Daca nu stiam cum e, aveam o scuza. Dar stiam ca e urat, numai ca nu stiam ca e si dramatic.
Am vazut de-a lungul timpului diverse imagini la televizor din timpul coridelor spaniole, precum si protestele unor asociatii impotriva lor care cereau urgent retragerea acestui obicei barbar. Numai ca, in mintea mea de blonda nu am crezut ca totul e chiar asa pe bune si ca o corida inseamna uciderea unui taur in chinuri. Ce stiam eu inainte:

- ca poate sa moara taurul sau omul (mult mai rar)
- ca taurul este obosit la inceput. Credeam eu ca alergandu-l. M-am inselat amarnic.
- ca tot scopul este de a-l ucide intr-o fractiune de secunda cu o sulita aplicata intre vertebre.

O sa ma intrebati ce am cautat acolo. M-am lasat convinsa de sot care isi dorea mult sa participe si m-am gandit sa-i fac pe plac si sa asist si eu macar o data in viata la mult laudata corida. Daca stiam ce ma asteapta ma duceam la o cafenea din apropiere si imi petreceam timpul cu o carte buna si o cafea pe masura.

Ne propusesem in ziua acea sa mai vizitam Madridul. Un var de al meu care ne-a si insotit in acest timp ne-a dus sa ne arate Piata de Toros si tot facand poze am descoperit ca tocmai incepea un mare festival si ca era prima reprezentatie la ora 19.00. Ne-am dus la casa de bilete, am intrebat pretul si tipul de acolo ne-a intrebat: "Cat vreti sa dati pe bilete?" Noi am raspuns: Maxim 10 euro. Si asa ne-am ales cu bilete de 9 euro de persoana.:">

Era devreme, ne-am dus sa ne delectam cu o sangria si cand ne-am intors sa intram nu mai recunoasteam locul. Era puhoi de lume: tineri, varstnici, copii, toata lumea mergea la corida. Desi aveam inima indoita ca particip la asa ceva, m-am linistit in momentul ala. M-a gandit ca nu este nici o grozavie avand in vedere ca vin atatia copii si femei. Ne-am luat ceva de baut, ne-am inarmat cu aparate foto si ne-am cautat linistiti locul. Am nimerit pe partea cu soarele in fata (asa am inteles de ce platisem doar 9 euro) si eram veseli. Inca.
A inceput chiar cu o muzica adecvata si o parada a toreadorilor. Parea frumos, spectacol de lumini si culoare. Ce naiva eram! :-<

Au bagat taurul minune in arena si lumea deja a inceput sa aplaude. Era dragut. Unii il alergau. Si tot asa, pana am observat eu niste sange. Am inceput sa intreb de ce are sange. Mi s-a explicat ca este obosit intepandu-l cu sulite. Deja mi se facuse rau dar taurul era in picioare si m-am gandit ca probabil nu simte mare lucru. Au tinut-o tot asa vreo 10 minute si apoi au introdus inauntru caii cu calareti. Erau pentru a putea introduce sulita mai adanc. Deja incepusem sa spun ca vreau afara. Si asa a urmat o perioada oribila in care se introduceau diverse sulite in spatele taurului si care mai si ramaneau acolo. Deja curgea sangele pe el rau. Culmea era ca paream singura persoana de acolo oripilata. Cei din jurul meu stateau cuminti si urmareau totul ca o piesa de teatru. Dupa un timp nu mai puteam astepta, parca simteam ce o sa vina. Recunosc ca am fost socata pentru ca eu nu credeam ca acest taur trebuie sa moara in chinuri. Chiar am crezut ca este omorat imediat si ca nu simte mare lucru.

Cel mai mult m-a mirat reactia omenilor. Incepusera sa aplaude, sa strige la toreador sa-l omoare. Nu mai aveau rabdare. Acolo am avut revelatia ca vanatoarea este floare la ureche. Macar acolo impusca animalul si gata. Toata povestea s-a incheiat cu uciderea taurului la cererea publicului. Nu m-a uitat. Eram preocupata sa urmaresc fetele oamenilor din jur, sa le vad reactiile, sa le studiez placerea de pe chip.

Dupa ce toreadorul i-a aplicat ultima lovitura, taurul s-a clatinat, a cazut pe o parte si apoi de tot jos. Va dati seama ca inca se mai vedea cum respira Cam in 30 de secunde a murit.
Asta nu a fost tot. Au venit cai si l-au tarat in fata noastra pana intr-o incapere. Il tarau si in urma lui ramaneau darele de sange. Altii in urma stergeau si arena ramanea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am plecat apoi.

Am realizat doua lucruri acolo:
1. Ca nu este nici o diferenta intre ce vazusem si luptele intre oameni din trecut.
2. Ca imi pare rau ca am platit pentru a lua parte la asa ceva. Simt ca sunt si eu un pic vinovata.

Cateva poze pentru exemplificare, desi nu pot arata asa multe. Urmeaza si un filmulet.

Fantana Magica

Am fost in sfarsit in Barcelona. Am auzit de multi ani despre frumusetea acestui oras, am citit multe pagini cu impresii, 99% la superlativ. Eram curioasa si asteptam sa vad casele laudate ale lui Gaudi, Rambla si marea. Nu m-a dezamagit, de la tot ce poti face ziua pana la viata de noapte care nu se termina pana in zorii zilei. Barcelona este un oras complet. Daca as folosi un singur cuvant sa descriu locul as spune: complet. Nu pot spune asta despre alt loc din Europa. Are mare (frumoasa si plina de turisti), port (vechi si nou), obiective turistice (multe si scumpe), cartiere pitoresti (Gotic si Ribera), viata culturala (Palatul Muzicii Catalane), distractii de noapte (Rambla pana in zori, cele mai multe baruri pe km patrat), romantism (pe faleza, pe stradute, oriunde), galagie (cred cel mai galagios oras), turisti (multi, veseli si foarte tineri), oameni calzi si sociabili (de la chelneri pana la cei de pe strada), cea mai frumoasa piata alimentara din Europa (La Boqueria), multe piete si piatete (Spania, Catalunya, Reial), originalul parc Guell si cel mai frumos loc din Barcelona, Fantana Magica.

A urmat ziua cu calatorii mai lungi, in afara Madridului. Ne-a dus sa vedem manastirea regala San Lorenzo de El Escorial. Este situata cam la 100 km de Madrid, la poalele muntilor Sierra de Guadarrama. Zona este muntoasa si diferita de Madrid. Mai racoros un pic, cu aer curat si mi-a adus aminte un pic de Karlovy Vary. Este un fel de statiune aranjata si unde totul pare facut pentru odihna ta.

Am vazut aici patul pe care a murit Filip II, o celebra pictura a Cinei cea de Taina de Titian si bazilica. Zona din jurul manastirii este frumoasa, cu gradini care amintesc de Versailles si o mica curiozitate: intr-o parte a cladirii functioneaza o scoala si am prins chiar o pauza a copiilor care se jucau in curte cu mingea. Mi s-a parut dragut si straniu in acelasi timp sa vad intr-o celebra curte istorica in care se plimbau regii si printii cum acum se jucau copii. A… inca ceva: preturi mici in acea regiune, se vedea ca nu mai esti in capitala, Iti luai o cafea si un prajiturica cu 2-3 euro.

Am plecat cu regret de acolo pentru ca ne astepta celebrul stadion Santiago Bernabeu . Nu sunt un fan al fotbalului dar m-a impreionat acest loc. Prin marime, prin istoria lui si mai ales prin ceea ce au putut sa faca dintr-un club. Este un muzeu intreg, ne-a luat o ora sa-l vedem. Am simtit mandria de a fi roman cand l-am gasit pe Hagi pe panou alaturi de marii fotbalisti ai lumii, ne-am pozat cu el, am vazut cupe castigate si pana si toaletele jucatorilor si vestiarele lor.

Dupa un somn odihnitor am pornit cu forte proaspete la vizite. Cred ca nu are rost sa mai povestesc despre drumurile de acolo, nu? Sunt la fel ca peste tot in Europa, adica perfecte :), faceam cam 30 de minute pana in Madrid (o distanta de 60 Km), lume calma. Primul lucru frapant pentru mine a fost clima. Stiam ca este cald acum acolo si asa era, in jur de 33 de grade zilnic. Dar ce e mai rau este aerul care este extrem de uscat. Nu am mai simtit asa nicaieri. Pur si simplu ti se usca nasul, fata, tot. Imi povestea cineva de acolo ca vara trecuta nu a plouat deloc pana la sfarsitul lui septembrie. Mi-am scos hainele de vara din valiza si am vizitat Palatul Regal pentru inceput. Am avut la noi Top 10, un ghid foarte bun pentru calatorii. Datorita lui am aflat ca miercurea era ziua in care intrai gratuit la multe obiective turistice si am profitat de asta.

In Palatul Regal am vazut viori Stradivarius si mi-au ramas in minte niste tablouri de Goia. Dupa o pauza de cafea am pornit catre un loc de care auzisem si pe care tineam mult sa-l vad, Monasterio de las Descalzas Reale. Nu am reusit sa intram pentru ca era foarte aglomerat si nu mai lasau sa intre. Ne-au pus sa ne intoarcem la ora 16 si atunci a fost ok. Am avut o mare surpriza aici. Recomand acest loc inaintea tuturor obiectivelor din Madrid. Este un muzeu manastire vechi si incarcat de istorie cu foarte multe obiecte valoroase. Manastirea functioneaza si astazi si este de maici franciscane. Nu le-am putut vedea pentru ca in timpul programului de vizita (10.30-12.45 si 16-17) stau intr-o loc separat. Acolo exista obligatoriu un ghid care vorbeste in spaniola si care ne-a explicat foarte frumos istoria acelui loc si a obiectelor. In biserica se afla mormantul Juanei de Austria care a infiintat manastirea. Nu ratati acest loc din centrul Madridului, o sa va placa!

Cateva poze din fata manastirii dar care nu spun nimic. Totul se desfasoara in spate dar nu am avut voie sa facem poze:

Am ajuns in prima destinatie din Spania. Mai concret, Madrid. Dupa un zbor lung dar fara probleme cu Easy Jet am aterizat pe Barajas. Sa nu uit, recomand Easy Jet-ul pentru zboruri. Pleaca de la Otopeni, nu am avut probleme, echipajul foarte dragut, fara intarzieri. Doar ca eram singurii turisti din avion

Aeroprtul Barajas din Madrid este foarte mare, ne-a luat ceva timp sa iesim din el. Nu are rost sa va mai spun despre autostrazile lor, nu? Mari, cu 3-4 benzi pe un sens, nimeni nu depaseste limita, am ajuns in 30 minute la 60 Km de Madrid, in Guadalajara.

Orasel mic, cochet, cu case toate la fel, liniste de credeai ca nu locuieste nimeni acolo. Am facut un ocol prin centrul urmatorului orasel, Alcala de Henares, am mancat si odihnit oasele la o cafea cu lapte (pentru ca nu au auzit de capucino) pe o terasa. Seamana cu Sighisoara, doar ca mai aranjata si cu stradute mai inguste. La ora aia nu erau decat batrani la cafea si cativa turisti. Inca din prima zi am semnalat lipsa turistilor dar am pus-o pe seama faptului ca era orasul mic. De-abia asteptam sa ajung in capitala.

Doua poze din Alcala de Henares si maine alte povesti cu iz spaniol.