si zic: Aceasta este buna, aceasta este putreda [...]".

In aceasta dupa-amiaza am primit o invitatie la un eveniment care va avea loc pe data de 19 iunie la ora 11. Szoby Cseh se ocupa de mult timp de niste copii cu probleme, proveniti din familii dezorganizate, cu handicap fizic sau psihic, a incercat si a si reusit sa-i transforme in cu totul altceva. Le-a dat incredere in ei, i-a ajutat sa se iubesca si sa vada viata la alte dimensiuni.

Programul Gladiator este unic in Romania si se pare ca a dat rezultate extraordinare. Daca vreti sa vedeti despre ce este vorba, daca vreti sa faceti o mica donatie pentru acest eveniment, Szoby va asteapta impreuna cu copiii lui aici.

Am vazut aseara impreuna cu fetele Sex and the City. Asteptam partea a doua inca de cand s-a terminat cea dintai si a meritat asteptarea. Ma uit pe site-urile de afara de vreo doua luni sa vad cand apare si la noi si m-am chinuit doua zile sa fac rezervare. Si asta  a meritat, acest film nu este de vazut acasa, trebuie sa mergeti la cinematograf. Acolo puteti rade impreuna cu sala intreaga, puteti sa va minunati de ceea ce vedeti si puteti sa va doriti impreuna cu sala intreaga sa ajungeti in Abu Dhabi.

Filmul este glamour, este plin de lux si opulenta, este sexy si  totusi plin de invataturi. Cele mai mari firme de fashion au platit publicitate in aceasta serie si asta se vede in fiecare scena. Si, cum spunea o prietena de-a mea, dupa ce vezi Sex and the City ai impresia ca te-ai uitat o luna intreaga la reviste de moda. Si mai ai o singura dorinta dupa cele aproape doua ore de vizionat: sa iesi in oras la un cocktail mare si frumos si sa ajungi acasa ca sa te imbraci intr-o lenjerie foarte sexy.

Nu va povestesc ce se intampla, va las sa fiti uimite. Va spun doar ca Samantha este fenomenala chiar si la cei 52 de ani din film si va va face sa radeti minute intregi.

Va recomand sa va luati prietenele de mana si sa nu ratati o seara excelenta! Puteti apoi sa mergeti si cu sotii/prietenii: ca sa le aratati ce isi doreste pana la urma fiecare femeie .

Aseara ma intreba Vulpoiul care dintre calatoriile noastre mi s-a parut cea mai impresionanta sau in care nu credeam ca voi ajunge. Fara sa stau pe ganduri am raspuns ca Londra. M-am mai gandit un pic si tot Londra mi-a iesit.

Desi visam de mica sa vad Parisul, sa-l simt, sa-l miros, nu credeam vreodata ca voi ajunge la Londra. Mi se parea ca este un loc mai departatat, mai scump si mai greu de atins. Mai contribuiau la asta si cei din jur care aveau doua mai probleme: ca ploua mereu si ca este extrem de scump.  Printr-o decizie de moment si o oferta foarte buna de la WizzAir am ajuns si cele doua probleme au ajuns de fapt niste mituri. Nu ploua tot timpul si nu este atat de scump.

Am stat 5 zile si a plouat. Dar nu m-a deranjat deloc. In primul rand pentru ca acolo ploaie nu inseamna stropi de dimineata pana seara si in al doilea rand, dupa o ploaie de 10 minute iesea un soare care te facea sa uiti de toate. Am prins o zi in care am experimentat toate fenomenele posibile: soare, ploaie apoi, lapovita pentru 10 minute, vant si apoi iar un soare care te facea sa ramai doar in tricou. Mi-a placut, nu cred ca apuci sa te plictisesti de vreme in orasul asta.

In  legatura cu preturile, nu este atat de rau. Daca gasiti bilete de avion la vreo companie low-cost, puteti ajunge in Londra cu 100-200 EUR/ persoana. Cazarea este un pic mai scumpa decat in alte orase europene dar nu exagerat. Noi am platiti 90 lire/noapte intr-un hotel nou, dragut si situat intr-un cartier linistit al orasului. In legatura cu mancarea nu mi s-a parut ca este scump, la fel si bautura (1.5-2 lire/cafeaua).  Trebuie sa aveti in schimb bani pentru  obiectivele turistice, preturile sunt destul de mari.

In rest, Londra este fascinanta. Aici am vazut cele mai frumoase cladiri din lume, cele mai ingrijite strazi, pub-uri, bere multa si oameni foarte eleganti. Am fost pe urmele printesei Diana, a casei regale, m-a impresionat Catedrala Westminster Abbey si nu in ultimul rand Palatul Buckingham.  Londra nu poate fi vazuta in 5 zile, cred ca trebuie sa stai vreo doua saptamani ca sa o simti si sa o vezi pe toata.  Dar va recomand macar o zi in acest loc fascinant, veti dori sa va intoarceti.

Cand aveam 16 ani si stateam pana dimineata sa citesc cate o carte care era absolut fantastica.

Cand aveam un caiet langa mine in care-mi notam pasaje intregi din cartile vietii mele.

Cand am descoperit-o prima data pe Ileana Vulpescu si am crezut ca nu exista ceva mai bun pe lumea asta.

Cand credeam ca mai am o vesnicie pana la 30 de ani.

Cand aveam timp sa ma gandesc la la nemurirea sufletului pana in zori fara sa ma simt vinovata.

Cand citeam mai mult, mai profund si mai ales de placere.

Cand ma vedeam cu prietena mea si nu ne ajungeau 5-6 ore pentru a discuta ce se intamplase… ieri.

Cand nici nu concepeam sa plec din tara mea.

Cand parintii imi erau tineri si nu pareau a imbatrani vreodata.

Cand nu descoperisem e-mail-ul si scriam scrisori. Si primeam.

Cand stiam ca timpul va trece dar nu-l simteam.

Cand ascultam mai multa muzica.

Cand visam mai mult.

Desi il aveam de mult timp pe lista, filmul acesta minunat l-am vazut de-abia astazi. M-am recompensat cu el dupa o zi intreaga de treburi administrative. A fost alegerea perfecta pentru o sambata seara: un film frumos, romantic, trist, un film de vacanta si o dragoste platonica. Povestea se desfasoara in orasul Cairo intre Juliette, o ziarista din America trecuta de prima tinerete, venita in Egipt pentru a petrece un concediu impreuna cu sotul. Acesta este retinut mai multe zile in Gaza, unde lucra pentru ONU si se afla intr-o misiune de pace.

Plictisindu-se atata timp singura in hotel, Juliette iese sa exploreze orasul, prilej cu care regizoarea canadiana Ruba Nadda ne arata fumusetea acestuia, tristetea femeilor sarace  si fara educatie care muncesc de la 9-10 ani doar pentru a avea bani de nunta, o cultura total diferita de cea europeana si traditiile la care trebuie sa se adapteze. In toate aceste zile este ajutata sa viziteze orasul de catre Tareq, un prieten fermecator si inteligent de-al sotului. Este lesne de inteles ca intre cei doi va exista o apropiere, dar una extrem de subtila, de trista si de pasionala. Asta pentru ca Juliette nu-si inselase niciodata sotul iar Tareq isi exprimase foarte clar opinia conform careia fidelitatea si increderea fata de partener sunt esentiale in viata.  Filmul este trist desi cei doi fac totul ca la carte si nu cedeaza ispitei de a avea o aventura. Desi parca ti-ai dori ca asta sa se intample. Si cand parca ar ceda, cand privirile si mainile par a uita de tot ceea ce credeau si respectau, apare sotul si iti raman intiparite in minte privirile disperate a celor doi care isi iau la revedere.

La sfarsitul filmului ma gandeam doar la urmatorul aspect: ce este oare mai mult de condamnat: sa-si inseli fizic partenerul de viata sau sa te plimbi cu altul pe strazi, sa-ti doresti sa il saruti, sa te gandesti numai la el, sa uiti astfel de cel langa care esti de 20 de ani si totusi sa nu o faci? O face asta mai putin vinovata?  Este oare de ajuns ca fizic nu s-a intamplat nimic  sau a inselat din momentul in care Juliette a vazut pentru prima oara piramidele cu Tareq desi ii promisese sotului ca le vor vedea impreuna? 

Bianca mi-a pasat o noua leapsa, trebuie sa vorbesc despre seriale pe pe care le-am urmarit sau pe care le urmaresc.

Am sa incep cu cele pe care le umaresc si care imi plac mult in prezent:

1. Dr. House. Il ador, este inteligent, arogant si cu mult umor. Il am pe DVD dar inca il urmaresc la TVR. Vreau sa simt acea asteptare din fiecare zi de joi si bucuria de a-l urmari.

2. Grey`s Anatomy. Este dulce, mai cald decat House, plin de situatii nepreavazute, spitale, doctori carora le pasa de pacienti si de multa dragoste.

3. Un serial care mi-a placut mult a fost Sex and the City. Am vazut si prima parte a filmului intr-o seara cu fetele si acum vanez sa rezerv locuri pentru  a doua parte.

4. De curand  am urmarit The perfect wife pe Hallmark. Un serial cu avocati si cu Chris Noth intr-un rol principal (iubitul lui Carry din Sex and the City).

5. Inca de acum 15 ani am urmarit Tanar si nelinistit. Si acum ma mai uit cateodata la cate un episod doar ca sa-mi aduc aminte de  acea perioada. Se spune ca este serialul care nu mai moare .

6. Dr. Quinn m-a facinant in trecut si sporadic am mai urmarit: Sunset Beach, 7th Heaven, Beverly Hills. Am  pe lista pentru viitor: 24 si Prison Break.

Sunt curioasa care sunt serialele de suflet ale  Irinei,  Madalinei,   Ioanei si Oanei.

Si pentru ca am scapat de bilanturi, m-am relaxat cu putina bucatarie . Ce poate relaxa mintea unui om decat putina munca fizica? Asa ca, m-am apucat de curatenie si de facut sirop. In fiecare luna iunie fac dulceata de capsuni si visine. Imi plac cele doua numai facute in casa si am o mare placere in a le pregati.

Anul acesta am decis sa fac sirop la indemnul unei doamne foarte dragute care m-a invatat retetea si m-a asigurat ca e foarte simplu de facut . Asa ca, am cumparat capsuni din alea adevarate, de gradina, cu miros culoare si gust si mi-au iesit trei sticle de sirop. M-am laudat pana si soacrei trimitandu-i una dintre ele. Cine mai vrea?  Reteta .

Irina a avut astazi primul ei vernisaj si a debutat cu o lucrare care simbolizeaza doua componente esentiale din existenta noastra: viata si moartea.   Am fost alaturi de ea si de colegii de la Cursul de Arte Plastice organizat la Cercul Militar National. M-am bucurat sa  vad ca pe o ploaie asa mare multa lumea s-a inghesuit la un bucatica de cultura. Le doresc proaspetilor absolventi ca asta sa fie prima din multele expozitii  care vor urma. Si daca vreti sa le vedeti lucrarile sau sunteti in drum spre Cismigiu, opriti-va la Cercul Militar pana pe data de 13 iunie. 

Mi-a ramas in suflet expresia ochilor  din acest  tablou si felicit autorul pentru inspiratie.

Azi e ziua mea . Stiu, nu mai sunt de mult timp copil dar am hotarat acum cativa ani ca de 1 iunie este si ziua mea. Pana cand? Pana voi avea si eu copil. Atunci se va transforma in ziua lui si eu ma voi bucura de ziua mamei .

Pacat ca nu e o zi cu soare puternic. Dar, cum am scapat de bilanturile mele groaznice, ma voi bucura de ziua asta. Voi manca o prajitura si m-as bucura de niste desene animate. Dar nici macar nu stiu care sunt preferatele mele (inca nu m-am hotarat) va anunt diseara ce am vazut.

La multi anit tuturor copiilor si celor care se simt asa!