Am vazut  "Love actually" de vreo 5 ori si l-as mai vedea de inca atatea ori. Am lacrimat la el, am ras, am ascultat o muzica superba (asa am descoperit-o pe Joni Mitchell) si de fiecare data mi-a placut.  Ascultand albumul, mi-am amitit astazi de scena mea favorita din film:

Concurs

V-am povestit mereu si mereu despre Camino si Veronica Dragoi. Pentru ca am vorbit cu ea si am descoperit o persoana minunata, i-am cerut pentru cineva (nu stiu cine) un autograf. I-am spus ca vreau ca si altii sa ii descopere cartea si experienta. Si am rugat-o sa-mi dea un autograf pentru mine si unul pentru un(o) norocos (a).

Va invit la un concurs la care puteti castiga prin tragere la sorti cartea "Camino, o calatorie care mi-a schimbat viata".  Si pentru ca Veronica nu stia cine va castiga cartea, a scris o dedicatie foarte frumoasa: "Cu convingerea ca nimic nu este intamplator". 

Si eu cred cu toata fiinta ca nimic nu este intamplator in viata.  De aceea va rog sa-mi scrieti aici de ce va place sa calatoriti si de ce va doriti aceasta carte pana pe data de 25 aprilie si puteti castiga premiul. Mult succes .

"Fericit esti pelerinule pentru ca ai descoperit ca adevaratul drum incepe dupa ce l-ai terminat!"

(Din cele 10 fericiri ale pelerinului)

Va povesteam aici despre cartea Veronicai Dragoi  "Camino". Dupa citirea cartii nu m-am putut opri sa ma gandesc la acest pelerinaj crestin si la cat de interesant si provocator ar fi sa reusesc si eu asa ceva. M-a fascinat cartea si mi-am comandat altele doua care exista in Romania pe tema asta. Va povestesc in alt post despre ele.

Cum spuneam, dupa carte am participat la intalnirea iubitorilor de Camino care a avut loc pe 27 martie si nu mi-a parut rau nicio clipa. Au venit si ne-au vorbit oameni  extraordinari care au parcurs acest drum lung de aproape 900 de km, unii chiar de doua, trei ori.

Ne-au incantat cu povesti:

1. Veronica Dragoi care parca vorbea pentru mine si pentru cei asemenea mie si care a fost de doua ori. Prima data singura pe Camino francez si a doua oara pe cel portughez cu verisoara care implinea 18 ani si care a primit astfel un cadou extraordinar.

2. Ion Nicolae, un profesor de geografie care a parcurs Camino pe jos de patru ori. Cu sotia.

3. Richard Reese, un olandez care locuieste in Romania si care a fost impreuna cu doi prieteni, parcurgand acest drum cu bicicletele. Desi initial credeam ca este usor, de la el am realizat ca este mai bine pe jos de parcurs acest drum decat pe biciclete. Dar ne-a impartasit sfaturi foarte bune si utile: de unde putem inchiria bicicleta, ca ne costa in jur de 140 EUR cu tot cu echipament si ca acestea ne sunt livrate oriunde in Spania, ca dopurile de urechi sunt esentiale pe drum si ca oricine poate face acest drum.

4. Ramona Venturini care m-a facut sa-mi dea lacrimile la sfarsit. Si nu m-am mirat cand am vazut pe scaunele de langa mine alti oameni cu lacrimi in ochi. Acest personaj mic de statura dar cu o voce extrem de calda si de vibranta a incheiat in lacrimi si aplauze un eveniment extrem de bine organizat.

Sa va mai spun ca pelerinajul spre Santiago de Compostela a fost facut de multe celebritati ale lumii printre care: Paulo Coelho, Anthony Quinn si Papa Ioan Paul II? Sau ca pe Papa Ioan Paul II il astepta o mare de oameni in Compostela si ca aici a strigat celebrele cuvinte "Nu va fie frica!", cuvinte care au contribuit  la daramarea comunismului incepand cu Polonia?

Am vorbit cu Veronica si mi-a dat un autograf pe cartea care mi-a schimbat parerea despre mine, despre ce vreau de la viata sau ce nu vreau.  A fost o dupa-amiaza interesanta si extrem de bogata. Pentru cei interesati, gasiti mai multe amanunte aici.

Acesta nu este un mesaj publicitar ci unul venit dintr-o surpriza mare pe care am avut-o astazi vizitand Parcul Copiilor de langa Vacaresti, sectorul 4.

Imi spusese de el mama care isi petrece diminetile cu nepotelul in acest parc si il vazusem si eu din masina. Dar nu am vazut nimic pana astazi. Are in jur de 100.000 mp care arata ca in Vest. Este plin de alei pavate, bancute facute din bani publici si din sponsorizari. Este parc foarte bine iluminat, pazit tot timpul, unde gasesti toalete publice (lucru extrem de important intr-un spatiu verde asa mare) si cosuri de gunoi la tot pasul. Asa se si explica curatenia exemplara de aici. Am cautat si nu am gasit nicio hartie aruncata pe jos.

Mama imi spusese ca aici voi gasi ceva ce admirasem foarte mult anul trecut in Madrid: spatii pentru gimnastica adultilor. Am fost destul de sceptica ca voi gasi mai mult de doua biciclete eventual. Surpriza, o mare parte a parcului este plina de tot felul de instrumente care mai de care mai bune: biciclete, piste de alergare, aparate pentru maini, pentru picioare si ponei. Peste toate astea, am avut placerea sa vad ca aici se vand sucuri de fructe proaspete, nu am gasit bauturi carbogazoase sau alte mancaruri nesanatoase.

Pare a fi un loc unic in peisajul capitalei noastre. Asta a demonstrat-o si imensa "cantitate" de copii pe metru patrat . Era plin si am vazut acolo bucurandu-se copii de toate varstele. Las cateva poze sa vorbeasca de la sine:

Daca iubiti Franta ca si mine, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".

Daca sunteti gurmanzi ca si mine, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".

Daca  va place mult Parisul ca si mie, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".

Daca va plac pietele ca si mie, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".

Daca blogul pe care il aveti v-a schimbat asa ca si pe mine, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".

Daca va place Meryl Streep ca si mie, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".

 Am descoperit un film fascinant despre arta de a gati frantuzeste, despre dragostea pentru Paris, despre iubire,  despre bucatarie si cum sa faci din asta o pasiune. La sfarsit va mai spun doar ca tot filmul este o poveste reala de fapt, in cele mai mici amanunte. Veti gasi in film doua femei cu doua vise si cu aceeasi carte de bucate. Si la sfarsit mi-am dorit sa mai fac celebra mea reteta de pui cu sampanie din cartea "Frantuzoaicele nu se ingrasa" despre care am scris aici.

Pentru cei interesati acesta este blogul Juliei.

Care ne-a povestit aici cum a fost Pastele in Cipru, cum sunt ouale si pasca acolo. Cateva fotografii pentru tine cu oua  rosii in Moldova, o pisica lenesa de tara, liliac in gradini, cozonac si alte bunatati. 

Londra, muzica clasica, orchestra, oameni, viata si traire. Toate aici:

Plec spre Moldova sa petrec cateva zile alaturi de familie. Va doresc tutoror un Paste plin de lumina in suflete si in case, de bucurii si de caldura alaturi de toti oamenii dragi voua!

Poza reprezentand icoana invierii preluata de pe www.crestinortodox.ro/.

Azi dimineata am gasit in cutia postala un premiu pe care l-am castigat la concursul organizat pe blogul Biancai. Stiam ca il voi primi si totusi bucuria a fost mare. In primul rand pentru ca era o carte pe care mi-o dorisem. Si apoi pentru ca am avut parte de o surpriza alaturi de premiu. Bianca mi-a trimis doua vederi minunate: una din sudul Frantei (Montpellier si imprejurimi) si alta dintr-un oras pe care sper sa-l vizitez curand pe indelete, Cluj. Doar am trecut cateva ore pe acolo acum cativa ani dar vreau sa descopar adevarata frumusete a acestui oras pe care o lauda asa multa lume.

Alaturi de vederi am mai primit si un magnetel cu Hunedoara pentru colectia mea de pe frigider. Multumec Bianca pentru inceputul de zi plin de surprize si pentru afectiunea pe care mi-o arati.