Daca nu stiam cum e, aveam o scuza. Dar stiam ca e urat, numai ca nu stiam ca e si dramatic.
Am vazut de-a lungul timpului diverse imagini la televizor din timpul coridelor spaniole, precum si protestele unor asociatii impotriva lor care cereau urgent retragerea acestui obicei barbar. Numai ca, in mintea mea de blonda nu am crezut ca totul e chiar asa pe bune si ca o corida inseamna uciderea unui taur in chinuri. Ce stiam eu inainte:

- ca poate sa moara taurul sau omul (mult mai rar)
- ca taurul este obosit la inceput. Credeam eu ca alergandu-l. M-am inselat amarnic.
- ca tot scopul este de a-l ucide intr-o fractiune de secunda cu o sulita aplicata intre vertebre.

O sa ma intrebati ce am cautat acolo. M-am lasat convinsa de sot care isi dorea mult sa participe si m-am gandit sa-i fac pe plac si sa asist si eu macar o data in viata la mult laudata corida. Daca stiam ce ma asteapta ma duceam la o cafenea din apropiere si imi petreceam timpul cu o carte buna si o cafea pe masura.

Ne propusesem in ziua acea sa mai vizitam Madridul. Un var de al meu care ne-a si insotit in acest timp ne-a dus sa ne arate Piata de Toros si tot facand poze am descoperit ca tocmai incepea un mare festival si ca era prima reprezentatie la ora 19.00. Ne-am dus la casa de bilete, am intrebat pretul si tipul de acolo ne-a intrebat: "Cat vreti sa dati pe bilete?" Noi am raspuns: Maxim 10 euro. Si asa ne-am ales cu bilete de 9 euro de persoana.:">

Era devreme, ne-am dus sa ne delectam cu o sangria si cand ne-am intors sa intram nu mai recunoasteam locul. Era puhoi de lume: tineri, varstnici, copii, toata lumea mergea la corida. Desi aveam inima indoita ca particip la asa ceva, m-am linistit in momentul ala. M-a gandit ca nu este nici o grozavie avand in vedere ca vin atatia copii si femei. Ne-am luat ceva de baut, ne-am inarmat cu aparate foto si ne-am cautat linistiti locul. Am nimerit pe partea cu soarele in fata (asa am inteles de ce platisem doar 9 euro) si eram veseli. Inca.
A inceput chiar cu o muzica adecvata si o parada a toreadorilor. Parea frumos, spectacol de lumini si culoare. Ce naiva eram! :-<

Au bagat taurul minune in arena si lumea deja a inceput sa aplaude. Era dragut. Unii il alergau. Si tot asa, pana am observat eu niste sange. Am inceput sa intreb de ce are sange. Mi s-a explicat ca este obosit intepandu-l cu sulite. Deja mi se facuse rau dar taurul era in picioare si m-am gandit ca probabil nu simte mare lucru. Au tinut-o tot asa vreo 10 minute si apoi au introdus inauntru caii cu calareti. Erau pentru a putea introduce sulita mai adanc. Deja incepusem sa spun ca vreau afara. Si asa a urmat o perioada oribila in care se introduceau diverse sulite in spatele taurului si care mai si ramaneau acolo. Deja curgea sangele pe el rau. Culmea era ca paream singura persoana de acolo oripilata. Cei din jurul meu stateau cuminti si urmareau totul ca o piesa de teatru. Dupa un timp nu mai puteam astepta, parca simteam ce o sa vina. Recunosc ca am fost socata pentru ca eu nu credeam ca acest taur trebuie sa moara in chinuri. Chiar am crezut ca este omorat imediat si ca nu simte mare lucru.

Cel mai mult m-a mirat reactia omenilor. Incepusera sa aplaude, sa strige la toreador sa-l omoare. Nu mai aveau rabdare. Acolo am avut revelatia ca vanatoarea este floare la ureche. Macar acolo impusca animalul si gata. Toata povestea s-a incheiat cu uciderea taurului la cererea publicului. Nu m-a uitat. Eram preocupata sa urmaresc fetele oamenilor din jur, sa le vad reactiile, sa le studiez placerea de pe chip.

Dupa ce toreadorul i-a aplicat ultima lovitura, taurul s-a clatinat, a cazut pe o parte si apoi de tot jos. Va dati seama ca inca se mai vedea cum respira Cam in 30 de secunde a murit.
Asta nu a fost tot. Au venit cai si l-au tarat in fata noastra pana intr-o incapere. Il tarau si in urma lui ramaneau darele de sange. Altii in urma stergeau si arena ramanea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am plecat apoi.

Am realizat doua lucruri acolo:
1. Ca nu este nici o diferenta intre ce vazusem si luptele intre oameni din trecut.
2. Ca imi pare rau ca am platit pentru a lua parte la asa ceva. Simt ca sunt si eu un pic vinovata.

Cateva poze pentru exemplificare, desi nu pot arata asa multe. Urmeaza si un filmulet.

Alte posturi

• Parisul si contabilitatea
  Sper ca nu si-a imaginat nimeni ca voi veni aici atata timp si voi huzuri zile s...
• Doar daca…
  Bianca are o noua leapsa pentru noi, trebuie sa ne imaginam ce am vrea sa fim da...
• Cum miroase Parisul?
  Parisul miroase a cafea la tot pasul. Parisul miroase a parfum. Aproape p...