Bianca, cea cu ganduri frumoase si cuvinte alese, mi-a pasat o noua leapsa. Una care s-a dovedit mai dificila decat ultimele. Tocmai ca a pornit de la Paler si intelepciunea lui de neegalat.  Dar am invins-o .  Bianca, poruncile mele pentru tine:

Prima porunca

Sa fii bun, sa fii bun, sa fii bun!

A doua porunca

Sa-ti faci viata frumoasa fara a urati viata celorlalti.

A treia porunca

Sa nu-ti uiti in viata parintii, prietenii si oamenii care au contat cu adevarat pentru tine.

A patra porunca

Sa nu uiti de unde ai plecat.

A cincea porunca

Sa ai un echilibru intre suflet, material si putere.

A sasea porunca

Sa nu te uiti in buletin. Varsta este cea pe care simtim ca o avem.

A saptea porunca

Sa nu uiti niciodata binele care ti s-a facut si sa uiti  greselile celor pe care ii iubesti.

A opta porunca

Sa nu-l uiti pe Dumnezeu atunci cand esti pe culmi ca nici El sa nu te uite cand esti in prapastie.

A noua porunca

Sa nu judeci. Pe nimeni si nimic.

A zecea porunca

Sa nu te barfesti decat pe tine, seara, la culcare.

Ioana, Irina si Madalina, aveti niste porunci pe care le respectati in viata?

Am primit de la Bianca o noua leapsa pentru femeile din blogosfera Trebuie sa postam o poza cu noi si o poezie despre femei.  Am ales Lucian Avramescu, "Singurul lucru care conteaza".

"femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas…
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano…

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocuit decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor "

Dau mai departe leapsa catre Ioana, Andreea, Valentina si Irina.

In opozitie totala cu restaurantul de aseara, astazi am fost la Verde Cafe. Imi doream de mult timp sa merg dar tot amanam.  In aceasta seara am raspuns invitatiei lui Cezar de a lua parte la o intalnire calda intre pasionati de calatorii.  Am gasit acolo o vila veche cu camere inalte, pisici care se plimbau in voie peste tot, unele care te ajutau sa-ti alegi ceaiul si cu bunatati multe: ceai de levantica, vin fiert cu scortisoara si limonada.

Cunoscut sub denumirea de Imperator, Cezar ne-a delectat cu povesti din tara cea mai comunista din ziua de azi, cu poze care ne-au amintit de trecuturile noastre (care acum mi se par mult mai soft ) si cu un filmulet de la Arirang care ne-a lasat cu gura cascata.

Nu stiu daca voi ajunge curand in Coreea de Nord dar sigur acum stiu mai multe despre aceasta destinatie.  Multumim pentru prezentare si asteptam cu drag urmatoarele .

Am avut o seara extrem de placuta, alaturi de prieteni pe care nu i-am vazut de mult timp. Am ras, am mancat bine, am baut si am povestit cate in luna si-n stele. Intr-un cuvant, ne-am simtit excelent. 

Si totul pana cand a venit nota de plata  Recunosc de multi ani nu mi s-a mai intamplat asta in Bucuresti, sa simt ca cineva ma jecmaneste si ca mi se umfla nota de plata. La sfarsit am constatat toti cu stupoare ca "mancasem" aproape o jumatate de kg de sorici numai la aperitiv . Cred ca ne-am dezobisnuit de astfel de comportamente. Am incercat pentru prima oara resturantul Decebal din zona Alba Iulia si a fost si pentru ultima oara in viata cred. Cred ca de vina a fost limba vorbita la masa, in proportie de 80% fiind engleza. 

Dar asta nu a stricat cu nimic atmosfera placuta si compania si mai si.  Viata este plina de surprize. Fara cei de acolo ne-am fi plictisit si nu am fi avut acum despre ce vorbi. Si voi ce afla .

Am zis sa o  imortalizez inca o data anul asta