Inca din prima zi in care am ajuns in Franta, m-am oprit sa admir multele sortimente de cidru care se vand acolo. Daca va place Franta, daca vreti sa gustati din placerile ei, sa va identificati cu locuitorii din zona, trebuie sa beti cidru. La masa de pranz sau la desert, nu conteaza momentul.

 Este o bautura slab alcooizata, de obicei intre 3-8% si se obtine prin fermentarea fructelor: mere, pere, gutui. Seamana cu vinul spumant la aspect si poate fi de la sec pana la dulce. Ca si traditie, cidru este bautura locala din Normandia si Bretania.

Acum cateva zile i-am luat un interviu lui Mihai Barbu, omul care a facut 21.000 km cu Doyle, motocicleta lui, pana in Mongolia in aproape 4 luni. Am descoperit o poveste fascinanta, o idee mareata de a face rost de bani de drum si o vointa de fier:

"1. Cine este Mihai Barbu, un pasionat de motociclete sau un calator?

 Nu stiu daca e vreuna dintre cele doua. Ii plac motocicletele, considera cu tarie ca sunt cel mai frumos lucru care i s-a intamplat pana acum, de cand traieste, dar cred “pasionat” e cuvantul care descrie cel mai bine relatia lui cu ele. Iar despre calatorii… ii place sa calatoresca, sa vada locuri si oameni noi, dar nu e un calator.

2. Pentru cei care nu-ti cunosc povestea de pe site-ul tau (www.mongolia.ro), spune-ne cum ai ales aceasta destinatie.

A fost fulgerator. Am auzit cuvantul “Mongolia” intr-o discutie telefonica cu un alt Mihai, un prieten bun, care-mi spunea atunci ca si-a dus motocicleta la un service undeva in Belgia, iar mecanicul de acolo i-a povestit cum a colindat el lumea calare si a ajuns pana si pe meleaguri mongole."

 Continuarea interviului aici.

Poza preluata de pe www.mongolia.ro.

Sa va povestesc despre doua locuri de exceptie pe care ni le-a descoperit Madalina in cele 5 zile petrecute in Franta. Primul este un castel privat care apartine familiei Breteuil de pe la 1500.  Se numeste Chateau de Breteuil si este un loc fascinant. Mare, cu gradini care se intind pe 70 de hectare, ghid cu informatii pretioase si cu o intretinere excelenta, castelul a fost o adevarata surpriza pentru mine.

Aici sunt expuse multe papusi care il intruchipeaza pe motanul incaltat, autorul lui si a multor povesti  (Charles Perrault) fiind prieten cu Louis de Breteuil, primul proprietar al castelului.  Daca nimeriti soare si caldura, va recomand o plimbare pe domeniu, va va relaxa si veti dori sa va intoarceti.  Castelul se afla in Valée de Chevreuse si se ajunge destul de repede din Paris.  Am vazut aici camera in care a stat amanta lui Voltaire, Emilie de Breteuil, cunoscuta drept Emilie de Chatelet, o mare matematiciana franceza care l-a tradus pe Newton in franceza.  

Vizitarea castelului incepe  la ora 10 si tururi ghidate sunt din ora in ora. Intrarea costa 12.5 eur/persoana dar va garantez ca merita toti banii.  La iesire gasiti o ceainarie pentru relaxare care  are niste clatite excelente. Picnicuri puteti face oricand pe domeniu.

Al doilea loc fascinat este o fosta manastire, Abbaye des Vaux de Cernay . Am ajuns la ea dupa plimbarea prin castel, era deja ora 6 dupa-amiaza si noi nu credeam ca vom gasi ceva mai frumos decat castelul de Breteuil.  Ne aflam in valea Chevreuse, se insera si abatia nu se zarea prea bine. Dupa ce am parcat, am intrat pe poarta si am descoperit initial niste ruine.

Dupa ele venea adevarata frumusete. Era acolo este un hotel si restaurant de lux unde si cel mai pretentios om se va simti bine.  Am intrat intr-o cafenea decorata ca in filme, cu un semineu in mijloc cu lemne adevarate, unde mirosea divin si se auzea muzica baroca. Nici nu ne-a interesat daca ne primesc acolo, tot ce vroiam era sa stam si noi in interior. Am reusit si in acel decor de vis am savurat cea mai buna ciocolata calda.   Va invit sa o descoperiti. Daca nu aveti masina, luati trenul din Paris pana la statia  Saint Rémy les Chevreuse. Sa va mai spun ca la iesire deja rasarise o mare luna plina deasupra abatiei?  Era ca in filme…

Desi am fost in Paris, desi am uitat de toate pentru 5 zile, desi nu-mi venea sa ma mai intorc, nu am uitat totusi oamenii dragi de acasa. M-am gandit la voi si am facut cateva poze:

1. Pentru Irina, fotografie din Place de la Sorbonne, din fata terasei unde am mancat impreuna pui cu cartofi prajiti .

2. Pentru Bianca, o cafea vis-a-vis de  Jardin de Luxembourg.

3. Pentru Calina, Parisul pur si simplu.

4. Pentru Bimbishor care inca nu a vazut orasul luminilor.

5. Pentru Rya, cu drag!

Nu exista martisor, ei nu au auzit de aceasta traditie. Nu se dau flori, nu merg fete cu zambile in mana pe strada si nu sunt celebrele tiganci cu ghiocei la vanzare. Nu  este forfota din Bucuresti, este cea din Paris

La prima ora a diminetii ai putea spune ca ti-e dor de aceasta traditie, ca iti lipsesc toate astea. Asa si este. Doar pana ajungi in centru si iti dai seama ca esti in orasul care vibreaza tot timpul. Ca aici se intampla la orice ora ceva, ca fetele de culoare sunt ca niste flori. Arata foarte bine, colorat imbracate si cu multe bijuterii. Si te opresti la pranz sa mananci in Gare de Lyon, la Le Train Bleu. Unde sala de mese este o bijuterie in sine. Iti vine sa te uiti pe pereti si sa lasi la o parte mancarea delicioasa. Vrei sa admiri oamenii, sa vezi cum savureaza la pranz o sticla intreaga de vin de Bordeaux dupa care se intorc la birou Te trezesti poate doar la venirea notei de plata.

De 1 martie in Paris nu exista martisoare, dar intreg orasul este un martisor.