V-am povestit mereu si mereu despre Camino si Veronica Dragoi. Pentru ca am vorbit cu ea si am descoperit o persoana minunata, i-am cerut pentru cineva (nu stiu cine) un autograf. I-am spus ca vreau ca si altii sa ii descopere cartea si experienta. Si am rugat-o sa-mi dea un autograf pentru mine si unul pentru un(o) norocos (a).
Va invit la un concurs la care puteti castiga prin tragere la sorti cartea "Camino, o calatorie care mi-a schimbat viata". Si pentru ca Veronica nu stia cine va castiga cartea, a scris o dedicatie foarte frumoasa: "Cu convingerea ca nimic nu este intamplator".
Si eu cred cu toata fiinta ca nimic nu este intamplator in viata. De aceea va rog sa-mi scrieti aici de ce va place sa calatoriti si de ce va doriti aceasta carte pana pe data de 25 aprilie si puteti castiga premiul. Mult succes 
.
De cand am auzit de Camino de pe acest blog nu mi-l mai pot scoate din cap. Tot ma gandesc cum as putea sa ajung si eu acolo. Dar pentru inceput as putea sa vizitez acele locuri prin intermediul acestei carti.
Si eu sunt convinsa ca nimic nu este intamplator in viata, si ca tot ce ti se intampla bun sau rau iti este dat pentru a invata ceva din acea experienta.
Sper din suflet ca această carte să meargă la cine trebuie… eu o am si mă bucur că am avut posibilitatea să o citesc… Povestiti despre călătoriile voastre și apoi puteti călători pe Camino împreună cu Veronica.
Multă baftă tuturor!
Imi place sa calatoresc pentru ca ma imbogatesc spiritual, pentru ca imi place sa descopar alte culturi si oameni diferiti de mine.
Imi doresc aceasta carte pentru ca ceea ce am citit aici despre ea m-a convins ca trebuie sa o citesc.
de ce ne place sa calatorim …… sunt mii de motive, unele dintre ele pt a descoperi lucruri noi, oameni si stilul lor de viata, cultura lor. Iar cartea mi-o doresc pt a ma face implicit si pe mine sa descopar camino.
Fiecare are “camino” lui. Te nasti, te casatoresti (nu neaparat), si mori. 3 etape esentiale ale vietii prin care omul trece. Si dupa ce moare, urmeaza un alt “camino” al vietii celei vesnice. Un perpetuum mobile. N-ai cum sa dai inapoi! Poti insa sa-ti schimbi traiectoria, sa faci alegeri, sa iei decizii – dar tot un “camino” vei avea!
“Camino” e si atunci cand iti incepi dimineata, mergi la munca, dai o fuga la piata si te intorci acasa. Da, rutina ta e “camino”, ca vrei sau nu sa accepti! “Camino” pare un drum lung si drept, sau un drum serpuit, poate fi un drum elastic sau un drum plastic, poate sa fie inodor, insipid dar la fel de bine poate fi precum aroma de cafea sau pepenele verde, toamna.
Noaptea, in somn, “camino” e diferit. Ai cateva ore in care poti sa te abati, sa fii cel mai tare zmeu sau cea mai frumoasa printesa, sa ai palate din ciocolata sau un Ferrari rosu, in garaj. Sa fii pe Chajamlungma sau la plaja in Kapalua.
“Camino” e acolo unde esti tu, unde te misti si respiri. E usor si greu in acelasi timp, e frumos si destul, e o alinare si o mare de nervi, e acum si aici, e maine si la anu’, e devreme si tarziu, e rece si cald, e bunatate si rautate, fericire si plictis, e simplitate si avutie, cer senin si nori de furtuna, iubire si ura, e mama si tata, soare si luna, roua si stropi de ploaie, e vointa si nepasare, foc si apa.
Tu esti multumit de “camino” tau?
Foarte frumos. Si cata dreptate, nu m-am gandit niciodata asa la camino…
De ce imi place sa calatoresc…iubesc pur si simplu sa calatoresc…noi experiente, noi descoperiri, oameni si locuri, culturi si traditii…evadarea din realitatea cotidiana…emotii…aventura…la intoarcere sunt tot eu, si totusi alta…sunt mult prea multe motive pentru a incapea aici. Cred cu tarie ca am nevoie de calatorie asa cum am nevoie de aer…pur si simplu sunt fericita atunci cand sunt intr-o calatorie. Iar atunci cand calatoria nu este posibila fizic, imi satisfac aceasta nevoie prin carti. Din copilarie, cartile au reprezentat un mod de viata. Nici nu vreau sa-mi amintesc de cate ori nu mi-am luat de mancare, pentru a putea sa-mi cumpar carti…si sa nu uit sa-i multumesc lui Dumnezeu ca am venit pe lume intr-o casa cu foarte multe carti…
Cat despre carte, mi-o doresc deoarece m-a intrigat oarecum titlul ei, iar ceea ce am citit pe acest blog m-a facut curioasa de-a binelea.
Felicitari pentru initiativa!
Pentru fiecare vacanta, as putea avea un alt motiv de calatorie dar daca ma gandesc la un punct comun, acela ar fi dorinta de ceva nou. Cartea mi-o doresc pentru ca imi place sa citesc experientele personale ale autorilor. Prin carte, ne lasa o particica din ei.
Multumesc, umbra noptii. Trimite-mi te rog si numele tau ca sa stiu cine intra la tragerea la sorti.
Comentariul de mai sus (nr8) imi apartine, dar nu stiu ce am facut de a aparut sub alt nume. Probabil eram cu gandul la calatorii…
Oana… wow… mi-a plăcut enorm ce ai scris, deosebit de adevărat dar și de sensibil… Felicitări!
Calatoresc pentru mine si as vrea cartea asta pentru ca m-ai convins!
Sunt o egoista! Imi place sa calatoresc pentru mine! Cunoscand alti oameni, descoperind alte culturi, invatand lucruri noi, inseamna de fapt, sa ma descopar pe mine insami, sa invat despre mine, sa ma (re)cunosc! Calatorim deci pentru a ne descoperi pe noi insine, pentru a ne cunoaste sinele, pentru a ne vedea pe noi prin ochii altora, pentru a ne (re)gasi!! Calatoria este de fapt o dezvoltare personala. Ca si cititul unei carti.
Indragesc geografia si excursiile de cand eram eleva datorita profesoarei careia ii port un nestirbit respect . Acum ma plimb cat pot, iar de citit… fara limite, fiindca sunt pensionara. Iata unul dintre motive…