Imi place sa merg la piata. Cred ca este mostenire de familie 
De cand sunt mica il stiu pe tata mergand la piata si mai ales in week-end. Asteptam cu sufletul de gura duminica dimineata sa vina de la piata cu fructe si legume proaspete si sa pregatim apoi masa de pranz care reprezenta un ritual de neratat 
Am crescut, am plecat din casa parinteasca si am ajuns sa ma merg eu la piata duminica. Sau sambata. Sau in orice alta zi. De exemplu, ieri am fost pentru ca in week-end am avut treaba. Culorile si mirosurile prezente acum in piata concureaza de minune cu cele de primavara. Sunt niste spectacole in sine. Miroase a muraturi, a varza, gogosari, castraveti (deja pe duca), telina si multe fructe. Am cumparat mere bot de iepure, renet (preferatele mele) si ionatane. Struguri ceasla si unii din Vrancea carora nu le-am retinut numele. Desi aveam sacosele pline nu-mi venea sa plec de acolo. M-am decis sa mai iau si cate ceva pentru iarna: ardei bulgaresti pentru murat, morcovi si gogosari. Si la sfarsit am desavarsit buchetul cu 5 crizanteme mari si galbene.
Din pacate nu mai sunt asa multe piete adevarate in Bucuresti. Piete din acelea mari si pline de tarani. Le-au luat locul acelea acoperite si cu putine tarabe si unde intalnesti din ce in ce mai putini oameni adevarati veniti de prin satele din jurul Bucurestiului. Produsele sunt fara gust si miros, majoritatea din import. Daca vreti sa mai intalniti adevarata viata din piata, vizitati piete ca Obor, Crangasi, Big sau Progresul. Si duceti-va intr-o sambata sau duminica dimineata. Va merita!
