In seara asta am fost "artista"  pentru doua ore. Doua ore in care am uitat de tot, in care mi-am amintit de scoala primara si de ora de desen (cu materiale mult mai proaste decat in ziua de azi). Valentina m-a invitat la atelierele creative pe care le face pentru oameni mari. Oameni mari cu suflet de copii.

Nu stiam mare lucru si am zis sa ma duc sa incerc. Rezultatul a fost neasteptat: m-am cufundat in lucru inca de la primele minute. Alaturi de un ceai cald  bun, cu vantul care sufla afara ca intr-o zi de decembrie, noi am pictat tricouri. Desi nu am nici picatura de talent, a iesit pana la urma ceva care chiar poate fi purtat spre surprinderea mea  Las pozele sa vorbeasca!

Din intamplare, la o cafea langa Cismigiu, am descoperit un articol extrem de interesant si care a lasat urme adanci in inima mea. L-am gasit in Marie Claire din septembrie si mi-am propus sa o cunosc pe aceasta tanara.

Eu ma plimbasem cu cateva minute inainte prin parc. Ea nu poate.

Eu imi sorbeam cafeaua cu sotul alaturi si visam la viitoare calatorii. La ea e mult mai greu.

Eu am deprimari si  suparari fara rost uneori. Ea nu si le permite.

Eu ma enervez: pe societate, pe oameni, pe viata. Ea este extrem de toleranta.

Eu pot sa fac aproape orice. Ea isi permite sa faca putine.

Si tot ea spune in articolul mentionat despre oameni: "Eu nu pot merge, ei nu pot fi toleranti. Toti avem limitele noastre. De ce m-as supara?"

Eu am prieteni si parca simt ca nu am facut niciodata ceva atat de adevarat pentru vreunul dintre ei:

Un alt prieten m-a sunat si mi-a spus: "Michi, mi-e dor sa vad firul de iarba! Nu am mai iesit din casa de doi ani!". De ziua lui ne-am dus sa il plimbam.

Si m-a invatat sa totul sta in noi si ca ceilalti te vad asa cum te vezi tu: "Diferenta o face felul in care te raportezi al tine. Daca te crezi neputincios, atunci asa va fi viata ta. Societatea ne percepe pe fiecare asa cum ii aratam noi ca suntem".

Felicitari Mihaela pentru asociatie, pentru blog si pentru atitudine!

La munte culorile sunt mai intense, soarele straluceste mai tare ziua si aerul are un miros de iti vine sa-l iei cu tine acasa, sa-i mai dai drumul un pic printre blocuri.

La munte timpul parca sta in loc, ai mai mult pentru tine.

La munte ziua este mai lunga si noaptea mai linistita.

La munte este alta Romanie.

toamna si-a intrat in drepturi. S-a suparat pe noi ca nu stim sa o apreciem, sa-i iubim ploile, vanturile, frunzele galbene, mirosul. Astazi dimineata ne-a facut o surpriza: ne-a desteptat cu ploi mici si vant suierand. E ca in trecut, cand eram mica si ma pregateam sa merg la scoala. Ma imbracam gros si porneam prin ploaie, mereu cu incaltamintea nepotrivita, imi era frig, eram trista si visam frumos. Acum sunt mare, visez altfel si tristetea miroase diferit. Si imi e dor de ceva nedefinit, imi vine sa plang aparent fara sa stiu de ce… Stiu, imi e dor de mine si de Bacovia pe care il iubeam asa de mult. Si imi cer scuze lui ca l-am uitat asa multa vreme.

"Rasuna din margini de târg,
Un bangat puternic de arma;
E toamna… metalic s-aud
Gornistii, în fund, la cazarma.

S-aude si-un clopot de scoala,
E vânt, si-i pustiu, dimineata;
Hârtii si cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n vârteje, pe-o piata.

Se uita în zari catedrala,
Cu turnu-i sever si trufas;
Gradina orasului plânge,
Si-arunca frunzisu-n oras.

Si vine, ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarma,
E toamna… metalic s-aud
Gornistii, în fund, la cazarma. "

(Toamna)

Tocmai ce am sosit de la cea de-a treia editie a acestui festival. Foarte bine organizat in parcul din Piata Unirii, intr-un cort mare si cu spatiu de joasa pentru copii, targul este un deliciu pentru gurmanzi asa ca mine. Am facut poze, am baut must si am vazut multe bunatati: carnati de casa din diferite zone ale tarii, produse apicole, vin, paine de casa, fructe, branza de toate felurile, dulciuri si preparate multe din carne. Exista si un spatiu generos unde poti sta pe banci sa mananci de la diferite restaurante. Intrarea costa 10 lei/persoana.

"Suferinta nu a inceput cu mine si sper ca nu se va sfarsi cu mine. Ea trebuie traita dar nu trebuie sa dramatizam. Asa este viata!" (Cesaria Evora).

Mi-am dorit acest concert de ani de zile si nu m-a dezamagit deloc. Din contra, a fost ceva de vis. Cesaria Evora m-a incantat pe mine si pe cei peste 4000 de oameni veniti la Sala Palatului sa asculte muzica de cea mai buna calitate. Biletele erau vandute de mult timp si nici nu a mai existat posibilitatea de suplimentare.

"Diva desculta" a intrat simplu in scena in aplauzele noastre, a cantat comunicand cu publicul doar prin muzica si chiar ne-a cerut voie sa ia  pauza de o  tigara. I-am acordat-o prin aplauze si s-a asezat la o masuta neagra pregatita de organizatori chiar pe scena. Am admirata-o chiar si fumand.

La 68 de ani, ne-a incantat cu morna, un stil de muzica originar din Insulele Capului Verde, Termenul inseamana "a jeli" si este un amestec de fado portughez si blues. A cantat despre durere, pasiune, tristete, iubire si saracie.

La sfarsit ne-a spus doar un simplu "obrigado" si a plecat. Ne-a lasat mai tristi dar mai plini de frumos. Pe mine m-a inspirat, mi-a dat aripi si m-a lasat visand la o urmatoare intalnire. Pentru cei care nu au vazut-o, cateva filmulete scurte si fotografii. Nu am putut face mai multe pentru ca pierdeam atmosfera. La Sala palatului a fost  ceva de trait, nu de fotografiat!

Cesaria

Cesaria

Mi se pare mie sau asta este una dintre cele mai frumoase toamne? De foarte multi ani nu a mai fost asa frumos pana pe 1 octombrie. Este cald, soare, frunze galbene, oameni multi care se plimba prin parc. Se vede ca toti incearca sa profite de aceste ultime zile frumoase din an. S-a terminat vara si in curand vor veni ploile, vanturile si incet, incet, zapada.

Cismigiul nu se lasa nici el mai prejos. Este mai curat, oameni frumosi  care se plimba, indragostiti care se saruta pe banci si multi copii mici. Este un adevarat spectacol totul.