Pentru ziua de azi!

M-am gandit ca ar fi util sa povestesc si altora cum se poate sa vezi un oras superb si sa nu iti trebuiasca o avere. De cate ori am fost in Paris am cheltuit sume diferite de bani.

Prima oara am cheltuit cel mai mult. Asta pentru ca nu stiam unde sa mananc si ma apuca foamea in plin centru, unde rau restaurnte si terase scumpe si cu mancare proasta. Tin minte si acum ca m-am intors mai slaba cu cateva kilograme si cu o foame groaznica. Apoi pentru  ca am vrut sa vad totul si nu am avut timp sa studiez ce zile sunt mai bune sau ce variante de transport.

A doua oara a inceput sa fie mai bine. Deja descoperisem cartierele si mancarea studenteasca.

A treia oara a fost cel mai bine.  Stiam unde sa mancam, stiam ca supermarketurile se inchid dupa ora 19 si duminica si ne-am facut provizii din timp. M-am gandit ca poate ar folosi si altora urmatoarele idei:

•  Am zburat cu Blueair la pretul de 226 eur cu tot cu taxe pentru doua persoane, dus-intors. Biletele le-am cumparat din luna mai.
• Am stat la un hotel Ibis de doua stele si am optat pentru o varianta de pret non-refundable. Asta insemna ca iti trageau banii de pe cartea de credit de la inceput ca sa nu te poti razgandi. Asa am avut o reducere de 25%.
• Am citit in diferite ghiduri ca duminica sunt multe muzee gratis. Daca va nimeriti in week-end nu uitati sa studiati oferta. De exemplu, in prima dumunica din luna Louvru este gratis.
• In Paris se poate face picnic in aproape orice parc. Am experimentat asta intr-o zi deosebita pentru noi. Ne-a costat asa: 3.5 eur o stica de vin spumant (foarte buna in ciuda pretului), 7 eur doua sandwichuri  de la magazin, intre 3-5 eur prajituri.
• Apa si sucuri le cumparam din supermarket la sticle mici si le luam cu noi in rucsac dimineata.
• Sambata se intra gratis la Opera Garnier. S-a meritat din plin sa ne abatem, este superba in interior, o adevarata capodopera.
• Am vazut multe obiective noaptea intr-o atmosfera romantica, in timpul unei croaziere pe Sena care costa 9 eur de persoana. Copii nu platesc.
• Ne cumparam cele mai bune prajituri si croissanturi din lume direct din patiserii si le mancam pe strada sau pe scaune in parcuri. In Paris mananci orice si oriunde.
• Am descoperit pe Champs Elysees un bar superb in care puteai sa bei niste cocktailuri minunate. Am fost in prima seara si apoi am vazut pe meniu ca daca veneam cu doua ore mai devreme prindeam happy hour si costa totul la jumatate de pret. 
• In afara de cateva catedrale, majoritatea bisericilor permit accesul gratuit inauntru.
• Am mancat pe strada, in camera, in metrou si ne-am pastrat banii pentru cafenele. Era luxul nostru de fiecare zi.

Am fost din nou in orasul vesnic treaz, orasul care te face sa vibrezi, sa simti ca esti in mijlocul lumii, cum spunea o buna prietena a mea. Mi-am dat seama ca acolo nimic nu e la fel si mereu ceva se schimba, ca e plin de viata pur si simplu si ca se traieste altfel. Si acum am putut sa vad mai multe, am privit viata oamenilor nu numai din punct de vedere al turistului. Pentru ca turistul vede numai lucruri frumoase in primele zile. Eu nu am mai vazut asa multe obiective turistice acum si m-am concentrat pe restaurante unde mananca localnicii, m-am plimbat alaturi de ei sambata prin piata, am baut cafea pe o artera de cartier, m-am odihnit la pranz in parcuri alaturi de studenti si am incercat sa vad ce e asa deosebit aici.

Imi este greu sa cuprind totul in cateva cuvinte, nici macar pozele nu pot descrie atmosfera. Asta pentru ca nu poate intelege asa ceva decat un om indragostit ca si mine de aceste parti sau localnicii care iubesc mult orasul lor. In cateva cuvinte suna totul asa: relaxare multa, timp liber care se respecta, picnicuri in parcuri, pe strazi, pe banci, multa lume care bea vin in locuri publice fara a fi considerata alcoolica, sampanie buna, cafea la toate colturile, oameni care mananca extrem de sanatos, multi turisti zambind pe strada…

Ar mai fi multe, sigur mi se amintesc. Va spun numai ca obiectivele turistice de aici, faptul ca in fiecare loc din oras s-a intamplat ceva maret, a locuit vreo celebritate, s-a petrecut un fapt istoric, a baut cafea un mare scriitor sau a pictat Picasso trebuie sa va faca sa vedeti acest loc macar o data in viata. Sau sa treceti in lista de calatorii pe primul loc pentru viitor: Paris!

Ieri au inceput Zilele Bucurestiului. Dupa ce am citit programul am decis sa merg la cateva manifestari. In afara faptului ca la ora 17 era programat un concert de fanfara in Piata Constitutiei si nu s-a mai tinut, totul a fost ok. Am remarcat o organizare foarte buna anul asta, am aflat apoi ca se implinesc 550 de ani de la atestarea documentara a orasului. Am inceput cu o plimbare pe B-dul Kiseleff, spre Arcul de Triumf (care se viziteaza pana pe 20 septembrie) si Muzeul Satului. Aici erau organizate Serbarile Toamnei si ne-am bucurat sa vedem mesteru populari din diferite zone, am cumparat  un vin ecologic (Tamaioasa Romaneasca din 2000), carnati de casa din zona Maramuresului, am admirat oameni frumosi iesiti la plimbare si copii distrandu-se cu Teatrul Masca.

Am pornit spre Piata Constitutiei unde era centrul manifestarilor culturale.Am constatat ca nu era nici o fanfara dar am vazut ca se faceau repetitii pentru un concert de muzica romaneasca cu artisti cunoscuti. Pentru ca toata distractia incepea la ora 20.30  ne-am odihnit oasele la o cafea in Centrul Istoric, langa Teatrul de Comedie. Inarmati cu puteri proaspete, ne-ma scototcit de ultimii bani de prin portofele si carduri ca sa mancam cate doi mici cu mustar inapoi in Piata Constitutiei. Realizasem stand la coada ca a trecut mult timp de cand nu am mai facut asta undeva pe strada  

A inceput in cele din urma concertul care a fost extraordinar: Corina Chiriac, Aurelian Temisan, Doina Spataru, Silviu Biris, Alexandru Arsinel, Paula Seling, Andra, Nelu Ploiesteanu si totul s-a incheiat cu Zamfir si Tandarica. 

Cand am fost la Diana am facut cunostinta cu celebrele ei pisici. Stiam de ele inca de cand exista (mama si fiul), dar nu le stiam "pe viu". Mama a facut anul trecut cativa pui superbi, le-am urmarit evolutia, am vazut poze inca de cand aveau 5 zile, 10, apoi o luna. Acum vi le prezint mari, frumoase si extrem de jucause:

Un superb interviu cu Leonard Cohen.

Imi pare extrem de rau ca nu am fost la concertul Cohen la Bucuresti. Inca de data trecuta mi-am dorit sa merg dar atunci nu mai erau bilete. Nu-i stiam decat cateva melodii dar dupa concert am ascultat mai mult si m-am indragostit de muzica lui.
A doua oara am fost dezamagita cand am auzit ca se va tine in Piata Constitutiei, mi s-a parut un loc profund dezamagitor pentru un artist cu o asemenea muzica. Am zis sa astept sa vina intr-un loc potrivit. Dupa epuizarea biletelor am auzit ca se va tine concertul pe stadionul Iolanda Bals din cauza ca in Piata Constitutiei era un festival de bere

Era prea tarziu sa mai gasesc locuri. Asa ca, astept sa mai vina si promit ca imi voi lua bilete din prima zi

O melodie de suflet!

  In cateva cuvinte Elvetia mi s-a parut o tara foarte asezata. Linistita si cu un trai extrem de bun. Poti sa inveti in aceasta tara, sa performezi in sistemul universitar, poti sa-ti gasesti un job foarte bine platit (daca esti un specialist bun) si poti sa duci o viata sanatoasa. Desi mancarea este scumpa aici, oamenii se straduiesc sa manance bio, sa recicleze (si sunt si incurajati in acest sens) si sa profite de timpul liber. Cum spuneam intr-un post anterior, la ora 18.30 totul se inchide si duminica este inchis toata ziua. Te obliga intr-un fel sa fii mai organizat, sa-ti planifici cumparaturile si gatitul. Daca ai invitati duminica, trebuie sa stii din timp ce gatesti pentru a cumpara sambata. Asa este si in Franta. Obisnuita ca in Romania unde gasesti extrem de multe locuri deschise, mi s-a parut ciudat la inceput si eram chiar revoltata ca nu gasesc un supermarket deschis. Am inteles apoi ca aici se respecta ora de odihna si ca totul inseamna obisnuinta, ca nimic nu este imposibil. Da, viata este altfel, dar in bine. Este liniste, munca cand trebuie, odihna, respect pentru pentru celalalt. A… si omenii foarte toleranti cu toate.

Ce am mai observat:

    nu exista reduceri sau sunt extrem de putine. Spre deosebire de alte orase europene unde magazinele se intrec in oferte, aici lipsesc cu desavarsire.
     Nu sunt reduceri nici la transportul in comun. Foarte putine si alea pentru studenti.
    Oamenii foarte bine imbracati dar nu asa eleganti ca in Franta
    multa populatie de peste 50-60 de ani
    multa lume in carje. Am crezut ca se lovesc la ski poate. Un localnic ne-a spus ca oamenii pentru orice fleac isi pun mana sau piciorul in ghips
    concediul de maternitate este de doar 4 luni si nu foarte bine platit
    foarte multe apartamente sau case au vedere frumoasa, spre lac sau munte
    hainele sunt scumpe, nu este in nici un caz un loc pentru shopping
    oamenii foarte draguti si ambabili, se deosebesc mult de parizieni
    isi merita zicala de tara ceasurilor, sunt reclame peste tot si multe magazine cu cele mai multe modele de ceasuri pe care le-am vazut vreodata
    o curiozitate: desi orasul nu este foarte mare si preturile sunt destul de piperate am vazut foarte multe saloane de coafura si manichiura/pedichiura. Nu am inteles de ce, parea ca nimeni nu-si mai face nimic acasa. O manichiura costa 75-80 de CHF, o pedichiura  95 CHF si un tuns pentru barbati 40 CHF.
    taxiurile aveau totusi preturi rezonabile.
    mi s-a parut cel mai sigur oras in care am fost pana acum. Cred ca am vazut 2 cersetori in cele 3 zile cat am stat si nici un om al strazii. Poate ca sunt dar nu se vad. Si gara din Lausanne face nota discordanta, nu am vazut oameni dubiosi cum sunt in toate garile din marile orase. Totul era civilizat, seara pe strazi liniste si multi oameni care calatoresc. Iti da totul o senzatie de siguranta. Cred ca a fost singurul loc unde nu am avut grija gentii sau a rucsacului, sa-mi fie frica ca ma jefuieste cineva.
    In Geneva s-a votat deja o lege impotriva cersetoriei si foarte multi au plecat de acolo. Sper sa se aplice in viitor in multe locuri.
 

Ecole Polytechnique Federale de Lausanne, o mare universitate tehnica situata la 20 de minute de mers cu metroul din centrul orasului.  Aici se poate invata informatica de nivel mondial fara sa fii nevoit sa treci oceanul. Guvernul elevtian a investit multi bani in ultimii ani pentru a aduce la EPFL profesori de la cele mai mari universitati din lume: Berkeley, Stanford, Harvad, etc.

Ne grabim sa-i tinem pumnii si sa o incurajam pe Diana care este deja acolo de vreo 2 ore. Incep sa se adune oamenii, vin si profesorii si coordonatorul ei tine un mic discurs de inceput. Urmeaza apoi Diana care timp de 30-35 de minute ne vorbeste despre "NANOGAP MEM RESONATORS ON SOI". Noi nu pricepem mare lucru dar o urmarim cu interes si traim emotiile alaturi de ea. Ea a fost incredibil de calma la inceput, nu s-a balbait deloc, totul a fost pefect. Spre sfarsit a fost mai emotionant cand au fost multumiri personale si cand toti am simtit importanta evenimentului. A urmat o seara linistita in cafeneau de la ultimul etaj, cu mancare romaneasca (sarmale, vinete, zacusca) si discutii interesante cu Kevin, un englez care a stat 2 ani in Japonia si care ne-a impartasit din experienta traita in acesta tara.

M-a prins 1 septembrie in Lausanne si nu am putut o serbez cum trebuie aceasta zi. O fac acum cu aceasta minunata melodie.