Am gasit in dimineata asta un post despre mama. Sunt abonata de ceva timp la Jurnal de zbor pentru ca ma intereseaza direct ce are de spus cineva care lucreaza in domeniu. Sa citesc despre patanii, turbulente si cred sa ma conving pe mine ca acest om nu pateste nimic desi zboara des. Tot asteptand sa mai scrie, astazi am avut o surpriza extrem de placuta, mai ales ca acest articol este scris de un baiat.
Mi-as dori sa am un baiat care sa vorbeasca si sa gandeasca asa despre mine. Si sa fiu asa o mama care sa stie sa creasca asa frumos un copil:
"Am stat la pieptul ei,si simt ca atunci când sunt langă ea,nu mi se poate intâmpla nimic rău. Cred că orice copil care e legat de mama lui,simte asta in acele momente. O văd rar. Şi se intîmpla de multe ori să imi fie dor de ea. Când urc in avion,pe ea o sun şi ii spun că plec. In nebunia mea,am intrebat-o o dată,ce s-ar intâmpla daca plec in vreo cursă şi să nu mă mai intorc? Până la urmă,se poate intâmpla şi asta. S-a uitat la mine,mi-a zîmbit şi nu mi-a răspuns. Nu aş vrea sa mă gandesc la una ca asta,prefer să mă văd zambind după fiecare zbor. Dar uneori mă gândesc la ea.
Pentru mine e o mamă model,la varsta ei arată foarte bine,merge si aleargă seara prin parc,e şefa sucursalei regionale a unei bănci,conduce şi ii serveşte pe toţi din trafic cu degetul din mijloc si mai ales,mă iubeşte sincer. E mare lucru. Ea a spus intr-o seară un lucru mişcător: " Acel părinte,care nu-şi acceptă copilul aşa cum e el,inseamnă ca nu-l iubeşte".
Continuarea pe blogul lui.
super, l-am pus la favorites, sa il urmaresc si eu
Super. Poate ne scrie mai multe despre zbor, despre calatori sau dezastre